Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.576/R/2009

Ședința publică din data de 1 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Delia Purice Valentin

JUDECĂTORI: - -

: -

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.500/25.09.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev de art. 13²din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, art.248¹Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, complicitate la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 raportat la art.26 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 raportat la art.31 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.43 din Legea 82/1991 raportat la art.31 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 Cod penal raportat la art.17 lit.b din Legea 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său și că nu are completări de făcut la declarația dată la instanța de fond.

Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵pct. 2 lit. d), art.160⁹alin. 7 rap. la art. 160^8aalin. 2 și 3 Cod proc. pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, rejudecarea cauzei, admiterea cererii și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, aratând că inculpatul a fost arestat preventiv la 31.07.2009 fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de evaziune fiscală și participație improprie sub forma complicității la infracțiunea de fals intelectual, această măsură fiind ulterior prelungită de 2 ori, ultima dată până la 27.10.2009.

În urma rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus pentru a doua oară în cursul urmăririi penale prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere respinsă prin încheierea penală nr. 500 din data de 25 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș - încheiere atacată cu prezentul recurs. Pentru a hotărî în acest fel, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.160⁸Cod procedură penală, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, reținînd că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160²Cod procedură penală, realizarea scopului măsurii preventive dispusă față de inculpat impune privarea de libertate în continuare. Această încheiere este apreciată ca fiind neîntemeiată, apărătorul inculpatului arătând că, în primul rând, este evident că într-o astfel de cerere nu se pune în discuție legalitatea sau temeinicia măsurii arestării preventive, arestarea preventivă fiind o condiție obligatorie pentru a putea formula o asemenea cerere. Implicit, a motiva ca neîntemeiată o astfel de cerere doar prin prisma considerentelor care au fost avute în vedere la arestarea preventivă și la prelungirea arestării preventive excede cadrului legal. Or, instanța de fond tocmai aceste aspecte le-a avut în vedere (pag. 7-8 din hotărâre). În al doilea rând, caracterul întemeiat al unei cereri de liberare provizorie, nefiind strict definit de lege, este logic că acest atribut revine instanței de judecată. În literatura juridică s-a considerat că o astfel de cerere poate fi întemeiată când se invocă de către inculpat necesitatea lăsării sale în libertate (tratament medical, îndeplinirea unor obligații față de terți, continuarea unor studii, etc.). ererea inculpatului, se fundamentează pe două aspecte: situația familială inculpatul având n întreținere doi copii minori, unul de 9 luni, altul de 2 ani, respectiv faptul că nu mai deține funcția publică în legătură cu care se reține că ar fi comis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, inculpatul fiind destituit din această funcție anterior arestării. Având în vedere aceste aspecte, lăsarea inculpatului în libertate nu poate prezenta pericol pentru ordinea publică, căci este evident că pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie indisolubil legat de faptele comise și care reprezintă capetele de acuzare în speță. Prin faptul că nu mai deține aceaată funcție, se apreciază că nu se poate reține existența unui astfel de pericol dacă ar fi lăsat în libertate. În al treilea rând, n doctrină s-a arătat faptul că o astfel de cerere se admite pentru considerente care privesc persoana inculpatului, permite, evident, invocarea oricăruia dintre motivele subiective ale acestuia. Dar, ceea ce este esențial în aprecierea temeniciei cererii sunt garanțiile personale sau reale pe care le prezintă cel arestat pentru instanță că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu lăsarea sa în libertate. Din acest punct de vedere, de la începerea cercetărilor în acest dosar, inculpatul s-a aflat în libertate, fără a pune în vreun fel în pericol ordinea publică faptele sale existând și atunci (fiind anterioare), iar impactul asupra opiniei publice era chiar mai M decât în prezent. Mai mult, în toată acestă perioadă, fiind cercetat disciplinar, inculpatul a dat toate informațiile pe care le deținea Comisiei de disciplină și Curții de Conturi, asumându-și modul defectuos în care a întocmit rapoartele de inspecție fiscală. Nu se poate doar prezuma, fără probe, că aceste fapte ar fi fost comise cu intenție iar nu din neglijență. În al patrulea rând, din doctrină reiese că nu există nici un impediment ca în sprijinul unei cereri de liberare provizorie să se invoce existența oricăruia dintre cazurile prevăzute de art. 10 Cod proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Din această perspectivă, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței de fond, faptele materiale reținute în sarcina inculpatului nu au fost comise cu intenție infracțională. Este vorba, în concret, de semnarea sau, după caz, întocmirea unor rapoarte de inspecție fiscală, rapoarte care au stat la baza admiterii cererilor de rambrursare de TVA. De asemenea, s-a arătat și dovedit în fața instanței cu ocazia arestării preventive, că la momentul savârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului, acesta nu avea calitatea de functionar public, dobândind această calitate abia la data de 15.09.2008, implict, acesta nu putea fi subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu contra interselor publice, infracțiune cu subiect activ special - funcționar public. Apoi, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni implică în mod evident elemente de natură subiectivă (coeziune) între inculpați, care, în ceea ce-l privește pe, nu a fost dovedită cu vreun mijloc de probă (declarații ale coinculpaților ori declarații de martori). Complicitatea la infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual implică de asemenea un element subiectiv, respectiv reprezentarea că faptele au fost comise cu intenția cerută de conținutul infracțiunii, iar nu din neglijență. Nici cu privire la latura subiectivă a acestor infracțiuni nu există probe sau indicii., în esență, singurele fapte materiale ale inculpatului dovedite (fiind vorba de înscrisuri) sunt semnarea ori întocmirea rapoartelor de inspecție fiscală cu încălcarea unor dispoziții legale de serviciu. Dacă aceste fapte au fost comise cu intenție - ca trăsătură esențială a fiecărei din cele 5 in fracțiuni pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală - urmează a se stabili în cursul judecării fondului cauzei. La acest moment însă nu există probe sau indicii în acest sens.

Apărătorul inculpatului mai arată că, deși durata arestării a fost prelungită de două ori cu câte 30 de zile, pe parcursul urmăririi penale efectuate până în acest moment, nu au mai fost efetuate acte procedurale care să implice persoana lui. Toate actele de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului în cauză pot fi efectuate fără a se impune privarea de libertate a clientului său. În plus, controlul judiciar pe care îl va stabili instanța conform dispozițiilor art. 160²alin. 3 și alin. 3¹Cod procedură penală este de natură să garanteze respectarea de către inculpat a obligațiilor ce îi revin în timpul liberării provizorii și să ofere garanția bunei desfășurări a procesului penal și/sau împiedicarea sustragerii de la cercetare și judecată, atingându-se scopul oricărei măsuri preventive, așa cum este acesta definit la art. 136 alin. 1 Cod proc. pen.

Față de aceste considerente, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.

Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale a Tribunalului Maramureș, apreciind că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii. Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a constatat admisibilitatea în principiu a acesteia dar, trecând la judecarea pe fond a acesteia, a considerat-o neîntemeiată. Admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulate de inculpat ar fi fost de natură să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Cererea formulată de inculpat nu este întemeiată, astfel încât soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea lui în stare de libertate arătând că în perioada în care a comis faptele incriminate era angajat pe durată determinată, faptele fiind comise datorită lipsei sale de experiență, iar superiorii săi ierarhici nu i-au reproșat nimic în perioada respectivă. De la primele arestări efecutate în cauză, arată că a mai lucrat încă 2 luni, perioadă în care s-a prezentat de fiecare dată când a fost solicitat la comisia de disciplină a Curții de Conturi. Considerând că nu poate zădărnici buna desfășurare a procesului penal, arătând totodată că are 2 copii minori (2 ani, respectiv 9 luni), solicită cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală nr.500 din 25 septembrie 2009, în temeiul art.160^8aalin.6 proc.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 2.11.1976 în B M, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 24 septembrie 2009 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzute de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1, 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 31 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

În motivarea cererii formulate inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate nu poate prezenta un pericol pentru ordinea publică, întrucât nu mai deține funcția publică în legătură cu care se reține că ar fi comis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, iar în perioada cercetărilor a colaborat cu organele judiciare asumându-și modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.

În raport de dispozițiile art. 160⁸Cod procedură penală, instanța a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie și a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Prin Încheierea penală nr. 380/31.07.2009 a Tribunalului Maramureș în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, măsura fiind ulterior prelungită prin Încheierea penală nr. 463/11.09.2009 a Tribunalului Maramureș pentru perioada 28.09.-27.10.2009.

Prin încheierile menționate s-a reținut existența în cauză a unor indicii temeinice, în sensul art. 68¹Cod procedură penală, că inculpatul, în calitate de inspector în cadrul DGFP M și având atribuții de efectuare a inspecțiilor fiscale, s-a asociat cu alte persoane din aceeași instituție în vederea comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală, abuz în serviciu și fals intelectual, scop în care a întocmit și semnat rapoarte de inspecție fiscală în baza cărora au avut loc rambursări ilegale de TVA către diverse societăți comerciale. În concret, s-a reținut că inculpatul a întocmit și respectiv, a contrasemnat mai multe rapoarte de inspecție fiscală vizând operațiunile comerciale implicând TVA desfășurate de mai multe societăți comerciale, în condițiile în care avea cunoștință de caracterul nereal al constatărilor și de faptul că, în unele cazuri, nu se efectuează nici un fel de verificări, totul în contextul desfășurării unor activități infracționale extrem de elaborate de către coinculpații, și.

Astfel, s-a reținut că activitatea infracțională pe care se presupune că a desfășurat-o inculpatul s-a conturat cu referire la următoarele societăți comerciale: B M, Linia, Com, Pro Activ, și XS Sud

În raport de aceste aspecte, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care s-a apreciat că se impune privarea de libertate a acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, aceasta putând fi dispusă conform art. 160²Cod procedură penală în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și numai în cazul în care nu se constată existența vreunuia din cazurile prev.de alin.2 al articolului menționat.

În cauza de față, instanța reține că deși sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 160².pr.pen. realizarea scopului măsurii preventive dispusă față de inculpatul impune privarea de libertate a acestuia în continuare.

Instanța a avut în vedere că temeiul care a determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat vizează existența unui pericol concret pentru ordinea publică, determinat de amploarea activităților infracționale pe care se presupune că inculpatul și grupul pe care acesta l-a sprijinit le-au desfășurat, activități de natură să creeze un puternic sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva faptelor de acest gen.

Starea de pericol concret pentru ordinea publică și sentimentul de insecuritate sunt direct influențate și de calitatea persoanelor ce se presupune că au făcut parte din grupul infracțional, respectiv funcționari publici a căror atribuții de serviciu vizau verificarea modului în care sunt respectate reglementările legale în materie financiar-fiscală. În aceste condiții, asocierea unor asemenea persoane în vederea desfășurării unor activități de eludare a dispozițiilor legale, dincolo de gravele prejudicii produse bugetului de stat și ordinii de drept, este de natură să determine o puternică îndoială asupra corectitudinii desfășurării operațiunilor comerciale în general și capacității instituțiilor statului de a veghea la respectarea acesteia și de a lua măsurile corespunzătoare împotriva celor ce o încalcă.

Or, având în vedere scopul procesului penal așa cum este definit de art. 1.pr.pen. instanța a reținut că buna desfășurare a acestuia implică și luarea măsurilor necesare pentru apărarea ordinii de drept și protejării persoanelor, scop a cărui realizare implică în cauza de față privarea de libertate a inculpatului prin prisma aspectelor expuse mai sus.

De altfel, aceleași considerente referitoare la existența unui pericol concret pentru ordinea publică au fost avute în vedere și prin Încheierea penală nr. 463/11.09.2009 a Tribunalului Maramureș, apreciindu-se că privarea de libertate a inculpatului se impune în continuare și dispunându-se în consecință prelungirea arestării preventive a acestuia pentru perioada 28.09.-27.10.2009.

În consecință, constatând că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate subzistă și în prezent, iar scopul măsurii preventive, constând în buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi realizat în mod adecvat prin lăsarea în libertate, fie și sub control judiciar a inculpatului, instanța, în baza art. 160^8aalin.6 pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală întrucât deși toate condițiile prev. de lege sunt îndeplinite în cauză, tribunalul în mod nefondat i-a respins cererea. Recurentul, raportat la situația sa personală, fiind la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine sinceră, precum și un domiciliu stabil, urmând a se prezenta la solicitările instanței, a cerut admiterea căii de atac promovate.

Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a apreciat că recursul inculpatului este nefondat.

Astfel, într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art.160²pr.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză.

Din analiza prevederilor art. 160²pr.penaIă, rezulta că liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni și își va îndeplini obligatiile ce i se impun.

În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar: ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).

Având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.

Față de împrejurarea că recurentul în calitate de inspector în cadrul DGFP M, având atribuții de efectuare a inspecțiilor fiscale, s-a asociat cu alte persoane din aceeași instituție în vederea comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală, abuz în serviciu și fals intelectual, scop în care a întocmit și semnat rapoarte de inspecție fiscală în baza cărora au avut loc rambursări ilegale de TVA către diverse societăți comerciale, prin care s-a creat un important prejudiciu statului, determină instanța să aprecieze că la acest moment procesual nu este oportună liberarea sa sub control judiciar, pentru a se asigura o bună administrare a justiției.

Din coroborarea acestor texte rezultă așadar că pentru a fi admisă o asemenea cerere, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (și care evident în această speță sunt îndeplinite), mai trebuie și ca această cerere să fie întemeiată.

În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice precum și a datelor existente din care ar rezulta că recurentul ar fi comis infractiunile.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la 31 iulie 2009 de către Tribunalul Maramureș pe o durată de 29 de zile, reținându-se că începând cu anul 2007 și până la data arestării, recurentul a întocmit și contrasemnat mai multe rapoarte de inspecție fiscală vizând operațiunile comerciale implicând TVA desfășurate de mai multe societăți comerciale, în condițiile în care avea cunoștință de caracterul nereal al constatărilor și de faptul că, în unele cazuri, nu se efectuează nici un fel de verificări, totul în contextul desfășurării unor activități infracționale extrem de elaborate de către coinculpații, -, și -. S-a reținut că activitatea infracțională care se presupune că ar fi comis-o inculpatul, s-a referit la un nr.de 14 societăți comerciale. temeinice în sensul art.68/1 proc.pen. că recurentul ar fi comis faptele, sunt puse în evidență prin modul de îndeplinire de către inculpat a inspecțiilor fiscale și a împrejurării că s-a asociat cu alți colegi din instituție în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, abuz în serviciu și fals intelectual, scop în care a întocmit și semnat rapoarte de inspecție fiscală în baza cărora au avut loc rambursări ilegale de TVA către anumite societăți comerciale creîndu-se un important prejudiciu bugetului de stat, ceea ce în drept, întrunește elementele infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.13/2 din Legea 78/2000 rap.la art.248 și art.248/1 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen.; complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 rap.la art.26 pen.cu art.41, 42 pen.; participație improprie sub forma complicității la evaziune fiscală prev.de art.31 alin.2 pen. 26 pen.cu art.41, 42 rap.la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005; participație improprie sub forma complicității la fals intelectual prev.de art.43 din Legea 82/1991, art. 26 și 31 alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 pen.rap.la art.17 lit.b din Legea 78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a și b pen.

Față de cele relevate mai sus, curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar este inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul arestului preventiv al acestuia, au trecut cca 2 luni de zile, s-a prelungit starea de arest preventiv a acestuia, nu s-a finalizat urmărirea penală, după terminarea acesteia urmând a fi sesizată instanța competentă.

Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.

Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezultă și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Văzând disp.art.192 al.2 pr.pen. inculpatul va plăti statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

CURTEA DE APEL

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr. 500 din 25 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red.PD/CA

3 ex. - 02.10.2009

Jud.fond.

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Delia Purice Valentin

Vezi şi alte speţe de drept penal: