Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 58/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.58//2009
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G, fiul lui și, născut la 1.07.1989, din Arestul IPJ B, împotriva Încheierii penale din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, conform prevederilor art.160/2 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, respectiv limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani, iar raportat la modul de comitere a faptelor, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă riscul săvârșirii altor fapte penale. Totodată, consideră că nu sunt date în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru influențarea martorilor sau a celorlalte probe care urmează a se administra în cauză. Consideră că, dintr-o nefericită situație inculpatul a devenit din victimă agresor, fără a dori acest lucru, faptă care constă în aceea că a aruncat cu o sticlă, din alergare, fără să se întoarcă cu fața pentru a vedea în ce direcție a plecat sticla și fără a avea o Ť. precisă. Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în pericol viața, fiind discutabilă încadrarea juridică de tentativă de omor. Pe de altă parte, urmărirea penală este finalizată în cauză, inculpatul nu a mai avut probleme cu legea penală, în cauză urmează doar să se primească rapoartele medico-legale, acte pe care inculpatul nu ar avea nici o posibilitate să le influențeze, probațiunea fiind finalizată. Totodată, susține că într-o speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în motivarea hotărârii s-a menționat faptul că, în cazul lăsării în libertate sub control judiciar există posibilitatea ca temeiurile arestării să subziste, dar acest lucru nu îl împiedică pe inculpat să beneficieze de liberarea provizorie sub control judiciar, scopul fiind atins și prin această măsură.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, considerând că nu este oportună liberarea acestuia, având în vedere că este vorba de o infracțiune de violență. Rezultă din probele administrate că inculpatul cu gâtul de la sticlă a lovit pe partea vătămată și având în vedere atitudinea violentă din partea inculpatului, apreciază că nu este oportun să fie pus în libertate.
Apărătorul inculpatului avocat, în replică, arată că starea de fapt reținută se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați și că sticla s-a spart doar în momentul în care a fost parată lovitura.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii sale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art. 160/2 raportat la art. 160/8a alin.6 Cod de procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul G, fiul lui și, domiciliat în, com., nr. 74, jud. B, CNP -, în prezent aflat în Arestul B, arestat preventiv prin încheierea de arestare preventivă nr. 35/30.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 37/2009.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, rin p. încheierea nr. 35/30.08.2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se incidența art. 148 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut în sarcina inculpatului existența unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, fapta prevăzută și pedepsită de art. 183 Cod penal, dispunându-se în consecință arestarea sa preventivă pe o durată de 30 de zile. Starea de fapt a constat în aceea că la data de 30 august 2009, în jurul orelor 02,00, pe șosea, în fața restaurantului din localitatea, a aruncat cu gâtul unei sticle după victima, cu care avusese o altercație, lovindu-l în carotida, lovitură care i-a provocat moartea după aproximativ 2 minute, deși i s-au acordat îngrijiri medicale de către SMURD și personalul de pe salvare.
Pentru aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală impune ca și condiție negativă, aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni., această condiție negativă determinată nu are un caracter abstract ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la inculpat. În speță, așa cum reiese din materialul de urmărire penală administrat, nu există date concrete că inculpatul s-ar pregăti să comită alte infracțiuni și nici că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă.
Insă, lipsa unor asemenea date, nu instituie în sarcina instanței, obligația de admitere a cererii de liberare provi zorie sub control judiciar ci soluția este lăsată la aprecierea instanței în raport cu toate datele concrete ale cauzei, oportunitatea lăsării în libertate urmând a fi analizată prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
Astfel, instanța a reținut că, deși inculpatul nu se regăsește în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală, dat fiind termenul scurt ( începând cu data de 30 august 2009 ) scurs de la data luării măsurii arestării, temeiul arestării prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, circumstanțele de ordin personal, ca lipsa antecedentelor penale, precum și promisiunea respectării obligațiilor prevăzute de art. 160/2 alin. 3 și 3/1 Cod de procedură penală ce ar putea fi stabilite în sarcina sa, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs penal inculpatul G, arătând că nu sunt date în sensul că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru influențarea martorilor sau a celorlalte probe care urmează a se administra în cauză.
Examinând încheierea penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la prevederile art.385/6 și art.385/9 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul declarat de inculpatul G este neîntemeiat și urmează a fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Având în vedere prevederile art.160/2 raportat la art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, în mod just Tribunalul Bihora respins ca neîntemeiată cererea formulată de G.
Astfel, se are în vedere că temeiul arestării prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar.
În raport cu datele concrete ale cauzei s-a verificat temeinicia cererii formulate de inculpat ajungându-se la soluția corectă de respingere a cererii sale. Aspectele invocate în cererea sa de către recurent cum sunt circumstanțele de ordin personal, ca lipsa antecedentelor penale, precum și promisiunea respectării obligațiilor prev. de art.160/2 alin.3 și 3/1 Cod procedură penală, nu duc la înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate.
Față de acestea se va menține ca legală și fondată Încheierea penală din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G, fiul și al lui, născut la 1 iulie 1989, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.hot./jud.- -
În concept - 12.10.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./13.10.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Condrovici Adela, Munteanu Traian
