Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.602/R/2009
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Instan a constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri, port fără drept de armă albă, prev.de art.20C.penal rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.d, i penal, art.217 alin.1, art.321 alin.1 penal și art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 modificată cu aplic.art.33 lit.a penal, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și nu mai dorește să facă alte precizări sau completări.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cum măsura obligării de a nu părăsi țara, pe care o consideră suficientă în ceea ce-l privește pe inculpat. Critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește tratamentul inegal și durata nerezonabilă a măsurii, inculpatul fiind arestat de peste un an de zile. Dacă pe moment s-a justificat măsura arestării preventive, după un an de zile nu se mai poate vorbi de pericol pentru ordinea publică. Consideră că în situația în care a fost tulburată liniștea publică, toți inculpații ar trebui să fie arestați. Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei și acesta trebuie să rezulte din probe, trebuie să fie dovedit și nu presupus. În cauză, trebuie demonstrat faptul că în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, acesta ar crea neliniște prin prezența lui în rândul opiniei publice. Măsura arestării preventive permite liberarea provizorie sub control judiciar. Cererea formulată este întemeiată, nu subzistă reținerea că inculpatul ar comite noi infracțiuni în situația liberării sale. Susține că în faza de anchetă, procedurile nu au fost respectate, ancheta făcându-se cu încălcarea normelor elementare ceea ce ar duce la nulitate. Toate aceste proceduri ridică mari semne de întrebare, toate acestea nu au fost respectate așa cum prevede practica CEDO. Solicită a se reține că inculpatul are studii superioare care a fost într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit. A avut un comportament foarte bun pe întreaga perioadă a arestării preventive și are o familie. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare d elibertate și nu există nici un temei legal care să justifice cercetarea acestuia în stare de arest preventiv, ci dimpotrivă toate probele care au fost administrate până în prezent pledează pentru cercetarea inculpatului în libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Chiar dacă sunt îndeplinite în principiu condițiile de admisibilitate a cererii, pe fondul cauzei, cererea este nefondată. De asemenea, nefondată este și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar și cercetarea lui în stare de libertate apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 06.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșî n baza art. 160/2 și urm. proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 10 dec.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 139 al.1 proc.pen. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea formulată în cauză inculpatul a solicitat a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar și a se înlocui măsura arestării sale preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile începând cu data luării acestei măsuri.
În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că se află în stare de arest preventiv din data de 2 septembrie 2008 și toate cererile pe care le-a formulat în acest interval de timp i-au fost respinse cu excepția încheierii din 5 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș care a fost însă casată prin decizia penală nr. 765/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Inculpatul a mai arătat că încadrarea juridică reținută inițial de parchet a fost cea corectă (art.180 alin. 1, art.181 alin.1, art.217 alin.1, art.321 pen. art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991), dar că imitele de pedeapsă trebuie analizate în funcție de încadrarea juridică a faptelor în acest moment. În speță, există o tentativă astfel că aceste limite se înjumătățesc și, în raport de actuala încadrare juridică, se situează între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni astfel că nu depășesc limita de 18 ani închisoare. În susținerea acestui punct de vederea a făcut trimitere și la opinia separată a unuia din membrii completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 80/R/2009 a Curții de Apel Cluj, precum și la decizia penală nr. 762/16.12.2008 a Curții de Apel Cluj prin care s-a considerat ca fiind admisibilă o cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată în condiții similare
A mai arătat că a colaborat cu organele de cercetare penală și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. Pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă, nu există probe că inculpatul ar tulbura ordinea publică. S-a făcut trimitere la cauza Letellier contra Franței soluționată de CE. și la Încheierea penală nr. 477/21.08.2008 a Tribunalului Maramureș prin care s-a respins propunerea de arestare a inculpatului.
A mai motivat că durata arestării sale a depășit un termen rezonabil și nu este în culpă pentru faptul că nu s-a efectuat cercetarea judecătorească.
În final, a susținut că judecarea în stare de libertate constituie regula, a avut o conduită procesuală adecvată, are studii superioare și cunoaște dispozițiile legale privind cazurile de revocare a liberării provizorii prev. de art. 160/10 alin.1lit.a,b proc.pen.
Examinând cererile inculpatului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin.1lit.d, i pen. distrugere prev. de art. 217 alin. 1.pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată..
Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev. de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen și de port ilegal de armă prev.de art. 11 din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit! proc.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 a Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Potrivit art. 1602alin.1 proc.pen. se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat doar în cazul infracțiunilor comise din culpă și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește limita de 18 ani..
Textul art. 1411.proc.pen. definește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege ca fiind pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile comise înformă consumatăfără a se avea în vedere cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.
Așadar, chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin.1 lit.d, i pen. se impune a se avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată și nu cea pentru tentativă la aceeași infracțiune. Or, în speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin.1 lit. d, i pen. este de la 15 la 25 de ani închisoare, fiind astfel depășită limita de 18 ani închisoare stabilită în cuprinsul art. 1602alin.1 proc.pen. Pentru celelalte infracțiuni pentru care acest inculpat este cercetat pedepsele prevăzute de lege se situează sub această limită, însă întrucât pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa este de până la 25 de ani închisoare (și pentru care încadrarea juridică nu a fost schimbată) cererea acestuia de liberare condiționată sub control judiciar nu poate fi admisă.
Inculpatul a făcut trimitere la practica Curții de Apel Cluj, respectiv la decizia penală nr. 7621R/2008 a acestei curți de apel, arătând că în acest caz se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă și nu pentru infracțiunea consumată, însă tribunalul a constatat că în același dosar al tribunalului prin decizia penală nr. 23/A/2009 a aceleiași curți de apel pronunțată în rejudecare teza contrară a fost însușită de instanța de control judiciar.
Pe de altă parte, chiar dacă această cerință prev. de art. 1602alin.1 proc.pen. ar fi îndeplinită (s-a făcut trimitere în acest sens la decizia nr. 6/19.10.1998 a Jc are vizează, de altfel, o altă instituție) și deși și celelalte condiții (cele prev. de art. 1602 alin.2 proc.pen.) sunt îndeplinite (întrucât nu există date că inculpatul ar comite noi infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului), cererea sa nu ar putea fi admisă în condițiile în care și într-o atare situație acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă și nu obligatorie. În speță, raportat la gravitatea presupuselor fapte cererea inculpatului a fost și neîntemeiată. Aspectele de natură familială la care acesta a făcut trimitere nu pot fi avute în vedere, ocrotirea intereselor societății având în aceste condiții prioritate (acesta a arătat că s-a căsătorit, soția sa nu realizează venituri).
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut faptul că pentru aceleași motive pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008, dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță și întrucât de la acea dată starea de fapt nu s-a modificat și nici pericolul social nu s-a diminuat într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate, această cerere nu poate fi admisă. Potrivit art.139 alin.1 proc.pen. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă doar atunci când temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au schimbat cerință care, în speță, nu putea fi îndeplinită.
Durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit limitele unui termen rezonabil, iar nesoluționarea cauzei până în prezent nu a fost cauzată de motive imputabile instanței. De altfel, cercetarea judecătorească s-a aflat spre finalul ei.
Nu putea fi primită apărarea potrivit căreia acest inculpat trebuie pus în libertate pentru că a fost necesar să se asigure din acest punct de vedere un tratament egal față de inculpați întrucât tribunalul a constatat că raportat la starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, gradul de contribuție al inculpaților din acest dosar la comiterea presupuse/or fapte este diferit. Analiza în detaliu a probelor sub acest aspect nu a fost posibilă în această fază a procesului fără ca instanța să se antepronunțe.
Pentru toate motivele mai sus prezentat s-au respins ambele cereri formulate de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acestei hotărâri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul a fost motivat arătându-se că îndeplinește condițiile legale pentru admiterea cererii formulate. Cu privire la cerința înscrisă în art. 160/2 al. 1.proc.pen. referitoare la limita de pedeapsă prevăzută de lege până la care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar, inculpatul a arătat că, dat fiind faptul că este cercetat pentru o infracțiunea comisă în forma tentativei, se impune a avea în vedere limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 21 al. 2.pen. În susținerea acestui punct de vederea a făcut trimitere și la opinia separată a unuia din membrii completului de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 80/R/2009 a Curții de Apel Cluj, precum și la decizia penală nr. 762/16.12.2008 a Curții de Apel Cluj prin care s-a considerat ca fiind admisibilă o cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată în condiții similare.
S-a mai motivat că nu există date în sensul că ar încerca comiterea altor infracțiuni dacă ar fi pus în libertate ori că va încerca zădărnicirea aflării adevărului, iar pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă. În final, inculpatul a arătat că detenția sa a depășit un termen rezonabil ca urmare a duratei măsurii arestului preventiv de peste 1 an de zile.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin. 1 și 2.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.proc.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
În speță, inculpatul este cercetat, printre altele, și pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin.1lit.d, i pen. Chiar dacă în art. 21 al. 2.pen. se prevede că tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, definind noțiunea de "pedeapsă prevăzută de lege" textul art. 141/1 pen. precizează că prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Așa fiind, cum dispozițiile art. 160/2 al. 1.proc.pen. fac vorbire de "infracțiunile intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani", limitele de pedeapsă în raport de care se verifică îndeplinirea acestei condiții sunt cele prevăzute de lege pentru infracțiunea în formă consumată și, chiar dacă inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni comise în forma tentativei, consecința este ca acesta să nu îndeplinească cerința impusă de dispozițiile art. 160/2 proc.pen. deoarece infracțiunea de omor calificat în formă consumată este sancționată cu pedeapsa închisorii mai M de 18 ani.
Chiar dacă acest mod de reglementare a sancționării tentativei reprezintă o individualizare legală a pedepsei principale, iar nu o individualizare judiciară, nu se poate face abstracție de conținutul definiției legale din textul art. 141/1 pen. prin care legiuitorul a înțeles să excludă tentativa din sfera de aplicare a noțiunii de "pedeapsă prevăzută de lege".
Constatând neîndeplinirea unei condiții ale liberării provizorii, nu vor mai fi analizate și celelalte cerințe ale textului art. 160/2 proc.pen. deoarece acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
Referitor la critica privind îndeplinirea termenului rezonabil al detenției, Curtea constată că acest motiv de recurs nu se poate analiza în procedura liberării provizorii sub control judiciar, instanța fiind ținută strict de verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile art. 160/2 proc.pen.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, iar încheiere penală atacat se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, fiul lui și, născut la 10 dec.1982 în O, jud. S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla M. aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 6 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - -
Red. /
2 ex./15.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Săndel Macavei
