Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.601/R/2009
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj -
reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 24 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate la data de 24.09.2009 de Tribunalul Maramureș și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că inculpatul este un tânăr pentru care cele 7 luni de arest preventiv au avut un rol educativ și punitiv și că nu este nici un impediment ca acesta să fie cercetat în stare de libertate pentru a se reintegra în societate. Totodată, apreciază că se impune admiterea cererii și raportat la art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice persoană are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
De asemenea, arată că inculpatul, deși a mai comis o faptă în minorat, respectiv la vârsta de 16 ani, nu înțelege de ce s-a reținut starea de recidivă.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat și perserverența infracțională, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în baza art. 1608aalin. 6.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ( fiul lui și, născut la 22.06.1987 în B M, jud. M), arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 570 din 23 martie 2009 Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile (23 martie 2009 - 20 aprilie 2009) pentru infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis prev. de art. 208 alin.1,4 209 alin. 1 lit. e,g,i pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. toate cu aplic. art. 33 lit. b pen. în temeiul art. 148 lit. d și f pr.pen.
Această măsură a fost menținută ulterior prin mai multe încheieri de ședință, precum și prin sentința penală nr. 1349 din 15 iulie 2009 Judecătoriei Baia Mare (prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru infracțiunile, pentru care a fost arestat preventiv, precum și pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art.89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată cu aplic. art. 41 al.2 pr.pen).
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv inculpatul se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin.1 pr.pen. De asemenea, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 1602alin. 2.pr.pen. întrucât nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prev. de acest text legal. De altfel, acesta nici nu a fost arestat în baza art. 148 lit. b,c,e, pr.pen. și nici ulterior arestării sale nu au apărut date în acest sens.
Chiar dacă cerințele prev. de art. 1602alin. 1,2.pr.pen. sunt îndeplinite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este obligatorie, ci este facultativă, legiuitorul folosind în cuprinsul art. 1602alin.1 pr.pen. sintagma "se poate acorda", instanțele de judecată urmând să aprecieze de la caz la caz, în ce măsură aceste cereri sunt întemeiate. În speță, cererea inculpatui nu este întemeiată raportat la natura și la gravitatea infracțiunii de furt calificat pentru care acesta a fost arestat preventiv și condamnat de prima instanță, la caracterul repetat al acestei presupuse fapte și la perseverența infracțională a acestuia (a suferit anterior mai multe condamnări pentru fapte similare - pentru infracțiuni de furt calificat). Faptul că după executarea ultimei pedepse s-a încadrat în muncă, a achitat despăgubirile civile și cheltuielile judiciare în măsura posibilităților pe care le-a avut și și-a rezolvat problemele financiare prin obținerea unui împrumut la. nu îi diminuează gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă în raport de celelalte elemente menționate, într-atât încât să se justifice admiterea cererii sale, cu consecința punerii sale în libertate sub control judiciar.
Pentru toate aceste motive a fost respinsă cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii Tribunalului Maramureș, în termen legal a formulat recurs inculpatul, fără a arăta motivele de recurs, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând,în principal, să fie admisă cererea de liberare provizorie, iarîn subsidiar,să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a apreciat că, în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. iar pe de altă parte, inculpatul este un tânăr pentru care cele 7 luni de arest preventiv au avut un rol educativ și punitiv și că nu există nici un impediment ca acesta să fie cercetat în stare de libertate, în continuare, până la rămânerea definitivă a soluției primei instanțe. Totodată, sunt aplicabile în speță și dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia, orice persoană are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor prev. de 160/2 pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Astfel, rezultă din materialul de la dosar că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat și a fost condamnat în primă instanță, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment și care au fundamentat soluția de condamnare în primă instanță.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 lit.d, f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise; inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză, după ce anterior, a suferit și alte condamnări, din ultima executare de pedeapsă fiind liberat condiționat la 29.05.2007 cu un rest neexecutat de567 zile, fără ca această împrejurare să fie reținută ca recidivă, așa cum greșit s-a invocat de către apărare.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 23 martie 2009 - nu este unul foarte M, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de natura și gravitatea activității infracționale - furt calificat, conducere fără permis, părăsirea locului accidentului ( inculpatul a sustras un nr. de 5 autobuze, pe care le-a condus apoi pe drumuri publice, fără a poseda permis de conducere, le-a avariat, după care a părăsit locul producerii accidentelor, fără încuviințarea organelor de poliție, punând astfel în primejdie viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, precum și a persoanelor pe care le-a transportat ocazional cu autobuzele furate ) - se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, încă actual, a perseverenței infracționale a inculpatului ( a mai suferit condamnări pentru fapte similare), astfel că, soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 22.06.1987), împotriva încheierii penale din 24 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./12.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ana Covrig Vasile Goja
