Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 610/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTORI: Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
JUDECĂTORI: Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș este reprezentat prin Procuror: G
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul zis "", fiul lui - și, născut la data de 16 mai 1983, în mun. O, județul M, - -, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V, împotriva încheierii nr. 83 din data de 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii aleși ai recurentului inculpat ia legătura cu acesta întrucât se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurent arată că, își întemeiază recursul în baza disp. art. 38515raportat la art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu rejudecarea fondului.
Arată că, judecătorul de fond a respins ca inadmisibilă cererea de liberare, în acest sens redând din motivarea tribunalului. Precizează că, dreptul național limitează maxima pedepsei ca și condiție pentru liberare condiționată la 18 ani. Potrivit Constituției României și art. 5 din Convenție orice persoană reținută sau arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil, sau pus în libertate în cursul urmării penale.
Solicită a se face diferență dintre fapta morală și fapta penală. de pe se face de mulți ani, iar părțile vătămate sunt prietenele sau concubinele inculpaților.
Precizează că, cererea de liberare este admisibilă motiv pentru acre solicită punerea în libertate a inculpatului.
Avocat pentru inculpat arată că, cererea de liberare era admisibilă în principiu, întrucât condițiile expres prevăzute de lege în art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, sunt îndeplinite.
Face referire la faptul că pentru aceleași motive ca și în prezenta cauză, dosarele aflate pe rolul curții de apel având ca obiect recursul declarat împotriva unei încheierii a tribunalului prin care se respinsese cererea de liberare, au fost trimise aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Arată că, partea vătămată era concubina inculpatului. De asemenea, se mai referă și la faptul că, în anul 2007, fost admis un recurs în interesul legii și prin decizia ICCJ s-a făcut diferențierea dintre proxenetism și trafic de persoane.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea încheierii și reținerea spre rejudecare cu consecința admiterii pe fond a cererii și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului având în vedere condițiile expres prevăzute de lege în art. 1602Cod procedură penală. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este trafic de minori iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că partea vătămată era într-adevăr minoră dar el nu cunoștea ce făcea aceasta în timp ce nu era acasă. El o iubea și nu s-a ocupat de traficarea ei. Lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.83 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, zis "", fiul lui - și, născut la data de 16 mai 1983, în municipiul O, județul M, CNP--, în prezent aflat în Arestul IPJ
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 09.10.2009, inculpatul -, arestat preventiv în dosarul nr.51/D/P/2008 al DIICOT-Biroul Teritorial Vâlcea, a solicitat punerea în libertate sub control judiciar.
In motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate în principiu.
S-a susținut că actele juridice prin care s-a reținut în sarcina sa și săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, reprezintă un exces de putere, în sensul lămurit de doctrina și jurisprudența internă, dar și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, deoarece această încadrare nu se justifică temeinic, suficient și rațional în raport de probele administrate în cauză și este de natură a încălca, în mod nejustificat, exercitarea dreptului fundamental la libertate prevăzut de dispozițiile art.23 alin.7 din Constituție și cele ale art.160/1 și urm.Cod pr.penală.
Sub aspectul temeiniciei cererii formulate, inculpatul a apreciat că nu există date conform art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, care să conducă la ideea că ar putea săvârși alte fapte penale sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În acest sens, a învederat că se află în stare de detenție de aproximativ 2 luni, urmărirea penală fiind aproape încheiată, iar probatoriul complet administrat, astfel că dovezile incriminatorii susceptibile de o prezumtivă influențare au fost deja administrate, nemaiexistând nici posibilitatea influențării unor eventuale părți vătămate, în condițiile în care acestea au fost deja audiate.
În ceea ce privește posibilitatea influențării martorilor, a solicitat a se observa că, în timpul cercetărilor, s-au realizat succesive audieri ale acestuia, dar și a altor inculpați, din declarațiile lor neputându-se desprinde concluzia că ar fi avut vreun contact cu aceștia, fapt ce conduce la ideea că nu a manifestat nici un interes în sensul constrângerii lor în vreun fel.
Analizând această cerere, instanța de fond a reținut, că prin încheierea nr.31 din 7 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, cercetat pentru comiterea infracțiunii prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit.b Cod penal, art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 rapla art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alion.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 rap.l art.323 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
În considerentele hotărârii, s-a arătat că, începând cu anul 2006, -, împreună cu alți inculpați cercetați în aceeași cauză, au traficat mai multe persoane de sex feminin, unele dintre ele fiind minore, pe care le-a exploatat sexual, prin utilizarea mai multor modalități ce intră în conținutul constitutiv complex al infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi constrângerea fizică sau psihică, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciune, determinându-le să practice prostituția atât în străinătate, cât și în țară, obținând, astfel, sume de bani substanțiale.
S-a mai reținut, în esență, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cu privire la care se efectuează cercetări este mai mare de 4 ani și s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f, precum și art.143 Cod pr.penală, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită de aceeași instanță.
Cu referire la cuantumul pedepsei, arată tribunalul, dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, stabilesc că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, indiferent de pedeapsa prevăzută de lege, iar în cazul infracțiunilor intenționate numai dacă legea nu prevede pedeapsa închisorii care depășește 18 ani.
În cauză, a reținut tribunalul, acuzațiile care se aduc inculpatului - au ca obiect, printre altele, săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, care este sancționată cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani.
Prin urmare, a apreciat tribunalul, cerința esențială referitoare la cuantumul pedepsei nu este întrunită, ceea ce conduce la excluderea inculpatului de la beneficiul liberării sub control judiciar.
Este adevărat, susține tribunalul, că verificarea îndeplinirii condiției privitoare la limita de pedeapsă se realizează prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Cu toate acestea, consideră tribunalul, teza unui exces de putere, în ceea ce privește calificarea faptelor inculpatului, astfel cum a fost invocată de apărare, cu argumentarea că nu ține seama de probatoriul administrat, nu poate fi acceptată.
În cadrul acestei proceduri, nu se poate pretinde instanței să procedeze la o evaluare aprofundată a probelor administrate până în acest moment, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge să se prejudece fondul cauzei, ceea ce este cu desăvârșire interzis.
In continuare, tribunalul menționează că există indicii temeinice, completate cu probe, care justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, care au fost avute în vedere cu ocazia luării și, mai apoi, a prelungirii măsurii arestării preventive, cu precizarea, de altfel, importantă în ceea ce privește chestiunea analizată, că printre victimele constrânse la practicarea prostituției în beneficiul inculpatului se află și minore, motiv pentru care, ținându-se seama de starea de fapt existentă în cauză, nu se poate aprecia că ar exista o greșită încadrare juridică.
Cum nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de lege privitoare la limita de pedeapsă, având în vedere că maximul pedepsei închisorii pentru unele dintre infracțiunile cu privire la care se efectuează cercetări penale față de inculpat este mai mare de 18 ani, în conformitate cu dispozițiile art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, tribunalul a respins cererea de liberare sub control judiciar.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, următoarele motive:
-In mod nelegal tribunalul a respins cererea de liberare sub control judiciar, motivarea tribunalului fiind insuficientă sau neînțelegându-se, judecătorul nepronunțându-se pe fondul cauzei, respingerea ca inadmisibilă nefiind soluția corectă, invocându-se în acest sens cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.9 și 10 Cod pr.penală, ceea ce ar impune, în principal, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre judecare și punerea sa în libertate.
-Au fost situații în practica anterioară a Curții de APEL PITEȘTI, similare cu cele din cauza de față, când instanța de control judiciar a trimis cauza spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul acesteia, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege era mai mare de 18 ani, întrucât a apreciat că o atare încadrare juridică, cu referire la o pedeapsă mai mare de 18 ani, reprezintă un exces de putere, impunându-se în consecință, ca și critică subsidiară, și în această cauză trimiterea spre rejudecare.
-Nu s-a făcut diferența între o faptă penală și o faptă morală, părțile vătămate fiind prietenele sau concubinele inculpaților, printre care și inculpatul -, astfel că și sub acest aspect se impunea admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, nu poate fi apreciată ca întemeiată susținerea inculpatului că motivarea primei instanțe este insuficientă sau nu se înțelege, deoarece din considerentele acestei hotărâri atacate rezultă că această motivare este suficientă pentru a se concluziona asupra temeiniciei și legalității cererii formulate de inculpat, nesubzistând, în consecință, cazurile de casare invocate.
Mai mult, o atare motivare a vizat nu numai limita de pedeapsă cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, dar și aprecieri pe fond, în sensul că există indicii serioase că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, ceea ce poate conduce la concluzia că instanța nu a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe considerentul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului ar fi mai mare de 18 ani, ci a respins această cerere, pe fond, fără a uzita termenul de "inadmisibil", mai exact folosind formula consacrată de textul art.160/8a alin.6 Cod pr.penală.
In legătură cu cea de-a doua critică formulată, în sensul existenței unei practici anterioare a Curții de APEL PITEȘTI, de casare cu trimitere spre rejudecare, în această situație, curtea constată că, într-adevăr a existat o astfel de practică majoritară a curții, în sensul că a fost casată încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă o cerere de liberare sub control judiciar, pe considerentul că pedeapsa prevăzută de lege era mai mare de 18 ani și că ar fi un abuz de putere, în calificarea juridică a faptei, însă o atare situație nu este identică în speța dedusă judecății.
Astfel, în această cauză, curtea apreciază că presupusele acuzații care se aduc inculpatului - vizează, printre altele, infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001, rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, care este sancționată cu închisoare de la 1o la 20 de ani, calificare juridică necontestată de instanță.
Ca atare, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de lege cu privire la limita de cel puțin 18 ani, ce trebuie avută în vedere ca sancțiune pentru ca o cerere de liberare provizorie să fie admisă, tribunalul, în mod corect, a apreciat o atare condiție, pe fond, pe care a și analizat-o, în această fază ultimă a soluționării cererii de liberare provizorie și nu în faza prealabilă a admiterii în principiu în care să aprecieze că o astfel de cerere a inculpatului este inadmisibilă, pe acest considerent al cuantumului pedepsei.
De altfel, în opinia instanței, încadrarea juridică dată de procuror poate fi cenzurată de judecător numai prin instituția procesuală a schimbării de încadrare juridică și, în niciun caz, pe considerentul, eventual, al unui abuz de putere comis de procuror.
Nici cea de-a treia critică invocată, vizând punerea în libertate a inculpatului, pe considerentul că faptele acestuia se impun a fi apreciată mai mult ca fapte morale, dar nu de natură penală, sau fapte de proxenetism și nu de trafic de persoane, o atare susținere nu poate face obiectul prezentei cauze, de liberare provizorie sub control judiciar, ci, eventual, pot fi susținute pe fondul cauzei.
De aceea, având în vedere considerentele mai sus expuse, cum nu există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea va respinge recursul introdus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, neimpunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare sau rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și admiterea cererii formulată de inculpat.
Totodată, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.83 din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/30 octombrie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
