Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 554/
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 17 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții inculpați, și, întrebați fiind, pe rând, precizează că își însușesc recursul declarat de avocatul ales în numele lor și îl mențin.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați susține că recursul declarat de aceștia vizează netemeinicia și nelegalitatea încheierii din 17.09.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea încheierii, instanța se referă la natura și gravitatea infracțiunii, la faptul că acest gen de infracțiuni proliferează și, totodată, se referă la situația particulară a inculpatului, în sensul că a apărut un temei care justifică menținerea arestării preventive, respectiv, faptul că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea unor mijloace de probă.
În prima parte a motivării, instanța de fond a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, apoi a procedat la analiza pe fond a condițiilor în care ea poate fi admisă.
Susține că textul art. 1602alin. 2 Cod procedură penală face referire la situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar. Aceste situații sunt descrise de legiuitor și se referă la faptul că ar exista date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni, la încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți sau prin distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
Cu privire la faptul că ar exista date în legătură cu necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni, arată că, din punctul său de vedere, acest text este foarte generic, pentru că săvârșirea de alte infracțiuni există ca potențial în fiecare persoană. Consideră că s-ar pune problema respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar dacă ar exista date concrete că acea persoană a încercat să săvârșească alte infracțiuni. La dosarul prezentei cauze, însă, nu există elemente din care ar putea să rezulte faptul că dacă ar fi cercetați în stare de libertate inculpații, și ar săvârși alte infracțiuni. Inculpații nu au înscrise în cazierul judiciar condamnări sau cercetări în legătură cu alte fapte, nu există alte cauze conexe care să se judece în această perioadă, din care ar rezulta că ar încerca să săvârșească alte infracțiuni. De asemenea, inculpații nu au trimis scrisori rudelor, părinților ori altor cunoștințe din care să rezulte că ar încerca să săvârșească alte fapte.
Consideră că soluția instanței de fond, care face referire la natura și gravitatea infracțiunii, la faptul că numărul acestor infracțiuni a crescut, nu are nici un fel de acoperire. Precizează că a mai arătat și cu alte ocazii că asemenea infracțiuni au sporit pentru că și activitatea economică, activitatea socială specifică legată de plățile prin comerțul electronic, legată de comunicarea prin sistemele informatice moderne (poștă electronică, telefon și alte asemenea mijloace), a crescut. Este firesc ca activitățile adiacente, activitățile ilicite să cunoască o creștere. Aceasta nu este o motivație care să justifice respingerea cererii de liberare provizorie. Asemenea activități, demersurile respective se săvârșesc într-un număr foarte frecvent și în acest sens a depus acte la dosar.
Acest lucru nu înseamnă că cei care comit asemenea fapte sunt niște persoane mai periculoase decât alte persoane care comit alt gen de infracțiuni. Sunt fapte reținute în sarcina inculpaților, cu referire la comerțul electronic, deși în cauză nu este vorba despre așa ceva. Practic, inculpații au săvârșit aceste infracțiuni profitând de naivitatea și pe alocuri de nepăsarea titularilor unor conturi bancare care au răspuns solicitărilor adresate de inculpații din acest dosar, de a le comunica datele de identificare ale cardurilor cu pretextul că se fac anumite verificări sau chiar că se încearcă protejarea identității lor. Aflând datele acelor carduri, inculpații le-au clonat și apoi le-au folosit pentru a extrage sume de bani.
Solicită să se aibă în vedere că aceste infracțiuni nu sunt săvârșite într-un mod violent, într-un mod care să referă la viața sau sănătatea persoanei și că ele se datorează conduitei titularilor de cont. Fără conduita respectivă, inculpații nu ar fi reușit să săvârșească asemenea fapte, toate rămâneau la nivel de acte premergătoare; nu știe în ce măsură s-ar putea discuta despre o tentativă.
Asemenea activități au fost posibile datorită nepăsării titularilor de cont. Astfel, în vol. XXIII din dosarul de urmărire penală sunt numeroase declarații luate unor persoane care au primit anunțuri prin e-mail, legate de pretinsa solicitare a unor salariați ai băncii privind necesitatea de a le comunica datele bancare. Toate persoanele respective, care sunt cetățeni români, au refuzat să comunice asemenea date.
Susține că în acest dosar inculpații stau arestați preventiv pentru infracțiunile ce li se rețin în sarcină, în condițiile în care nicio persoană fizică titulară de cont sau persoană juridică - instituție bancară, nu a comunicat vreo adresă de prejudiciu și de constituire de parte civilă.
Ca o paranteză, învederează că acesta este și motivul pentru care Parchetul a formulat ultima cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, care s- judecat ieri, și anume, necesitatea de a se comunica relații de către persoanele respective. În condițiile în care din luna iunie până acum, după mai mult de 4 luni de arest preventiv, toate aceste elemente nu sunt evidențiate și în raport de exigențele art. 1602Cod procedură penală, se pune întrebarea cu ce anume justifică instanța de judecată respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
O infracțiune este considerată că fiind gravă și legiuitorul nu acordă posibilitatea ca persoana care a comis-o să fie judecată în stare de libertate, dacă pedeapsa depășește 18 ani. Din acest punct de vedere maximul pedepsei aplicabile inculpaților este de 12 ani, cu mult sub pragul de 18 ani prevăzut de legiuitor. Instanța s-a oprit la acest prag și astfel că, teoretic, infracțiuni cum ar fi furtul calificat chiar unele variante ale infracțiunii de tâlhărie pot beneficia de judecarea făptuitorilor în libertate prin prisma criteriilor prev. de art. 1602Cod procedură penală. Faptele inculpaților, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 12 ani, sunt comparabile, spre exemplu, cu infracțiunea de violare de domiciliu în formă calificată - adică atunci când mai multe persoane pătrund împreună, pe timp de noapte, înarmate, în locuința unei persoane. Pedepsele pentru această infracțiune sunt asemănătoare și inculpații se judecă în stare de libertate. Pe rolul instanțelor nu există vreun dosar care să aibă ca obiect o asemenea infracțiune și în care făptuitorii să fie arestați.
Deși a prezentat toate aceste aspecte în fața instanței de fond, cererea de liberare a fost respinsă motivat de natura, gravitatea și numărul crescut al unor asemenea infracțiuni.
În legătură cu inc. se folosește un argument suplimentar, acela că în urmă cu puțin timp, la momentul efectuării perchezițiilor informatice, ar fi lovit hard-disk-ul ridicat cu ocazia percheziției în încercarea de a-l distruge. Învederează că această activitate de efectuare a percheziției informatice se desfășoară de o perioadă lungă de timp și că nu s-a încheiat nici în prezent. zilnic inc. a fost adus în camera de anchetă pentru a fi prezent la efectuarea percheziției informatice. De cele mai multe ori această activitate nu s-a desfășurat, s-a întrerupt din cauze care nu țin de persoana inculpatului. De fiecare dată inculpatul era scos din celulă și trimis înapoi. În același timp, inculpatului i se refuza restituirea unor bunuri care fuseseră ridicate de la domiciliul său și care nu serveau ca mijloace de probă: telefoane, care conțineau numere de telefon ale unor persoane cunoscute, rude, calculatoare cu înregistrări personale, intime ale inculpatului. În acest context și din cauza animozității create între inculpat și persoanele care îl cercetau, inculpatul a avut acea ieșire și le-a comunicat anchetatorilor că hard-discul respectiv nu conține date care se referă la ancheta penală.
A discutat cu inculpatul ulterior acelui incident și a înțeles că demersul său, care cu siguranță nu este unul de apreciat și nu mai trebuie repetat, nu a avut ca scop distrugerea mijloacelor de probă. Dacă ar fi vrut să distrugă mijloacele de probă nu ar fi făcut acest lucru atunci când se afla în camera de anchetă, în prezența a patru polițiști. Inculpatul ar fi putut să arunce calculatorul pe geam sau l-ar fi trântit de podea atunci când a fost depistat, așa cum de altfel a procedat sora unui alt inculpat din prezenta cauză, în acest sens existând proces-verbal în dosarul de urmărire penală.
Învederează că polițiștii îl provoacă pe inculpat prin acest mod de a-i accesa permanent sisteme informatice sau mai bine zis sisteme de stocare a unor imagini care nu au legătură cu cauza. În acest context inculpatul a spus că nu mai vrea să îi tragă și pe alții după el.
Consideră că gestul inculpatului trebuie analizat prin prisma acestei situații. Consideră că inculpatul nu ar avea niciun interes să distrugă mijloacele de probă cât timp nu s-a prevalat de disp. art. 70 al. 2 Cod procedură penală, ci a dat declarații și a recunoscut săvârșirea faptei. Dacă ar fi negat săvârșirea infracțiunii și ar fi spus că pe calculatoare, pe laptop-uri, hard disk-uri, stik-uri, nu se află nimic sau nu sunt date importante și că nu a săvârșit nicio faptă, într-adevăr, gestul său ulterior era de natură să ducă la concluzia că de fapt acele mijloace informatice ascund probe pe care vrea să le distrugă, dar cât timp a recunoscut săvârșirea faptelor, a descris colaborarea și participarea altor inculpați din acest grup, interpretarea pe care organele de urmărire penală o dau, ca și instanța de fond, că vrea să distrugă mijloace de probă, este una doar de natură a-i împiedica șansa de a fi judecat în stare de libertate.
Arată că a încercat să explice situația inculpatului în raport de acel raport de incident descris de către Parchet și care se regăsește în hotărârea Tribunalului Galați.
Susține că și cu privire la cei trei inculpați s-a dispus indisponibilizarea de bunuri: imobile, sume de bani și alte bunuri pentru a fi folosite ulterior la despăgubire, în situația în care se va constata că faptele lor sunt producătoare de prejudicii.
Învederează că în acest dosar s-a început urmărirea penală față de 20 de persoane și doar 8 dintre ele sunt cercetate în stare de arest preventiv. Deci, ancheta penală poate să se desfășoare cu unii dintre inculpați liberi, cu alții în stare de arest preventiv, cu alte persoane neidentificate, fără ca aceasta să ducă la împiedicarea bunului mers al justiției.
În raport cu toate aceste considerente, solicită să se dispună admiterea recursului, să se constate că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, că nu răspunde exigențelor prev. de art. 1602Cod procedură penală, care se referă la liberarea provizorie sub control judiciar, să se caseze această hotărâre și în rejudecare, să se admită cererea de liberare provizorie, cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea recurată de inculpații, și este legală și temeinică.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpați, apreciază că nu este întemeiată în raport de disp. art. 1602Cod procedură penală, ținând cont de natura infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, modalitățile elaborate de săvârșire a acestora, dar și de comportamentul inculpaților. Aici face referire la inculpatul care, la data de 15.09.2009, cu ocazia efectuării percheziției informatice asupra unuia dintre hard-disk-urile ridicate de la el, acesta a distrus cu ajutorul unui cuter hard-disk-ul respectiv ce conținea date relevante privind activitatea sa infracțională. O atitudine asemănătoare a adoptat inculpatul și în urmă cu două zile, cu ocazia descărcării agendei telefonice a telefonului ridicat de la el.
Apreciază că toate aceste aspecte sunt elemente ce relevă necesitatea de a preîntâmpina sau a înlătura, prin menținerea stării de arest a inculpaților, situațiile de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate.
Apărătorul recurenților inculpați, în replică, referitor la incidentul ce a avut loc în urmă cu 2 zile, despre care a făcut vorbire reprezentantul Parchetului, arată că a fost de față la acel moment și cunoaște ce s-a întâmplat. Susține că inculpatul a făcut numeroase cereri de restituire a bunurilor sau măcar a memoriei telefoanelor care conțin numerele de telefon ale unor persoane care nu au legătură cu cauza și care sunt rude, cunoștințe. Consideră că organele de urmărire penală puteau să permită descărcarea acestor liste, puteau să-și copieze ce au nevoie din cartela telefonului și să restituie aparatul, pentru că până la urmă telefonul nu a folosit la nimic, nu se reține că infracțiunile au fost comise prin folosirea acelor aparate telefonice. Din luna iunie și până în prezent s-au refuzat aceste cereri deși, paradoxal, unul dintre motivele pentru care Parchetul cere prelungirea măsurii arestării preventive este restituirea bunurilor care au fost ridicate de la inculpați și care nu fac obiectul anchetei penale. În contextul respectiv, inculpatul a rugat să i se permită să consemneze măcar pe un bilet numerele de telefon respective, pentru a le înmâna mamei, dar i s-a refuzat acest lucru. Această situație nici măcar nu a fost consemnată într-un raport de incident.
Precizează că restituirea bunurilor este unul dintre motivele cererii de prelungire și se regăsește la punctul 3 sau 4.
Arată că hard-disk-ul nu este distrus; inculpatul l-a lovit o dată sau de două ori, dar acesta poate fi în continuare descărcat cu ajutorul tehnologiei existente la acest moment.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că în ultimele două săptămâni a fost chemat de 8-9 ori la percheziția informatică, motiv pentru care este foarte stresat. Recunoaște că ceea ce a făcut este grav și că va suporta consecințele, dar solicită să se aibă în vedere că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său. Solicită admiterea cererii de punere în libertate sub control judiciar, obligându-se să respecte toate condițiile ce i se vor impune.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, inculpații, și, prin apărător, au solicitat liberarea lor provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii s-a arătat, printre altele, că urmărirea penală se poate desfășura cu ei în libertate, având în vedere atitudinea lor sinceră și cooperantă de care au dat dovadă până în prezent în fața organelor de urmărire penală.
La termenul de judecată din 17.09.2009, apărătorul inculpaților a precizat, printre altele, că infracțiunea pentru care sunt cercetați nu au produs prejudicii patrimoniale, faptele nu au fost comise cu violență și nu au avut drept consecințe prejudicii ireversibile produse vieții, sănătății ori integrității corporale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.06.2009 a Tribunalului Galați, dosar -, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
1) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
- art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;
- art. 42 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 49 al 1 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 în cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 27 al. 1 și 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal:
2) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
- art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;
- art. 42 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 49 al 1 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
3) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
- art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;
- art. 42 al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 49 al 1 din Legea nr. 161/2003 (titlul III) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal;
- art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.
Ca situație de fapt s-a reținut:
1). pentru inculpatul, că începând cu anul 2006 constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane și acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, prin încălcarea sistemelor de securitate, în scopul obținerii de date informatice - date de identificare a cardurilor bancare, pe care apoi le-a transmis altor persoane ori le-a folosit pentru efectuarea de retrageri de numerar, fără consimțământul titularilor acestora, falsificând cardurile bancare ori deținând și punând astfel de carduri în circulație, deținând echipamente hardware și software în acest scop și introducând totodată date informatice în scopul prejudicierii titularilor conturilor de card.
2). pentru inculpatul, că începând cu anul 2006 constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane și acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, prin încălcarea sistemelor de securitate, în scopul obținerii de date informatice - date de identificare a cardurilor bancare, pe care apoi le-a transmis altor persoane pentru efectuarea de retrageri de numerar, fără consimțământul titularilor acestora, și introducând totodată date informatice în scopul prejudicierii titularilor conturilor de card.
3) pentru inculpatul, că începând cu anul 2006 constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane și acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat sisteme informatice, prin încălcarea sistemelor de securitate, în scopul obținerii de date informatice - date de identificare a cardurilor bancare, pe care apoi le-a transmis altor persoane pentru efectuarea de retrageri de numerar, fără consimțământul titularilor acestora, și introducând totodată date informatice în scopul prejudicierii titularilor conturilor de card.
Mijloacele de probă care conturează infracțiunile menționate și care se constituie în indicii temeinice sunt următoarele: procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, precum și a traficului informațional realizat de aceștia, relațiile obținute privind transferurile internaționale de bani efectuate de inculpați, declarațiile martorilor, I, declarația martorei audiată sub identitatea protejată de " ", declarațiile lui, declarațiile inculpaților,.
În cauză se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept de la luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați:, și, respectiv cele prevăzute de art. 148 litera Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate, caracterul organizat și repetat al activității infracționale, numărul mare de persoane prejudiciate și valoarea însemnată a foloaselor obținute de inculpați, caracterul transnațional al activității desfășurate de inculpați, de natură a crea un prejudiciu de imagine pentru țară, amploarea acestor fapte.
Instanța a apreciat că sub aspect formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin 1 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar fiind admisibilă în principiu. S- precizat că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin 1 din Legea 39/2003 există o dispoziție specială care se găsește la alineatul 2 din același articol, care stabilește că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Prin urmare, ținând cont că celelalte infracțiuni reținute în sarcina celor trei inculpați nu sunt sancționate cu pedepse cu închisoarea mai mari de 18 ani, s- constatat că pentru infracțiunea prev. de art. 7 al 1 din Legea 39/2003 pedeapsa închisorii nu depășește 18 ani.
Cu toate acestea, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și este nefondată.
După cum s-a arătat, faptele și împrejurările în care au fost comise (pentru care sunt cercetați cei trei inculpați) au un grad deosebit de ridicat de pericol social, iar amploarea acestora și consecințele grave care pot fi produse în domeniul siguranței sistemelor informatice și al patrimoniului persoanelor, impun o reacție fermă a organelor judiciare, inclusiv prin privarea de libertate celor trei inculpați, astfel încât procesul penal să se poată desfășura în bune condițiuni.
S-a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar, chiar dacă prezintă unele garanții procesuale, nu este oportună la acest moment având în vedere specificul acestor fapte și timpul scurt care s-a scurs de la luarea măsurii arestării preventive.
Este necesar ca ancheta penală să se desfășoare în condiții optime, iar eventuală punere în libertate a celor trei inculpați, chiar și sub control judiciar, ar dăuna acesteia, față de stadiul procesual și caracter transnațional al activității infracționale.
Situația personală și cea juridică a fiecărui inculpat nu e de natură modifica în vreun fel rațiunea și scopul măsurii arestării preventive care se prezintă fi oportună la acest moment.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este nefondată și pentru faptul că sunt incidente disp. art 1602alin 2 Cod procedură penală, întrucât a deteriorat prin folosirea unui cuter, un hard-disk marca Fujitsu, cu ocazia unei percheziții informatice, conform procesului-verbal din 15.09.2009 ( a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor de probă).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații, și, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii lor în libertate.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat că la dosarul cauzei nu există elemente din care să rezulte faptul că dacă ar fi cercetați în stare de libertate ar săvârși alte infracțiuni.
Au mai arătat inculpații că maximul pedepsei aplicabile infracțiunilor pentru care sunt cercetați este de 12 ani, cu mult sub pragul de 18 ani prevăzut la art. 1602Cod procedură penală.
Inculpații au solicitat să se aibă în vedere faptul că aceste infracțiuni nu sunt comise cu violență, datorându-se conduitei titularilor de cont. Mai mult, până în prezent, nicio persoană fizică titulară de cont sau persoană juridică - instituție bancară, nu a comunicat vreo adresă de prejudiciu și de constituire de parte civilă.
Inculpatul a arătat că prin activitatea sa vizând lovirea hard-disk-ului ridicat cu ocazia percheziției nu a avut intenția de a distruge mijloacele de probă.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Așa cum a reținut și instanța de fond, considerăm că la acest moment nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei trei inculpați.
Având în vedere probatoriile administrate până în prezent, activitatea infracțională continuată presupus a fi desfășurată de inculpați, natura și gravitatea infracțiunii pentru care aceștia sunt cercetați, considerăm că în speță există acele date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica să comită alte infracțiuni.
Menținerea inculpaților în stare de arest, prin respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar respectă exigențele practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut dreptul statelor de a menține o persoană în stare de arest atunci când fapta sau persoana acestuia prezintă un pericol grav pentru societate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, considerăm că în mod corect instanța de fond a constatat incidența disp. art. 1602alin. 2, în sensul încercării de a zădărnici aflarea adevărului prin distrugerea unor mijloace de probă.
Astfel, activitatea desfășurată de inculpatul cu ocazia efectuării expertizei informatice, constând în deteriorarea hard-disk-ului prin folosirea unui cuter, - indiferent de motivarea psihologică care a stat la baza acestei atitudini a inculpatului - are drept urmare o încercare de distrugere a unor probe necesare soluționării cauzei.
Față de cele de mai sus, considerăm că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și, sens în care se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 05.12.1984 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 10,. 15, în prezent reținut în Arestul G), (fiul lui și, născut la data de 11.08.1985 în C, CNP -, domiciliat în, str. -, - 6,. 24, în prezent reținut în Arestul ) (fiul lui și, născut la data de 23.05.1987 în C, CNP -, domiciliat în,-, - 8,. 20, în prezent reținut în Arestul G), împotriva încheierii de ședință din 17.09.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă, pe fiecare dintre recurenții inculpați, la plata către stat a sumei de 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/30.09.2009
Tehnored. /2 ex./01.10.2009
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
