Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 594/2009

Ședința publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 168/7.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, argumentând că sunt întrunite dispozițiile legale prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În circumstanțiere, arată că inculpatul este singurul întreținător al familiei, are un copil minor și este administrator al unei societăți comerciale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a se putea ocupa de societatea pe care o administra înainte de a fi arestat.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- inculpatul, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar conform dispozițiilor art. 160².C.P.P. motivat de faptul că martorii propuși au fost audiați în cauză, astfel că nu mai poate să zădărnicească aflarea adevărului, că soția sa a născut, că are o societate comercială, al cărui asociat unic este, societate care se află în pragul falimentului, el fiind sigurul care poate asigura mijloacele de trai necesare familiei sale. De asemenea, petentul a mai invocat faptul că mai are două persoane bolnave în întreținere, respectiv pe mama sa, bolnavă de cancer și o altă persoană nevăzătoare cu care a încheiat un contract de întreținere, împreună cu soția sa.

Constatând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 160⁶.C.P.P. tribunalul a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar efectuată.

Prin încheierea nr. 168/2009 Tribunalul Sibiu în baza art. 160^8aalin. 6.pr.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către petent.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 49 din 31 iulie 2009, Judecătoria S - reținând vinovăția acestuia - l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 239 alin. 2.Cod Penal, art. 239 alin. 3.Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, art. 78.

Cod Penal

În ceea ce privește cererea petentului, tribunalul a constat că potrivit dispozițiilor art. 160²alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; în conformitate cu alin. 2 al aceluiași text de lege, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

S-a subliniat că acordarea liberării provizorii nu este obligatorie, ci are un caracter facultativ iar simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate conduce în mod automat la admiterea unei cereri de liberare provizorie, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.

Instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie formulată nu este justificată și că impedimentele prevăzute în aliniatul 2 al art. 160².C.P.P. subzistă în cauza de față.

Raportat la modalitatea și circumstanțele în care se presupuse că au fost comise faptele (pe fondul consumului de alcool, cu violență, pe timp de noapte, alături de alte două persoane, înarmați cu bâte și de fier), la natura faptelor prezumate a fi fost comise (îndreptate împotriva unor reprezentanți ai autorității de stat, aflați în timpul serviciului), persoana inculpatului (căruia anterior i s-a aplicat ca sancțiune o amendă penală, având antecedente), tribunalul a motivat că există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să mai comită astfel de infracțiuni.

Referitor la aspectele de ordin familial învederate de inculpat în cererea sa, s-a arătat acestea nu pot fi luate în considerare din perspectiva dispozițiilor art. 160¹și urm.

C.P.P.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii penale atacate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a că sunt întrunite dispozițiile legale prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În circumstanțiere, arată că inculpatul este singurul întreținător al familiei, are un copil minor și este administrator al unei societăți comerciale.

Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în condițiile prevăzute de art.385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:

În mod legal instanța de fond a reținut că admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se apreciază nu numai din perspectiva dispozițiilor alineatului 1 al art.160 indice 2 din codul d e procedură penală ci și din perspectiva alineatului 2 al aceluiași articol.

În aceste condiții judicios instanța de fond a argumentat, raportat la natura faptei pretins săvârșită de inculpat precum și la circumstanțele în care se reține de către instanța de fond că a fost comisă că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii existând pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni.

Faptul că inculpatul are mai multe persoane în întreținere nu poate constitui un criteriu de apreciere a admisibilității cererii formulate de către inculpat.

Față de cele ce preced, în temeiul art.385 indice 15 alin 1 pct.1 lit. b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 168/7.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 168/7.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.10.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact. /2 ex./13.10.2009

și

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu

Vezi şi alte speţe de drept penal: