Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.585
Ședința publică din data de 20 august 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 30 august 1972, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Colibași, fiul lui G și, născut la 11 august 1968, fiul lui G și, născut la 28 decembrie 1971, - fiul lui și, născut la 06 ianuarie 1969 și fiul lui și, născut la 04 februarie 1954, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr- prin care în baza disp. art. 1608aalin.6 rap.la art.1606alin.1 și 2 și la disp.art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest: și, personal și asistați de avocat ales din Baroul București, conform împuternicirii avocațiale nr.42887/20.08.2009, (fila 40), personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.4035/2009, (fila 28);, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova, lipsă fiind recurentul - inculpat G, pentru care a răspuns avocat ales din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.69021/2009 (fila 41).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură adresa nr.M 31027/20.08.2009 înregistrată sub nr.14216/20.08.2009 (fila 39) emisă de Penitenciarul Spital Colibași, prin care arată că numitul G nu poate fi prezentat în instanță la termenul de judecată de astăzi, deoarece este internat în acest penitenciar, sub tratament medical, fiind anexată dovada de îndeplinire a procedurii de citare (40).
Apărătorii recurenților - inculpați având pe rând cuvântul, după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia, precizează că nu mai au cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați, și, arată că au declarat recurs împotriva încheierii din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât cererile de liberare provizorie sub control judiciar au fost respinse ca neîntemeiate, însă în motivare se arată că acestea au fost prematur introduse.
Apreciază că netemeinicia în cazul respingerii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să fie motivată conform alin.2 al art.160/2 Cod procedură penală, dar judecătorul primei instanțe a făcut referire la modalitatea de săvârșire a faptelor, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și de gravitatea unor astfel de fapte și față de temerea produsă societății civile în cazul în care inculpații ar fi lăsați în libertate ar putea să influențeze declarațiile ce ar urma să fie date în cauză de către martori.
Referitor la condițiile de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a precizat că acestea sunt definite de legiuitor - în primul rând, că trebuie să existe probe și date că lăsat în libertate inculpatul nu ar săvârși alte infracțiuni și în al doilea rând probele să fie certe.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, a arătat că acesta a dat declarație sinceră și la obiect și poate fi coroborată cu probele de la dosarul cauzei și că nu există nici-o probă certă că prin lăsarea în libertate ar săvârși alte infracțiuni, nu ar influența depozițiile martorilor sau ale celorlalți inculpați ori ar impieta aflarea adevărului.
Consideră că judecătorul instanței de fond a comis o gravă eroare de fapt, în sensul că a făcut o motivare ce au vizat modalitatea de săvârșire a faptelor și pericolul social, referitoare la disp.art.148 lit.f Cod procedură penală și care privesc menținerea stării de arest.
De asemenea, a precizat că disp.art.72 au fost introduse de fațadă în Codul penal, deoarece se face o aplicare abuzivă a unor texte de lege când nu este cazul și nu se încearcă o punere în practică a acestora.
Totodată, a menționat că drepturile inculpatului pentru a fi pus în libertate sunt consfințite de Constituția României și sunt prevăzute de Codul d e procedură penală, însă nici dispozițiile acestui cod nu se aplică în practică.
Cu privire la motivarea primei instanțe, în sensul că este prematură admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că au fost audiați doar 3 inculpași din cei 17 trimiși în judecată, că urmează să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția, cercetarea judecătorească aflându-se într-un stadiu incipient, apreciază că este aberant ca inculpații să rămână în arest.
A mai menționat că timpul material a fost scurt și nu a avut posibilitatea de a studia cele aproximativ 80 de volume ale dosarului de urmărire penală, însă a depus note scrise prin care a arătat că situația inculpatului s-a schimbat de la arestarea preventivă, dar nu au fost analizate niciodată, iar cererile formulate în cauză au ost respinse în general pe motivul că acesta reprezintă pericol social, sens în care i s-a produs o nedreptate și beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Față de cele mai sus enunțate, solicită a se ține cont de persoana inculpatului, de timpul scurs de la arestare și până în prezent și de faptul că a condus 20 de ani Regia Autonomă a.
Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală și nu sunt probe că nu s-ar încadra în dispozițiile acestui text de lege.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, față de concluziile pe care le-a expus anterior - în cazul inculpatului - solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute de lege.
A mai solicitat instanței ca disp.art.316 Cod procedură penală, să-și găsească corespondent în practică, efectuarea unei cercetări obiective care să conducă la aflarea adevărului, iar prezența reprezentantului DIICOT nu mai înseamnă acuzare și dorește ca acesta să facă o apreciere imparțială și obiectivă a cererilor formulate, cu respectarea solemnității ședinței de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a făcut o motivare generică și greșită pentru toți inculpații în sensul că există temerea că aceștia ar putea săvârși alte infracțiuni dacă ar fi judecați în stare de libertate și că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este prematur introdusă față de stadiul incipient al cercetării judecătorești.
În primul rând a susținut că cele reținute în sarcina inculpatului nu sunt infracțiuni de violență, ci infracțiuni economice ce nu prezintă gradul de pericol social concret așa cum a reținut în motivare prima instanță, întrucât acesta a avut o activitate extrem de redusă a implicării sale efective raportat la activitățile celorlalți inculpați, iar gradul de pericol social nu este ridicat și nu justifică respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În al doilea rând, cu privire la temerea exprimată de judecătorul fondului, apreciază că aceasta trebuie să fie una subiectivă și fundamentată pe probe temeinice că lăsat în libertate inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, ar influența martorii, însă în cauză sunt indicii care conduc la ideea contrară.
În acest sens, s-a referit că atitudinea inculpatului este constantă și corespunde cu cea reținută în rechizitoriu - o atitudine de sinceritate și pe parcursul cercetării judecătorești va avea aceeași poziție de recunoaștere totală ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și ce sens ar avea să influențeze martorii câtă vreme își păstrează aceeași poziție de sinceritate.
A mai precizat că inculpatul nu a mai avut de-a face cu legea penală iar obiectul dosarului de față este o greșeală și nu un obicei de a comite astfel de fapte.
Cu privire la caracterul prematur al introducerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul că s-au audiat doar 3 din cei 17 inculpați, și că dosarul se află într-un stadiu incipient nu-i poate fi imputat inculpatului și consideră că este posibil ca și peste 1 an de zile dosarul să fie în același stadiu, iar motivarea instanței de fond nu se încadrează în textele de lege.
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului cu respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute de lege.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat și față de motivele mai sus enunțate de către colegii săi avocați, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului cu respectarea de către acesta a obligațiilor prevăzute de lege.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, a susținut că în cauză sunt îndeplinite disp.art.160/2 Cod procedură penală, potrivit cărora, la cerere inculpatul poate fi liberat provizoriu sub control judiciar, însă motivarea din încheierea recurată se referă la gradul de pericol social al faptei, fiind o motivare identică cu aceea din încheierea ce vizează măsura arestării preventive.
De asemenea, a arătat că inculpatul este tatăl a doi copii minori pe care nu i-a mai văzut de 1 an și 6 luni și starea sănătății acestuia este precară, fiind efectuate în acest sens două rapoarte de expertiză medico-legală, iar dacă ar fi în libertate, poate să participe la judecată.
Consideră că din probele administrate în cauză nu rezultă că lăsarea în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, că toate prelungirile măsurii arestării preventive s-au făcut pe baza disp.art.148 lit.f și nu lit.b Cod procedură penală, inculpatul cunoaște cazurile în care se revocă această măsură și se află în arest de 14 luni de zile, invocând și disp.art.5 alin.5 din Codul d e procedură penală.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de recurenții - inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
A susținut că orice regulă are și o excepție, respectiv că o persoană poate fi trimisă în judecată în stare de arest preventiv, așa cum prevede Constituția României, în cauza de față fiind vorba de o rețea de trafic de țigări care și-a mutat sediul în mai multe locuri și implicate mai multe persoane - 17 inculpați, un dosar complex ce cuprinde 76 volume și un rechizitoriu cu peste 800 de pagini.
De asemenea, arătat că inculpații au fost prinși în flagrant când se fabricau aceste țigări și se încearcă mușamalizarea activității desfășurate de aceștia.
Consideră că instanța trebuie să aibă în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, următoarele aspecte: complexitatea deosebită a cauzei, natura și gravitatea faptelor pentru care recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată, apartenența acestora la un grup infracțional organizat, modalitatea de concepere și de săvârșire a infracțiunilor cu privire la Codul fiscal care evidențiază periculozitatea socială a acestora, - mutarea sediului fabricii ilegale de țigarete tocmai pentru a împiedica descoperirea acesteia de către organele abilitate.
A invocat practica judiciară, respectiv decizia nr.342 R/2007 nepublicată a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar și decizia din anul 2002 nepublicată - a Curții Supreme de Justiție.
Totodată, a precizat că a fost respectat gradul de solemnitate al ședinței de judecată, iar inculpații, deși sunt oameni, mai înainte de toate aceștia trebuiau să respecte normele prevăzute de lege.
Avocat având cuvântul în replică, cu privire la gradul de solemnitate a ședinței publice, respectiv atitudinea reprezentantului Ministerului Public în ședința de judecată, nu înseamnă că acesta nu a respectat solemnitatea ședinței de judecată, ci cum și-a exprimat punctul de vedere asupra cauzei.
În același timp a susținut că este inadmisibil ca instanța de fond să trimită la instanța de recurs numai cele două volume care conțin rechizitoriul întocmit și nu înțelege de ce nu s-au trimis și celelalte volume ce reprezentau materialul probator administrat și că până la proba contrarie, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Cu privire la concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public, a arătat că acestea sunt fundamentate pe menținerea stării de arest iar deciziile mai sus invocate se află în subsolurile Codului d e procedură penală.
A mai precizat că gradul de participație al inculpaților la modul de comitere a infracțiunilor este diferit și trebuie priviți diferențiat, altfel se încalcă drepturile acestora.
Consideră că a se admite sau respinge cererea de liberare provizorie judiciară sub control judiciar, se apreciază prin natura disp.art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, însă în cauza de față nu s-au aplicat și disp.art.160/3 alin.3 Cod procedură penală, privind buna desfășurare a procesului penal.
În final, a menționat că la acest termen soluționarea recursurilor s-a făcut doar cu cele două volume plus rechizitoriul, întrucât Tribunalul Prahova nu a trimis toate volumele Ministerului Public.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, precizat că a cumpărat și a vândut aceste țigări, dar nu a știut de existența fabricii și că țigările erau contrafăcute, solicitând instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date la instanța de fond, nu prezintă pericolul public și nu a știut că timbrele tipărite erau ilegale, susținând că avut o mașină de tipărit și un spațiu în care se afla, pe care a vândut-o numitului, închiriindu-i și spațiul.
De asemenea, a precizat că acesta împreună cu angajații săi au lucrat acolo, au fabricat timbre, și nu a știut că activitatea era ilegală, deoarece avea contract de închiriere cu acesta, motive pentru care a solicitat instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul- inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că 21 ani a lucrat ca director tehnic al fostei Regii Autonome a și nu a făcut altceva decât să vândă produse comerciale inculpatului pe care l-a cunoscut ulterior funcționării fabricii de țigarete și că nu a avut dubii cu privire la legalitatea activității desfășurată de acesta.
A mai precizat că a intermediat vânzarea - cumpărarea de tutun, cantități care erau deținute legal de societăți în România, derulând activități comerciale legale și inițial s-a susținut de către DIICOT că el ar fi principalul furnizor de materiale pentru fabrica în cauză, însă nu a știut unde este sediul acesteia și nici faptul că ulterior s-a mutat.
Totodată, a susținut că martorii i-au confirmat că inculpați urmează să obțină licențe de producție, că nu face parte din nici un grup infracțional de crimă organizată, nu s-a sustras de la urmărirea penală, este arestat de 13 luni de zile și având în vedere trecutul său în industria tutunului a solicitat instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a menționat că este arestat de aproximativ 2 ani de zile că nu face parte din nici un grup infracțional organizat, arătând că a avut o afacere și recunoaște parțial faptele comise și că nu a primit decât 7.000 lei chirie pentru trei luni de la numitul pentru utilajele ținute la
De asemenea, a precizat că nu a fabricat niciodată țigarete și nu a cunoscut implicațiile faptelor sale, însă nu a săvârșit infracțiunea de spălare de bani, iar inculpații nu au fost prinși în flagrant, așa cum s-a susținut.
A mai arătat că a depus la dosar un set de acte în circumstanțiere, nu a mai avut de-a face cu legea penală și având în vedere vârsta sa, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:;; -;; și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009 înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților mai sus menționați, după cum urmează:
1. pentru săvârșirea infracțiunilor de:(pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp;(pentru perioada iulie 2007-februarie 2008);punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic; complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată; punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.; (iar pentru perioada martie - iulie 2008) instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296/1 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.296/1 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.
2.-pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. ; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.
3..pentru săvârșirea infracțiunilor de: marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.; infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.
4. pentru săvârșirea infracțiunilor de: punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic; complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată; punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.; infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.
5. pentru săvârșirea infracțiunilor de: tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005; complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic; contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată; complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.; infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp, împreună și cu alți inculpați, aflați atât în stare de detenție cât și în stare de libertate.
Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la ribunalul București la ribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Prin incheierea de ședință din data de 23.07.2009, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Potrivit art.1602alin.1 p, precizează instanța de fond că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față, tribunalul a constatat că față de inculpații, G, și
, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin.1 din textul sus menționat, infracțiunile reținute de organul de urmărire penală în sarcina acestora sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
Analizând temeinicia cererilor formulate de către inculpați, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, atât sub aspectul modalității de săvârșire a faptelor, respectiv a pericolului social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și de gravitatea unor astfel de fapte, precum și față de temerea produsă societății civile in cazul in care inculpații ar fi lăsați in libertate, că aceștia ar putea să influențeze declarațiile ce ar urma sa fie date in cauză de către martori, existând riscul denaturării adevărului.
Este adevărat că unii dintre inculpați nu au antecedente penale și așa cum s-a arătat au avut un comportament bun in societate anterior, și au avut o poziție procesuală sinceră in cursul urmării penale, dar in raport de precizările făcute, instanța apreciază că nu se justifică liberarea sub control judiciar a acestora la momentul analizei cererilor formulate de acestia.
Inculpații mai sus menționați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile arătate, printre care se numără și aceea prev.de art.7 din Legea 39/2003 și având în vedere că cercetarea judecătorească este abia la început, că au fost audiați doar 3 inculpați din cei 17 trimiși în judecată, că urmează să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția, cercetarea judecătorească aflându-se in stadiu incipient, instanța apreciază că este prematură admiterea unor astfel de cereri, pentru motivele sus-menționate și consideră că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment, este de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, inculpații u, și G au precizat că în mod greșit instanța de fond s-a raportat în motivarea respingerii cererilor lor la pericolul social al faptelor pentru care sunt cercetați și la pericolul social concret pe care l-ar putea genera cercetarea lor în stare de libertate, acestea fiind prevederi ce s-ar impune a fi analizate în cadrul altor instituții și nu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar unde instanța este datoare să stabilească numai dacă există date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea unor părți, martori sau experți ori că vreunul dintre aceștia ar putea să săvârșească alte infracțiuni.
De asemenea, a fost criticată și aserțiunea tribunalului, conform căreia, prezenta cerere este prematură, precizându-se că legiuitorul nu stabilește nici un termen în care o astfel de cerere poate fi făcută pe parcursul procesului penal.
Inculpatul a mai precizat că nu se consideră vinovat de comiterea nici unei fapte, tot ceea ce el a întreprins a fost perfect legal și înregistrat în contabilitate, el putând să săvârșească acest gen de infracțiuni oricând până acum, deoarece timp de 20 de ani a fost încadrat ca director tehnic la Regia Autonomă a.
a punctat că infracțiunile pentru care este cercetat nu sunt de violență, ci economice, iar implicarea sa a fost destul de redusă, nefăcând altceva decât să păstreze o parte dintre utilaje într-o hală a sa din comuna.
a precizat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, susținând că nu a avut cunoștință că timbrele tipărite de către numitul cu ajutorul tipografiei sale, căreia i-a închiriat un spațiu, erau false. De altfel, respectivele timbre utilizate de la pachetele de țigări nu au fost tipărite în locația închiriată de către inculpat, ci în cu totul alt loc.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare:
În primul rând, s-a criticat încheierea tribunalului, precizându-se că nu au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece inculpații îndeplinesc cerințele prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Observând textele legale antamate de către recurenți, Curtea constată că în articolul 160/2 alin.1 Cod procedură penală, se prevede că "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda.", alineatul 2, spune că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date .".
Coroborând aceste texte cu art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, unde se prevede că "în cazul în care cererea este neîntemeiatăinstanța respinge cererea", Curtea apreciază că instanța de judecată cu excepția spețelor unde există date certe din care să rezulte condițiile menționate de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, poate admite o cerere de liberare provizorie sub control judiciar în funcție și de celelalte circumstanțe ale cauzei în care este cercetat inculpatul ce folosește o astfel de instituție de drept procesual penal.
În cazul în care dorința legiuitorului ar fi fost concurentă cu susținerea inculpaților, probabil textul de lege ar fi avut o formulare de genul "liberarea provizorie sub control judiciar se acordă în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și a celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, cu excepția cazurilor când există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului".
O asemenea ipoteză ar fi indus faptul ca orice inculpat ce săvârșește o altă infracțiune care se încadrează în dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, să fie liberat provizoriu sub control judiciar numai printr-o simplă cerere formulată de acesta, fără ca să se impună o judecată de valoare cu privire la aceasta. Deci, practic ar fi fost necesară doar o formalitate din punct de vedere administrativ sau cel mult o judecată în genul "procedurii necontencioase" și nu un proces în fața instanței de judecată.
Față de acestea, Curtea apreciază că în mod judicios instanța de fond dincolo de examinarea condițiilor prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, a analizat și pericolul social pe care-l prezintă inculpații și celelalte temeiuri avute în vedere la momentul când aceștia au fost arestați preventiv.
Din acest punct de vedere, rezultă din probatoriile administrate în cauză așa cum a punctat și tribunalul, că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații și pentru care există chiar probe în dosarul de urmărire penală sunt de o gravitate însemnată nu atât prin prisma actelor materiale al fiecăruia dintre aceștia, cât prin faptul că aceste acte adunate au dat un tot imens ce a generat constituirea unui grup infracțional organizat în interiorul căruia fiecare avea diferite sarcini riguros stabilite și chiar executate.
Sub acest aspect, pericolul social concret ce-l generează chiar și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, poate genera în rândul opiniei publice temerea că pentru fapte antisociale cum sunt cele de genul comise de recurenți (fabricarea în mod clandestin de țigarete și punerea lor în circulație în mod fraudulos, sub însemnul unor mărci consacrate pe piața de gen) nu se acționează cu fermitate de către organele judiciare și justiție, în general.
Printre motivele expuse, care a precizat că nu este vinovat de comiterea nici unei fapte penale, a menționat că timp de 21 de ani a fost director tehnic la Regia Națională a. Acesta este născut la data de 06 ianuarie 1969, ceea ce înseamnă că în prezent are 40 de ani. Raportându-le la această vârstă ar însemna că de la vârsta de 19 ani a fost încadrat ca director tehnic la Regia Națională a, ceea ce nu este dovedit și pe de altă parte este greu de presupus că la o astfel de regie putea fi director tehnic o persoană de numai 19 ani. Pe de altă parte, în general, în acest gen de funcții sunt numite persoane cu studii superioare și este greu de presupus că la 19 ani inculpatul ar fi terminat asemenea modalitate de învățământ.
Așadar, apreciind că această afirmație nu are acoperire în realitate poate forma o convingere asupra unui organ judiciar vis-a-vis de veridicitatea pe care o reprezintă unele declarații ale lui.
Ceilalți inculpați au mai punctat prin faptul că au avut o activitate infracțională destul de redusă.
Așa cum mai sus am menționat, fiecare dintre activitățile inculpaților erau unele în continuarea celorlalte, formând un tot unitar care au condus în marea măsură la faptele pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
Referitor la critica ce a vizat susținerea instanței de fond că cererea este prematură, Curtea urmează a nu se apleca în mod deosebit, deoarece în primul rând, este adevărat că dispozițiile legale nu prevăd un anumit termen când o astfel de cerere poate fi formulată, iar pe de altă parte, prin neprevederea acestui termen se lasă ca organul judiciar să aprecieze în funcție de circumstanțele cauzei și derularea procesului penal temeinicia unei astfel de cerere formulată la un moment dat. Chiar dacă formularea aleasă nu este prea fericită, în esență, același lucru a vrut să-l sublinieze și instanța de fond.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul inculpaților urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 30 august 1972, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Colibași, județul A, fiul lui G și, născut la11 august 1968, fiul lui G și, născut la 28 decembrie 1971, - fiul lui și, născut la 06 ianuarie 1969 și fiul lui și, născut la 04 februarie 1954, toți aflați în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții - inculpați la cheltuieli judiciare astfel: la plata sumei de 200 lei din care suma de 100 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului P, iar pe G, și la câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 august 2009.
Președinte Judecători
Grefier
Red.FT
Tehnored.EV
12 ex./21.08.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Florentin Teișanu, Paul
