Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.578/R/2009
Ședința publică din 02 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: ---
GREFIER:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, împotriva Încheierii penale nr.107/F din 25 septembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -, privind pe inculpatul, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ B-N, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. În primul rând, cererea formulată de inculpat este inadmisibilă, în principiu, deoarece există date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori. Încercarea de influențare a unui martor din dosar de către inculpat rezultă și din convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu învinuita în cursul lunii ianuarie 2008. Pe fondul cererii, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar sub control judiciar, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol pentru ordinea publică trebuie privit prin prisma gravității faptelor comise, respectiv trafic de persoane și proxenetism. Este lipsit de relevanță momentul în care au fost descoperite faptele. Săvârșirea acestui gen de fapte justifică cercetarea inculpatului în stare privavtivă de libertate. Datele ce carectrizează persoana inculpatului și atitudinea sa în cursul procesului penal nu-l recomandă ca fiind un candidat pentru admiterea cererii. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși există la dosar indicii de comitere a infracțiunilor reținute. Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris la dosar.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că prima instanță nu a trimis dosarul de urmărire penală pentru termenul din 30.09.2009, întrucât la aceeași dată s-a judecat la Tribunalul Bistrița -N prelungirea măsurii arestării preventive. Este vorba de un abuz de drept nemaiîntâlnit din partea instanței de fond, iar Curtea de APEL CLUJ nu a făcut altceva decât să permită instanței ierarhic inferioare să acționeze în disprețul legii. În încheierea penală din 8 august 2009 Curții de APEL CLUJ, s-a consemnat că avocații aleși, fie au refuzat să răspundă telefoanelor prin care trebuiau să fie înștiințați că vor participa la dezbaterea recursurilor sâmbătă, fie că au arătat că nu se pot prezenta, fapt interpretat ca fiind o exercitare abuzivă a dreptului la apărare. S-a arătat că avocații trebuiau să știe că măsura arestării preventive urma să expire. A ridicat această problemă pentru că dorește să formuleze plângere la CEDO. Solicită a se lua act că la 08 august 2009, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta, deoarece era la ziua de naștere a mamei sale. În privința recursului declarat de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N, acesta este nefondat, solicitând a fi respins ca atare. Judecătorul de la instanța de fond a înțeles care sunt fundamentele acestui dosar și a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, iar pe fond a apreciat cererea ca fiind întemeiată. S-a susținut de procuror că în privința inculpatului există suficiente indicii din care rezultă că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că în libertate, va avea o conduită identică. S-a mai arătat că judecătorul nu s-a pronunțat asupra celor două cazuri pe care procurorul le evocă în propunerea de arestare preventivă și anume art.148 lit.c și d pr.pen. Se invocă propria culpă a DIICOT-ului.Verificând decizia Curții de Apel când s-a respins recursul inculpatului, nimeni nu a atenționat că judecătorul nu s-a pronunțat în privința propunerii făcute de DIICOT. Dacă judecătorul nu s-a pronunțat, de ce nu a declarat recurs DIICOT-ul? În privința acelor interceptări ale convorbirilor telefonice din care ar rezulta că inculpatul a încercat să o determine pe să aibă o altă atitudine, arată că o astfel de susținere nu poate fi primită. Această interceptare nu evocă din perspectiva inculpatului intenția sa de aod etermina pe să nu declare fapte ce erau cercetate în cauză. S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut faptele și de aceea nu se impune admiterea cererii de liberare. Nu există probe sauz indicii la dosar din care să rezulte că inculpatul a comis cele două categorii de infracțiuni și anume trafic de persoane și proxenetism. Din toate persoanele implicate în cauză, față de inculpat există cele mai puține capete de acuzare și probe sau indicii de vinovăție. Cu toate acestea, inculpatul este în stare de arest preventiv, cea mai gravă măsură care se putea lua. La momentul arestării preventive, nu s-a avut în vedere art.136 alin.8 pr.pen. și acest text de lege trebuia să fie aplicat vizavi de situația personală a inculpatului. A depus la dosar probe suficiente cu privire la situația familială deosebită a inculpatului, solicitând a fia vute în vedere la pronunțarea soluției. Inculpatul are 4 copii în întreținere, din care unul are sub 2 ani și prezintă grave afecțiuni cardiace, iar soția inculpatului are o sănătate precară, dovedită cu acte medicale la dosar Referitor la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, arată că a depus foarte multe caracterizări la dosar care vizează persoana inculpatului, din care rezultă că acesta este perceput în comunitate ca o persoană care are grijă de familia sa, de copiii săi, că desfășoară activități licite în oraș și că a dat dovadă de respect față de valorile ocrotite de lege. Se pune întrebarea în ce măsură se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Acestea nu numai că nu se mai mențin, ci s-au schimbat radical. I s-a imputat reaua-credință în desfășurarea anchetei penale, însă din anul 2007 cunoștea că se fac cercetări și cu toate acestea nu s-a sustras, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu există acea stare de pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că știa de existența dosarului din octombrie 2007, însă nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Are 4 copii în întreținere, deci prezintă suficiente garanții că se va prezenta la proces și că nu se va sustrage.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.107/F/25.09.2009 a Tribunalului Bistrița N, în temeiul disp.art.1608a alin.2 Cod procedură penală, rap. la art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.02.1973 în N, domiciliat în B,-, județul B-N, CNP -, ca fiind întemeiată și în consecință s-a disus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit disp.art.1608a alin.3 Cod procedură penală, rap. la art. 1602alin.3 lit.a-e Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, inculpatul va respecta următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a țării decât cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție respectiv sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art.1602alin.31lit. c Cod procedură penală, s-a impus inculpatului obligația de a nu se apropia de părțile vătămate din prezenta cauză, de membrii familiilor acestora, de celelalte persoane cercetate penal - inculpați, învinuiți (cu excepția soției sale, ), de martorii audiați în cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art. 1602alin.32Cod procedură penală, referitoare la necesitatea respectării de către inculpat a obligațiilor stabilite, atrăgându-i atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor cuprinse în disp.art. 145 al. 21Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001 și proxenetism, prev. de art. 329 alin.1 Cod penal.
Cercetările au început în cauză în anul 2002 de către organele de urmărire penală ale județului M( dos.nr.520/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ), ulterior înregistrat sub nr. 20/D/P/2004 al DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș.
La data de 25.05.2006, procurorul de caz a dispus, prin ordonanță, disjungerea cauzei față de numiții, și și sesizarea DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița -N în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001. La 1.06.2006 dosarul a fost înregistrat la DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița -N sub nr. 46/D/P/2006.
S-au efectuat cercetări în cauză de către organele de urmărire penală, inculpatul fiind audiat în calitate de făptuitor la 23.10.2007( vol. IV).
La 10 iulie 2009 procurorul de caz a dispus reținerea celui în cauză și apoi, prin încheierea penală nr.24/CC/11.07.2009 emisă de Tribunalul Bistrița -N în dos.nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 209 de zile cu motivarea că există probe și indicii suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001( 3 fapte) și proxenetism, prev.de art. 329 alin.1 Cod penal(2 fapte).
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Ori, infracțiunile pentru care este cercetat petentul sunt infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea de până la 18 ani, fiind îndeplinită condiția referitoare la gravitatea infracțiunilor, astfel cum rezultă aceasta din cuantumul pedepselor cu care sunt sancționate.
Totodată, potrivit alin.2 al art.1602Cod procedură penală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din perspectiva acestei prevederi legale și din analiza actelor dosarului nu rezultă necesitatea privării sale de libertate pentru a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
De asemenea, textul indicat exceptează de la beneficiul liberării provizorii pe acei inculpați cu privire la care, deși sunt îndeplinite celelalte condiții, există date că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Fără îndoială, această zădărnicire nu se referă la un adevăr general, ci la adevărul privind existența faptelor pentru care este cercetat și a împrejurărilor comiterii acestora.
Din analiza actelor dosarului de urmărire penală și a probelor efectuate în cauză nu rezultă împrejurarea că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, chiar dacă acesta nu a recunoscut faptele pentru care este cercetat. Nu a rezultat vreo încercare din partea acestuia de a influența părțile vătămate sau martorii audiați în cauză.
Deși procurorul de caz a reținut ca temei al propunerii de arestare preventivă a inculpatului disp.art.148 lit. a, b și f Cod procedură penală, instanța a luat măsura arestării preventive doar în baza disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținând că în cauză sunt incidente doar aceste din urmă dispoziții, ale căror cerințe sunt îndeplinite cumulativ. Din momentul luării măsurii preventive și până la această dată nu au survenit modificări sub aspectele anterior relevate, acuzarea nu a făcut dovada faptului că inculpatul ar intenționa să fugă, să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei sau că ar exista date că încearcă să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Pe de altă parte, inculpatul putea să pună în aplicare astfel de intenții anterior reținerii și arestării sale preventive( iulie 2009), cât timp avea cunoștință despre cercetările efectuate în cauză, încă din anul 2007.
Prin prisma celor arătate anterior s-a apreciat că cererea dedusă judecății întrunește toate cerințele legale spre a fi admisă.
S-a apreciat că, în acord cu jurisprudența CEDO și cu practica instanțelor naționale, măsura arestării preventive este o măsură de excepție care trebuie a fi luată doar în situația în care niciuna dintre celelalte măsuri preventive enumerate de art.136 Cod procedură penală nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff Germania). Pe de altă parte, astfel cum constant s-a statuat în practica instanțelor, gradul de pericol social al faptelor investigate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică, acesta din urmă fiind necesar a fi stabilit în urma unor probe certe, probe care nu se regăsesc la dosarul cauzei.
În raport de datele concrete ale cauzei, nu se poate aprecia că opinia publică ar fi afectată de lipsa de reacție a autorităților judiciare, în condițiile în care riposta acestora survine la mai mult de 3 ani de la înregistrarea lucrării la organele de urmărire penală și faptele pentru care este cercetat inculpatul se prezumă a fi comise, în marea majoritate, în urmă cu mai bine de 7 ani.
Soluția instanței este în concordanță cu disp. art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora "orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere", dar și cu jurisprudența instanței europene.
Astfel cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ea trebuie analizată în raport de datele personale ale inculpatului, respectiv dacă acesta are loc de muncă, o stabilitate familială, dacă are cazier, etc.( cauza Neumaister Austriei). În speță, documentele depuse la dosarul de urmărire penală fac dovada că petentul realizează venituri din activități licite, este căsătorit, are 3 copii minori în întreținere, beneficiind de stabilitate locativă, familială și profesională.
Tot Curtea a arătat că, deși detenția preventivă prezintă o serie de avantaje, aceasta are și o serie de inconveniente, reprezentând o atingere adusă prezumției de nevinovăție, producând o ruptură în mediul familial și profesional, putând constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge să mărturisească.
În cauza Labita Italiei s-a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură există indicii certe cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Prin menținerea stării de arest a inculpatului s-ar ajunge la depășirea termenului rezonabil al duratei arestării, prevăzut în cuprinsul art.159 alin.13 Cod procedură penală, în condițiile în care nu s-a finalizat urmărirea penală după trei ani de la începerea acesteia, iar faza cercetării judecătorești se întinde, de obicei, pe un interval de timp mai mare decât cel necesar finalizării urmăririi penale.
Se impune a se avea în vedere și împrejurarea că majoritatea inculpaților cercetați în cauză pentru același gen de infracțiuni sunt cercetați în stare de libertate, fie pentru că față de aceștia procurorul nu a solicitat luarea măsurii preventive a arestării, fie pentru că instanța a apreciat că se impune luarea măsurii preventive a obligării de a nu păsări țara.
Totodată, nu a putut fi neglijată împrejurarea că pe durata arestării preventive a inculpatului organele de urmărire penală au efectuat o mare parte din probațiunea pe care au apreciat-o a fi necesară în cauză (cum s-a motivat în cererile de prelungire a arestării preventive formulate, aflate la dosarul de urmărire penală), astfel că, administrarea celorlalte probe cu inculpatul în stare de libertate nu ar impieta în nici un fel buna desfășurare a cercetărilor în cauză, obligațiile impuse inculpatului fiind, în plus, o garanție că, lăsat în libertate, acesta nu se poate sustrage de la urmărirea penală și nu poate influența administrarea probelor.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N solicitând casarea acesteia și rejudecând să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar deoarece există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și aceasta întrucât din actele dosarului de urmărire penală în care inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev de art. 12 alin 1 și 2 lit a din legea nr. 678/2001 și proxenetism prev de art 329 alin 1 Cod penal ambele cu aplic art 41 alin 2 Cod penal a reieșit că inculpatul a contactat telefonic pe invinuita pentru că aceasta din urmă să influențeze depoziția unui martor din același dosar.
În același timp s-a arătat în motivele de recurs că lăsarea în libertate sub control judiciar a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică reflectat în impactul negativ pe care l-ar avea asupra comunității.
Inculpatul este cercetat pentru fapte deosebit de grave ce s-au derulat pe o perioada mai lungă de timp, termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit, iar cercetarea sa în stare de libertate ar afecta bunul mers al procesului penal și administrarea probațiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține că recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N este întemeiat și în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea penală nr. 24 din 11 iulie 2009 Tribunalului Bistrița N inculpatul a fost arestat preventiv alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev de art. 12 alin 1 și 2 lit a din Legea nr. 678/2000 și proxenetism prev de art. 321 alin 1 Cod penal cu aplic art 41 penal reținându-se în sarcina lor că în perioada 2002-2006 au îndemnat mai multe persoane la practicarea prostituției în cluburi de noapte în Elveția, cu sau fără consimțământul părților vătămate, obținând din această activitate însemnate sume de bani.
Arestarea preventivă s-a dispus în baza dispozițiilor prevederilor art. 143 și art 148 lit f Cod procedură penală și cu toate că procurorul a solicitat reținerea și a temeiului prev de art. 148 lit d Cod procedură penală instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestuia iar DIICOT nu a formulat recurs în acest sens.
Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită în mod succesiv reținându-se că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă în continuare.
Potrivit art. 1602alin 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani iar potrivit alin 2 al art 1602Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influientarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Cu toate că prima din aceste condiții este îndeplinită întrucât pedeapsa închisorii pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de textul mai sus menționat, cea de-a doua nu este prezentă întrucât din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatuli a rezultat că acesta a cerut învinuitei să o caute pe una din martore în scopul de aof ace să nu dea declarații împotriva sa.
Din aceste probe, rezultă acele date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și sunt întărite și de o altă discuție telefonică pe care inculpatul a avut-o cu un prieten ce urma să fie audiat în calitate de martor și pe care a încercat de asemenea să-l influiențeze.
Împrejurarea că în sarcina inculpatului nu s-a reținut art 148 lit b Cod procedură penală ca temei al arestării preventive nu prezintă relevanță atâta timp cât instanțele nu l-au analizat pe fond prin hotărâri definitive, în sensul de a da o interpretare probelor existente la dosar sub acest aspect, astfel că în cazul aplicării dispozițiilor art. 1602alin 2 Cod procedură penală se impune a fi analizat conform celor de mai sus.
În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prev de art. 1602Cod procedură penală cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu putea fi admisă.
Aceasta nu este nici oportună în raport de gravitatea faptelor pentru care este acesta cercetat, conduita acestuia în procesul penal și scopul avut în vedere la luarea măsurii preventive a arestării.
În consecință, recursul declarat de DIICOT va fi admis, încheierea atacată va fi casată în întregime și rejudecând va fi respinsă cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul ca fiind neîntemeiată.
Văzând și disp art 192 alin 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Bistrița -N împotriva Încheierii penale nr.107/F din 25 septembrie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și rejudecând:
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.02.1973 în N, domiciliat în B,-, județul B-N, aflat în prezent în Arestul IPJ B-
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
RED.CI/MB
20.10.2009/3 EX.
jud.fond:
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Ioana Cristina
