Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. Operator date
3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 612/R/MF.
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTORI: Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
JUDECĂTORI: Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, și, toți în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 82 din data de 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocat ales astfel:, și, asistați de avocat ales și -, asistat de avocați aleși și escu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii aleși ai recurentului inculpat ia legătura cu acesta întrucât se află în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la judecarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul - arată că, își întemeiază recursul în baza disp. art. 38515pct. 2 lit. c, raportat la art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, modificând-o în ceea ce-l privește pe inculpatul -.
Redă din încheierea de ședință din data de 05 august 2009, în care judecătorul fondului apreciază că cererea de liberare este admisibilă, încheierea fiind motivată astfel. În aceeași motivare judecătorul fondului face trimitere la alte două cauze CEDO precum și la durata arestării inculpatului, întreaga motivare fiind pe admiterea cererii de liberare. Mai mult din cele două hotărâri ale CEDO la care judecătorul fondului face referire rezultă că11 luni de arest preventiv este o perioadă abuzivă de arest. Solicită instanței a avea în vedere motivarea judecătorului de la data de 05 august 2009.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecarea cererii de liberare cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Precizează că, probele sunt deja administrate iar inculpatul nu mai acces la acestea dacă ar fi pus în libertate. Este adevărat că, este judecat pentru fapte grave, dar făcând referire la alte cauze, de renume, inculpații au fost puși în libertate, pentru infracțiuni mult mai grave. Nu este o soluție care să scandalizeze opinia publică, considerând că cererea inculpatului este admisibilă.
Pentru inculpații -, și, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursurilor acestora.
Avocat escu pentru recurentul inculpat - face referire la încheierile tribunalului din 20 iulie și 09 septembrie 2009. Procesul penal va în timp și nu este vina inculpatului pentru că din actele dosarului nu rezultă că, inculpatul a contribuit la tergiversarea cauzei. Să se observe că s-au administrat probe în cauză, s-au audiat 60 de martori iar ceilalți care au mai rămas de audiat sunt plecați în străinătate. Inculpatul nu ar mai avea ce să mai influențeze.
Practica CEDO a statuat că instanța trebuie să aibă în vedere și posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Termenul rezonabil este cu mult depășit mai ales că nu există date că, inculpatul lăsat în libertate ar săvârși alte fapte penale. Nu se poate vorbi de date, presupunerile nu pot fi avute în vedere.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare a inculpatului, cu consecința punerii în libertate a acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor inculpaților, și, ca inadmisibile și ca nefondat recursul declarat de inculpatul -.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt de comerț electronic iar inculpatul este și recidivist.
Curtea, pune în discuția părților prezente excepția privind inadmisibilitatea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva aceleiași încheieri, soluționate la o dată anterioară.
Avocat escu pentru recurentul - arată că, trebuie să se rețină că legiuitorul stabilit maximul sancționator, și acesta a avut în vedere faptele săvârșite.
Avocat solicită pentru inculpatul a se avea în vedere motivarea încheierii tribunalului din 05 august 2009.
Cu privire la recursul celorlalți inculpați lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului, având în vedere că s-au mai judecat la curtea de apel.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă
la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la
aprecierea instanței.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt,
solicită punerea sa în libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.82 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, cu referire la starea de arest preventiv, n baza art. 1608aalin.6 Cod pr.penală, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în comuna, județul V, cu domiciliul în municipiul Râmnicu V, str. G-ral, nr.5, -.A,.8, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul, CNP -, fiul lui si, născut la data de 18.10.1970, în comuna, județul V, cu domiciliul în orașul H,-, județul V, CNP -, și, fiul lui și, născut la data 05.07.1973, în municipiul Râmnicu V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, au fost obligați inculpații -, și - la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, inculpații -, și - au formulat, la data de 7 octombrie 2009, cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor, au arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării, în sensul că, pedeapsa pentru infracțiunile comise nu depășește 18 ani și nu există pericolul să săvârșească alte infracțiuni, să împiedice aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părților sau experților, invocând, totodată, și motive cu privire la starea familială și cea de sănătate.
Cererile au fost admise, în principiu,tribunalul considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod pr.penală, după care a trecut la soluționarea pe fond a acestor cereri.
Analizând cauza pe fond, prima instanță a arătat că, potrivit art.1602Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Totuși, liberarea provizorie nu se acordă, susține tribunalul, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De aceea, în aprecierea tribunalului, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.1602Cod pr.penală, nu determină admiterea automată a cererii, aceasta urmând să fie raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt judecați, cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni, spălare de bani, evaziune fiscală, șantaj, lipsire de libertate, înșelăciune și infracțiuni la legea privind comerțul electronic, prejudiciul creat de aceștia fiind de ordinul miliardelor.
Față de pericolul social concret al faptelor săvârșite descrise pe larg în rechizitoriu, multitudinea părților din proces și de existența unor declarații de negare a comiterii faptelor, tribunalul a considerat că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică, impunându-se judecarea în continuare a inculpaților în stare de arest.
Având în vedere cele expuse, instanța a apreciat că nu are certitudinea că liberarea provizorie a inculpaților, și reprezintă o măsură preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal, desfășurare care impune implicit siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice și în consecință, și față de poziția instanței de control care a mai admis recursurile împotriva unor încheieri anterioare prin care inculpații au fost puși în libertate, tribunalul a respins cererile, în temeiul art.1608aal.6 Cod pr.penală.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, și -, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, casarea încheierii atacate, rejudecarea cererilor de liberare și punerea în libertate.
In acest sens, inculpatul - invocă motivele de casare prevăzute de art.385/9 pct.9 și 10 Cod pr.penală, în sensul că există contradicții în motivarea hotărârii, întrucât, pe de o parte, judecătorul fondului apreciază că această cerere de liberare sub control judiciar este admisibilă iar, pe de altă parte, în final respinge o atare cerere, nepronunțându-se, astfel, în mod corespunzător asupra unei astfel de cereri.
De asemenea, același inculpat critică soluția primei instanțe sub aspectul termenului rezonabil, apreciind ca excesivă și abuzivă durata arestării până la acest moment, de peste 2 ani de zile, cu atât mai mult cu cât la această dată probele sunt aproape toate administrate, astfel că inculpatul nu le mai poate influența dacă va fi pus în libertate, la care adaugă și împrejurarea că și în alte cauze vizând infracțiuni mult mai grave inculpații au fost puși în libertate, fără ca soluția dată să aibă ecou negativ la nivelul opiniei publice.
Cât privește pe inculpații -, și, aceștia au declarat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursurilor declarate.
Examinând încheierea atacată, prin prisma recursurilor declarate, curtea constată, în primul rând, că recursurile declarate de inculpații -, și sunt inadmisibile, întrucât asupra aceleiași încheieri nr.82 din 7 octombrie 2008, ce face obiectul prezentei cauze, inculpații au mai declarat, în prealabil, recurs, recursuri care au fost respinse prin decizia penală nr.601/R din 12 octombrie 2009, a Curții de APEL PITEȘTI.
Ca urmare, nu mai poate fi primit un al doilea recurs declarat de fiecare dintre inculpații menționați și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, curtea va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații -, și.
Cu referire la recursul declarat de către inculpatul -, mai exact la criticile adresate așa cum au fost arătate mai sus, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
In acest sens, curtea urmează a aprecia asupra criticilor formulate, pornind, în primul rând, de la starea de fapt, mai exact, de la presupusa activitate infracțională a inculpatului, așa cum rezultă până în prezent din actele de urmărire penală și de cercetare judecătorească efectuate în cauză.
Astfel, se reține, în esență, sub acest aspect, că inculpatul -, alături de inculpatul, au coordonat grupuri infracționale organizate în vederea comiterii mai multor infracțiuni deosebit de grave, pentru a obține direct sau indirect de la diverse persoane fizice de bună-credință un beneficiu financiar și material, în realizarea acestui scop fiind urmărite drept victime oameni de faceri cu potențial, care apelau atunci când aveau nevoie pentru împrumuturi modice la acești inculpați, pretinzându-le dobânzi excesiv de mari de 15-25% pe lună, ulterior, aceste persoane fiind în imposibilitate de a restitui capitalul împrumutat și dobânda aferentă.
In această situație, inculpații constrângeau victimele fizic și moral, șantajându-le și deposedându-le de bunuri mobile și imobile, după care pentru a șterge urma acestor bunuri, le înstrăinau succesiv pentru ca victimele să nu le mai poată recupera.
De asemenea, tot prin coordonarea inculpatului - și a inculpatului, prin falsificarea unor instrumente de plată electronică, inculpații dar și, precum și alte persoane rămase neidentificate, au accesat fără drept sisteme informatice, falsificând instrumentele de plată electronică.
Raportat la o atare presupusă activitate infracțională, inculpatul - consideră că în mod greșit nu i-a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, urmare a motivelor invocate mai înainte.
Analizând aceste motive, cum este cel al unei eventuale contradicții în motivarea hotărârii, în sensul că, pe de o parte, se arată admisibilitatea cererii sale de liberare sub control judiciar iar, pe de altă parte, respingerea acesteia, tribunalul pronunțându-se necorespunzător asupra acestei cererii, curtea constată că o atare critică nu poate fi primită pe considerentul că, în prealabil, instanța a admis cererea de liberare provizorie, în principiu, așa cum prevăd dispozițiile art.160/8 Cod pr.penală, după care, după epuizarea acestei proceduri legale, trecând la soluționarea fondului, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie, de această dată în conformitate cu prevederile art.160/8a Cod pr.penală, motivând ambele etape în mod corespunzător și pronunțându-se în consecință asupra acestei cereri.
Ca atare, sub acest aspect nu subzistă cazurile de casare invocate, prevăzute de art.385/9 pct.9 și 10 Cod pr.penală.
Mai mult, analizând pe fond această cerere de liberare provizorie a inculpatului -, curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că, luând în considerare pericolul social concret al pretinselor fapte reținute în sarcina inculpatului, descrise mai sus, nu se impune liberarea provizorie solicitată, deoarece este întemeiată susținerea tribunalului că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, sau a condiției privind pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, prevăzută la art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, fiind o facultate a instanței de a aprecia asupra unei asemenea cereri, prin chiar formula juridică înserată în dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, "se poate acorda", uzitată de legiuitor.
, de altfel, o atare motivare, curtea constată că și raportarea la gravitatea presupuselor fapte reținute în sarcina inculpatului este justă, dar pe considerentul de esență al atingerii scopului măsurilor preventive, așa cum pretind dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală, în care se menționează în mod expres că scopul acestor măsuri se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar, o atare instituție procesuală fiind asimilată, în consecință, ca regim juridic măsurilor preventive.
Ca atare, considerată o adevărată măsură preventivă, curtea constată că se impune a se face trimitere și la prevederile art.136 alin.8 Cod pr.penală, în care se menționează că alegerea măsurii urmează a fi luată, ținându-se seama, printre altele și de gradul de pericol social al infracțiuni.
Or, având în vedere gravitatea presupuselor fapte reținute în sarcina inculpatului, presupusa coordonare a grupului infracțional organizat din care făcea parte și inculpatul, limitele de pedeapsă ale unor asemenea presupuse fapte, toate acestea îndreptățesc a aprecia existența unui grad de pericol social extrem de ridicat în persoana inculpatului, care, în opinia curții, sub aspectul analizat, nu poate conduce la admiterea unei astfel de cereri, prin orientarea instanțelor pentru o asemenea măsură alternativă restrictivă dar nu privativă de libertate, cum este liberarea sub control judiciar.
Cu privire la critica vizând depășirea termenului rezonabil pe care apărarea o face, curtea apreciază că, deși durata arestării preventive a atins o perioadă de aproximativ 2 ani și 3 luni, totuși, impactul în opinia publică a unor asemenea presupuse fapte de o deosebită gravitate și periculozitate reținute în sarcina inculpatului, nu este încă stins.
De altfel, în aprecierea termenului rezonabil consacrat de legea internă dar și de dispozițiile art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie avut în vedere, așa cum de altfel a statuat constat jurisprudența Curții, printre altele și complexitatea cauzei dar și comportamentul părților.
Astfel, cu privire la complexitatea acestei cauze, având în vedere situația de fapt, în esență, rezumată mai înainte, curtea constată că aceasta nu poate fi pusă la îndoială, luând în considerare numărul mare de inculpați, numeroasele tipuri de infracțiuni, presupusa acțiune criminală într-un grup organizat, analiza activității infracționale a acestui grup și a fiecărui inculpat ce-l constituie, toate acestea însemnând multiple termene pentru administrarea probelor, în principal audieri, cauza fiind amânată și pentru alte motive, și anume pentru neprezentarea persoanele citate sau alte asemenea împrejurări.
De aceea, în opinia curții nu se poate susține, având în vedere acest criteriu al complexității cauzei, depășirea termenului rezonabil.
Totodată, un alt criteriu vizat, așa cum a fost enunțat mai sus, cu privire la aprecierea termenului rezonabil, este și acela al comportamentului părților.
In acest sens, curtea consideră că în exercitarea drepturilor procesuale pe care legea le conferă, ca urmare a inițiativei părților, a inculpaților în cauză, se poate scurge o anume perioadă de timp, care nu poate să fie luată în considerare de către instanță în aprecierea depășirii sau nu a unui termen rezonabil.
Astfel, în cauză au fost ridicate excepții de neconstituționalitate care au condus la suspendarea cercetării judecătorești pe o perioadă mai mare de timp, de circa 4 luni de zile, exemplificând, în concret, în această cauză înaintarea dosarului la Curtea Constituțională la 11 martie 2008, potrivit deciziei penale nr.139/R din 5 martie 2008 Curții de APEL PITEȘTI, și reluarea judecății prin trimiterea dosarului din nou la instanță, în urma soluționării excepției de neconstituționalitate tocmai la data de 17 iulie 2008.
De aceea, curtea consideră că la acest moment, și sub acest aspect, termenul de 2 ani și aproximativ 3 luni de când durează măsura arestării preventive a inculpatului -, care a fost arestat la data de 9 iulie 2007, nu poate fi apreciat ca fiind depășit ca și termen rezonabil.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wiensztal Poloniei, 43748/98 din 30 mai 2006, apreciat că trecerea unei perioade de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării, nu conduce la încălcarea prevederilor art.5 paragraful 3 din Convenție, având în vedere că era vorba de un caz complex, cu mai mulți coacuzați, unde procesul adunării elementelor probatorii este adesea dificil, în cauză fiind vizate pretinse fapte de către reclamant, suspectat de cooperare cu o organizație criminală pentru spălare de bani și alte fraude, Curtea apreciind că instanța națională a justificat în mod corect prelungirea detenției de fiecare dată, cu motive relevante și suficiente, având în vedere gravitatea infracțiunilor de care era acuzat, pericolul de influențare a martorilor în cazul eliberării.
Așa fiind, luând în considerare și această apreciere a Curții Europene a Drepturilor Omului în această speță asemănătoare ca natură și tip de activitate infracțională, dar și ca și durata detenției preventive, toate acestea confirmă suplimentar că termenul rezonabil nu poate fi considerat depășit, astfel că această critică a inculpatului nu poate fi privită nici ea ca întemeiată.
Ca atare, față de cele arătate, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de liberare sub control judiciar, nefiind oportună la acest moment punerea inculpatului în libertate sub control judiciar.
In consecință, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.82 din 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/ 20 octombrie 2009
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Marius Gabriel
