Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 617
Ședința publică din data de 27 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații G fiul lui și, născut la 14 august 1967 și fiul lui și, născut la 20 iulie 1967, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care n baza art. 160/8a alin. 6 Cod proc. penală s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia.
Prin aceeași încheiere, în baza art.139 Cod proc. penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ambii inculpați aflați în stare de arest: G personal și asistat de avocat din Baroul București conform împuternicirii avocațiale nr. - din 27.09.2009 aflată la fila 12 dosar și personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 5550 aflată la fila 17 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței avocații recurenților inculpați au luat legătura cu aceștia.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invoncat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul formulează aceleași concluzii.
Curtea, luând act de susținerile apărătorilor recurenților inculpați, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatarată că recursul declarat vizează încheierea din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele aspecte:
Au fost încălcate disp. art. 293 Cod proc. penală privind judecata de urgență în cauzele cu deținuți.
Art. 136 al. 2 Cod proc. penală prevede că "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
S-a aratat că temeiul arestării și a menținerii acestei măsuri privind pe inculpatul G îl constituie prevederile art. 148 alin. 1 lit. f cod proc. penală, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică însă pe acest aspect nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta acest pericol.
Art. 63 Cod proc. penală definește probele și aprecierea acestora iar în cauza de față sunt suspiciuni, indicii dar nu probe pentru a fi demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică. Instanța de fond le-a dedus din gravitatea faptelor și repetabilitatea infracțiunilor. Trebuia disociat pericolul social concret al faptei de pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a recurentului inculpat G, la acest moment, când practic nu a început cercetarea judecătorească prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Or, legiuitorul prevede posibilitatea liberării condiționate sub control judiciar și în faza de urmărire penală.
Dacă s-ar admite existența unei tulburări a ordinii publice, prin comiterea unor fapte antisociale, numai aceasta, nu ar putea constitui un motiv suficient pentru menținerea stării de arest preventiv, fără a considera temeinic că fiind în stare de libertate inculpatul ar constitui o amenințare reală pentru ordinea publică.
În concordanță cu jurisprudența CEDO la menținerea măsurii arestării preventive, instanța, trebuie să aibă în vedere, printre altele natura și gravitatea faptelor, în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Precizează că recurentul inculpat se află în stare de arest de 6 luni iar practica Curții Europene a Drepturilor Omului statuează că nu trebuie extrapolat acel moment al arestării în avans și nu trebuie permanetizată măsura arestării.
A fost încălcată prezumția de nevinovăție iar perioada de arest este îndelungată.
Recurentul inculpat este acționar la o serie de societăți comerciale din județul A iar de la 13 aprilie 2009 de când a fost arestat pe rolul instanțelor sunt 273 de dosare, conținând cereri de plăți înainte de scadență, formulate datorită stării de generată de starea de arest a inculpatului în rândul creditorilor societăților comerciale la care acesta este acționar ceea ce va duce la intrarea în insolvență a acestor societăți.
De asemenea se arată că până la acest moment au fost concediați 450 de angajați de la aceste societăți, starea de arest a inculpatului dăunând activității acestor societăți.
În motivarea încheierii, la pagina 11 alineatul 3 se arată că nu pot fi luate în considerare argumentele prezentate de inculpat cu privire la situația financiară a societăților la care acesta este acționar majoritar, precum și mențiunea privind disponibilizarea unui număr mare de salariați de la aceste firme, neavând relevanță situația financiară sau materială a persoanei cercetate.
Or, nu aceasta s-a susținut în fața instanței, ci faptul că sunt consecințe grave pentru persoanele concediate de la aceste societăți.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, practica judiciară în materie statuează că acordarea liberării provizorii sub control judiciar nu este împiedicată de menținerea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, întrucât pe de o parte, nici o dispoziție legală nu condiționează liberarea provizorie de încetarea sau schimbarea temeiurilor arestării preventive, caz în care măsura respectivă trebuie revocată, ori după caz, înlocuită, conform art. 139 Cod proc. penală. Nu dispar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Practica Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, decizia nr. 316 din 19.01.2007 statuează că liberarea provizorie sub control judiciar presupune chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens, Curtea de Apel București în decizia nr. 1605 din 12.11.2007 a hotărât în sensul că acordarea liberării provizorii sub control judiciar iar pe de altă parte, potrivit art. 136 alin.2 Cod proc. penală, scopul arestării preventive astfel cum este definit în art. 136 alin.1 din același cod, poate fi realizat și prin liberarea provizorie a inculpatului cu impunerea unui control judiciar, alternativă legală la măsura arestării preventive.
Instanța de fond a motivat că inculpatul deși arestat, a vorbit la telefon cu o persoană pe care a încercat să o influențeze în declarațiile sale.
Deși s-a aflat că recurentul inculpat aflat în stare de arest, deținea un telefon mobil, acesta nu i-a fost confiscat și mai mult s-a solicitat autorizație de interceptare a convorbirilor de la judecător.
Conform disp. art. 913Cod proc. penală la dosarul cauzei trebuia depusă o redare a interceptărilor convorbirilor telefonice însoțită de suportul pe care s-a efectuat înregistrarea. Potrivit art. 64 alin. 2 Cod proc. penală, mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Nu s-a întocmit un proces verbal privind interceptarea convorbirilor telefonice ci doar o simplă notă depusă la dosar.
În concluzie, se arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, motivându-se în mod greșit că liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda deoarece nu a început cercetarea judecătorească, s-au interpretat eronat probele depuse în instanță, iar prin măsura arestării preventive a inculpatului s-a creat o stare de insecuritate privind locurile de muncă ale angajaților de la societățile unde acesta este acționar majoritar, ceea ce a dus la concedierea a 450 de angajați.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, lăsarea în libertate a recurentului inculpat care nu va încerca să influențeze martorii și va respecta obligațiile impuse de instanță, a căror încălcare poate duce la revocarea liberării. Cu precizarea că pledoaria vizează și pe inculpatul.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că achiesează în totalitate la concluziile formulate de avocat, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Arată că recurentul inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție, în cauză trebuia să beneficieze de un tratament egal cu toți ceilalți învinuiți, aceștia fiind cercetați în stare de libertate pentru infracțiunea de luare de mită.
Recurentul inculpat este arestat de o perioadă îndelungată de timp și nu are antecedente penale, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cerere admisibilă formal conform disp. art. 1602al. 1 cod proc. penală și judecarea în stare de libertate a recurentului inculpat, acesta urmând să respecte obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul, conform art. 38515al. 1 lit. b Cod proc. penală solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate.
Încheierea pronunțată de instanța de fond este temeinică și justă.
Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările produse, perseverența infracțională, apartenența celor doi inculpați la un grup infracțional organizat, toate acestea constituie criterii referitoare la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților recurenți, astfel cum a stabilit și Tribunalul București prin încheierea nr-, se apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților.
Corect instanța de fond a reținut în acord cu practica CEDO că rezonanța socială a faptelor comise de către cei doi recurenți inculpați constituie un alt criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică.
Gradul de pericol social pentru ordinea publică este amplificat de luarea măsurii arestării preventive, ce justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți. Elocventă în acest sens este nota al cărui conținut nu este negat de către recurentul inculpat, referitoare la o convorbire telefonică purtată din arest între acesta și un martor audiat în cauză, notă ce a fost reținută și de instanța de fond.
Dacă o astfel de încercare a avut loc cât inculpatul se afla în arest, în mod cert în eventualitatea lăsării în libertate a acestuia, inculpatul va contacta și va lua legătura atât cu această persoană cât și cu alte persoane audiate în cauză, ceea ce ar influența în mod negativ cercetarea judecătorească.
Susținerea apărătorului ales al inculpatului, că menținerea în stare de arest a acestuia are consecințe negative asupra situației economice a societăților la care inculpatul este acționar cât și asupra mediului de afaceri argeșean, excede cadrului procesual stabilit de art. 1601și următoarele Cod proc. penală.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind legală și temeinică și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat având cuvântul în replică precizează că problema reală este cea a repercusiunilor asupra oamenilor de la Pitești, în sensul că intrarea în insolvență a acestor societăți generează șomaj, fapt ce are mare relevanță întrucât sunt implicații sociale majore, iar infracțiunea este raportată la societate, când se invocă pericolul social.
Se solicită ca instanța să studieze nota aflată la dosar privind interceptarea convorbirii telefonice a recurentului inculpat și dacă rezultă influențarea unor martori, așa cum s-a invocat de la începutul urmăririi penale, notă ce a fost întocmită fără a se respecta prevederile procedurale.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt arată că până la vârsta de 42 de ani nu a avut probleme cu legea, a fost arestat pe baza unor interceptări a convorbirilor telefonice în care este acuzat că a dat mită, acestea fiind singurele probe în acuzarea sa.
telefonică din nota invocată este purtată cu asistenta personală, fapt ce nu are legătură cu dosarul, iar aceasta nu este un martor important în dosar.
Arată că este arestat de 6 luni, iar firmele la care este acționar au mari probleme financiare, fiind disponibilizați mulți angajați.
Mai arată că toți cei care au fost acuzați că au luat mită sunt liberi la acest moment. Datorită influențelor locale, dosarul a fost strămutat de la Pitești, sperându-se la o judecată dreaptă în fața acestei instanțe.
Precizează că dacă va fi judecat în stare de libertate nu va încerca să influențeze martorii audiați în cauză.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că de 7 ani de zile, este singurul întreținător al copilului său, fiind singurul sprijin al familiei.
Mai arată că tatăl său este bolnav, a suferit o congestie cerebrală.
Dacă va fi judecat în stare de libertate va respecta obligațiile impuse de instanță, nu va influența martorii din cauză și nu va împiedica aflarea adevărului.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea din 24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în baza art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G (fiul lui și, născut la 14 august 1967) și (fiul lui și, născut la 20 iulie 1967), ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiate.
Conform art. 139 Cod proc. penală s-a respins și cererea privind revocarea arestării preventive introdusă de inculpatul G (fiul lui și, născut la 23 aprilie 1951) deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiată.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 40 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că natura și gravitatea faptelor imputate, caracterul organizat al acestora, modul în care se reține în rechizitoriu că au fost săvârșite, ca și numărul mare al participanților reprezintă indicii privind pericolul concret pentru ordinea publică, reprezentat de inculpați.
S-au avut în vedere multitudinea actelor materiale ce formează elementul material al infracțiunilor reținute în sarcină și întinderea activității infracționale pe un interval de timp semnificativ ce reliefează perseverența la încălcarea legii penale.
Totodată rezonanța socială a faptelor, care reprezintă unul din criteriile avute în vedere la aprecierea pericolului concret chiar de către CEDO și contextul actual referitor la starea de corupție generalizată din fotbalul românesc, constituie împrejurări ce impun organelor de urmărire penală o reacție rapidă și eficientă pentru eradicarea acestui fenomen.
Astfel s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment când practic nu a început cercetarea judecătorească prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, creându-se sentimentul că organele judiciare nu acționează eficient împotriva unor infracțiuni de o gravitate și frecvență extrem de ridicată.
Susținerile inculpatului privind probarea vinovăției, urmează să fie analizate numai odată cu soluționarea fondului, deoarece din actele procedurale rezultă indicii că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
Circumstanțele personale privind același inculpat vor fi evaluate după epuizarea întregului probatoriu administrat în cauză, în eventualitatea aplicării și dozării pedepsei.
S-a considerat că motivele invocate de recurentul G vizând situația financiară a firmelor la care este acționar majoritar și respectiv disponibilizarea unui număr mare de salariați ca urmare a arestării sale, nu au relevanță în contextul existenței unei învinuiri de natură penală, constituind în realitate împrejurări ce țin de interesul personal al unei persoane inculpate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în condițiile crizei economice actuale nu s-ar putea garanta existența locurilor de muncă în cadrul firmelor respective prin revocarea măsurii preventive.
Faptul că unii dintre inculpații din prezenta cauză au fost puși în libertate anterior nu poate induce ideea că inculpații arestați încă nu s-ar bucura de prezumția de nevinovăție existentă în cazul oricărei persoane trimise în judecată sau că nu ar beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de legea română și convențiile europene la care România este parte.
S-a apreciat de asemenea că, în cazul recurentului dovada existenței unor indicii că lăsat în stare de libertate ar putea influența anumiți martori, rezultă și din nota privind convorbirea telefonică purtată cu o altă persoană ce vizează declarații care urmau să fie date în cauză.
În fine, referitor la inculpatul G, în esență, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 139 al. 1 cod proc. penală ce ar permite revocarea arestării preventive mai înainte de începerea cercetării judecătorești.
Față de cele expuse, s-a concluzionat că admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și respectiv revocare a arestării preventive nu sunt oportune în actualul stadiu procesual.
Încheierea primei instanțe a fost recurată în termenul legal de către inculpații G și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Pentru motivele pe larg expuse în partea expozitivă a prezentei decizii, recurentul Gas usținut că probele dosarului au fost greșit interpretate, neexistând temei legal de refuzare a liberării provizorii sub control judiciar mai înaintea începerii cercetării judecătorești în primă instanță. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada prin probe certe că lăsat în libertate, el ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor ori alterarea mijloacelor de probă sau ar rezulta necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, condiție cerută de dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod proc. penală.
Pe de altă parte, arestarea preventive a acestui inculpat a creat în comunitate o serioasă stare de insecuritate privind locurile de muncă ale angajaților de la societățile unde este acționar majoritar, concretizată în concedierea a 450 de angajați dar și riscul intrării în faliment prin valorificarea înainte de scadență a 273 cereri de plată a obligațiilor comerciale contractate anterior deținerii.
La rândul său, achiesând la primele motive invocate de coinculpatul G, recurentul a susținut că dispozițiile art. 1602Cod proc. penală, au fost greșit interpretate la primul grad de jurisdicție, deoarece nerecunoscând comiterea faptelor deduse judecății, el beneficiază de prezumția de nevinovăție și tratament egal cu ceilalți coinculpați, cercetați în stare de libertate pentru infracțiunea de luare de mită ce atrage pedepse judiciare mult superioare aceleia de dare de mită.
Separat de aceasta, deținerea timp de 6 luni și lipsa antecedentelor penale sunt suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului, cu atât mai mult cu cât asigură întreținerea fiicei sale aflată în continuarea studiilor precum și a tatălui, imobilizat în contextul unei afecțiuni acute severe.
Reprecizând faptul că au cunoștință asupra condițiilor liberării provizorii sub control judiciar, consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și dând asigurări privind colaborarea în vederea normalei instrumentării a cauzei în fața instanțelor judecătorești, ambii inculpați au solicitat casarea încheierii atacate, admiterea cererilor formulate și judecarea în stare de libertate.
Verificând încheierea primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul de urmărire penală, înscrisurilor depuse ca acte noi, în raport de motivele de casare invocate, precum și din oficiu în limitele art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect, iar legislația internă și jurisprudența CEDO aplicabile în materia arestării preventive a persoanelor trimise în judecată pentru infracțiuni comise în condițiile crimei organizate, au fost legal interpretate.
Analiza dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod proc. penală determină concluzia că instanțele judecătorești pot refuza acordarea liberării provizorii sub control judiciar în cazul persoanelor inculpate pentru fapte sancționate cu închisoarea de până la 18 ani, dacă organele de urmărire penală fac dovada identificării unor date din care rezultă necesitatea de a împiedica încercarea de zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea acțiuni, circumstanțele obținerii acestora având mai puțină relevanță în cazul confirmării indirecte prin actele procedurale administrate în cauză.
Pe de altă parte, Curtea observă că în aplicarea hotărârilor adoptate de CEDO, jurisprudența internă este constantă în determinarea pericolului concret prezentat de acestea pentru ordinea publică și a temerii de obstrucționare a justiției, ori de câte ori acuzațiile sunt susținute prin probe puternice, din care rezultă caracterul organizat al activităților infracționale, rezonanța socială produsă prin modalitatea de operare, numărul infractorilor membri ai grupului, importanța și stadiul vulnerabilității domeniului lezat, consecințele produse, perioada îndelungată în care s-a acționat pentru îndeplinirea scopului constituirii structurii și condițiile în care s-a reușit descoperirea acesteia.
S-a căzut de acord de asemenea că atâta timp cât urmărirea penală s-a realizat într-un termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei și numărul inculpaților, administrarea dovezilor specifice descoperirii și constatării infracțiunilor ce formează obiectul cercetării, implementarea măsurilor procedurale specifice crimei organizate, față de severitatea acuzațiilor, chiar dacă inculpații contestă vinovăția, deținerea de circa 6 luni este legitimă iar punerea în libertate mai înaintea audierii în ședința publică este inoportună, întrucât interesul protejării ordinii sociale prevalează aceluia personal.
Recurenții G și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv (alături de alți 10 inculpați) prin rechizitoriul nr. 97/P/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Ploiești la data de 23 iulie 2009 pentru un concurs de infracțiuni compus din inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni de corupție prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 autorat și respectiv complicitate la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 modificată și respectiv art. 61din Legea nr. 78/2000 modificată, ambele cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (primul) și deținere fără drept a unor substanțe clasificate din categoria precursorilor de droguri prev. de art. 22 alin. 1 din OUG nr. 121/2006 (secundul).
Atari fapte, prin natura lor fac parte din categoria acelora de gravitate ridicată fiind sancționate de legile speciale cu închisoarea între 2 și 10 ani, 2 și 12 ani și respectiv 1 și 5 ani, cu posibilitatea sporirii maximului special cu până la 5 ani închisoare, conform art. 34 Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat începând cu data de 13 aprilie 2009, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 al. 1 lit. f rap. la art. 143 Cod proc. penală, legalitatea și temeinicia acesteia fiind verificată de instanțele judecătorești cu respectarea termenelor și condițiilor prev. de art. 1491și art. 3002Cod proc. penală, ultima durată de 60 de zile expirând la data de 18 octombrie 2009.
Inițial, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, ca primă instanță competentă material și teritorial să judece fondul.
Admițându-se cererea formulată de inculpatul G, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecata la Tribunalul Prahova, formându-se dosarul nr- și fixându-se prim termen pentru începerea cercetării judecătorești la 24 septembrie 2009.
În prima fază procesuală, coinculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, în cele mai multe cazuri prevalându-se de art. 70 alin. 2 Cod proc. penală, privind dreptul la tăcere și formularea aos erie de cereri de punere în libertate provizorie ori revocare a arestării preventive dispusă față de aceștia.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăția prin valorificarea proceselor verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și autorizate conform art. 911și urm. Cod proc. penală, coroborate cu declarațiile a 29 martori propuși pentru a fi audiați la primul grad de jurisdicție, procesele - verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor (domiciliare, corporale, informatice, sediul persoanelor juridice și locul de activitate al persoanelor acuzate), cele conținând rezultatul verificării site-urilor, unităților PC sau suporților de memorie, precum și aos erie de înscrisuri întocmite în perioada cercetată, inclusiv evidența contabilă dublă ținută de societățile comerciale al cărui acționar majoritar era recurentul G, toate susținute cu fotografii judiciare realizate la momentul îndeplinirii actelor procedurale.
Atari mijloace de probă sunt specifice constatării și descoperirii infracțiunilor de corupție comise în condiții de crimă organizată și deci sunt suficient de puternice în susținerea bănuielii că recurenții G și sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, deoarece examinarea lor relevă o serie de împrejurări de fapt, ce întregesc elementele constitutive ale faptelor penale încriminate în art. 255, art. 254 Cod penal comb. cu art. 6, art. 7 și respectiv art. 61din Legea nr. 78/2000 modificată.
Astfel, se confirmă presupunerea legitimă a seriozității acuzațiilor severe că în anul 2006 cei doi recurenți împreună cu alți doi inculpați în cauză (, și G ) ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat, care a funcționat până la data de 13 aprilie 2009, când desfășurarea rezoluției infracționale a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală.
Acesta ar fi fost coordonat și condus de recurentul G acționar majoritar al mai multor societăți comerciale de pe raza județului A (între care SC SA, SC A SRL, SC Aliment, SC Club 2005 SA) și ar fi avut drept scop obținerea de beneficii financiare sau materiale, prin cumpărarea influenței pentru clasificarea echipei de fotbal FC A Pitești (la care deținea cota de 80 % din acțiuni) pe o poziție ce permitea accesul la cupele europene, consecință a unor arbitraje favorabile prin arbitrii desemnați de și agreați de acesta.
Grupul ar fi avut o structură ierarhică bine delimitată, în cadrul căruia recurentul ar fi executat atribuții legate de contactarea arbitrilor delegați de Comisia centrală a arbitrilor din cadrul, stabilirea întâlnirilor în municipiul Pitești (de regulă în stații ) și remiterea sumelor de bani oferite, parte din acestea fiind predate după terminarea partidelor de fotbal și prestarea arbitrajului favorabil echipei A SA.
Desemnarea arbitrilor agreați s-ar fi realizat prin contactarea președintelui Comisiei Centrale a din cadrul coinculpatul G, de către recurentul G, sens în care i-ar fi pus la dispoziție o anume listă cu persoanele acceptate, înscrisul descoperindu-se la biroul său din municipiul B, cu ocazia percheziției efectuate de poliția judiciară.
La rândul său potrivit înțelegerii prealabile coinculpatul, președinte al FC A SA ar fi executat specifice cumpărării influenței unor oficiali din cadrul, astfel încât Comisia de Disciplină sau Comisia de Apel din cadrul acesteia să nu sancționeze sau să aplice sancțiuni minime pentru abaterile săvârșite de oficialii Club A Pitești.
Se confirmă și bănuiala serioasă că acțiunile acestora ar fi fost sprijinite prin de inculpatul, administrator al SC SA, "trezorier" al grupului infracțional, calitate în care ar fi pus la dispoziție sumele de bani necesare coruperii oficialilor, sens în care ar fi ținut o evidență strictă a acestora, situație identificată pe un memory stick și pe unitatea centrală a computerului utilizat de acesta, cu ocazia percheziției domiciliare din 13 aprilie 2009.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că în modalitatea expusă, prin remiterea unor sume de bani în valută și lei, totalizând 30.000 dolari USA și 374 RON, sub coordonarea recurentului G, în perioada septembrie - decembrie 2008 recurentul și inculpatul ar fi reușit să corupă un număr de 5 arbitrii și un observator (coinculpații, și ), care exercitându-și necorespunzător atribuțiile, au favorizat echipa FC A Pitești în cadrul meciurilor disputate cu Universitatea C, SC Club SA V, Oțelul G și
Delegarea acestora la meciurile disputate în sezonul competițional 2007 - 2008, ar fi fost consecința activității recurentului G care la 03 septembrie 2007 ar fi reușit coruperea inculpatului G președinte al Comisiei Centrale a din România, remițându-i suma de 20.000 RON.
Separat de aceasta, în perioada 14 decembrie 2008 - 12 martie 2009 în două tranșe, împreună cu inculpatul, același recurent G i-ar fi remis și suma de 290.000 RON având drept scop delegarea arbitrilor agreați la meciurile disputate de echipa finanțată în sezonul competițional 2008 - 2009 dar și pentru promovarea martorului în lotul de arbitri divizionar
În fine, s-a mai stabilit că în perioada 30 septembrie - 03 noiembrie 2008 conjugându-și acțiunile cu inculpații și, recurentul G ar fi remis suma totală de 14.000 dolari USA inculpatului, director de Relații Internaționale în cadrul, în condițiile în care ultimul s-ar fi prevalat de o influență reală asupra membrilor Comisiei de Disciplină și Comisiei de Apel pentru ca finanțatorul FC A să nu fie sancționat sau să fie sancționat cu amendă mai mică în dosarele nr. 260/CD/2008 și nr. 330/CD/2008 având ca obiect abateri prev. de art. 52 alin. 1 lit. b și art. 52 alin. 5 din Regulamentul Federația Română de.
Mijloacele de probă menționate susțin și seriozitatea acuzației că exceptând pe inculpatul, în toate cazurile recurentul ar fi acționat cu acordul recurentului G, executând acțiuni indispensabile realizării scopului pentru care fusese constituită structura criminală, în principal remițând sumele de bani oficialilor arbitrii sau observatori corupți.
Prin declarațiile martorilor audiați de organele de urmărire penală se confirmă și bănuiala întemeiată asupra faptului că în aceleași condiții el ar fi corupt și pe inculpatul, director al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor A, remițându-i suma de 4.000 euro în echivalent lei, în scopul protejării SC SA Pitești, cu ocazia controalelor efectuate de către comisarii oficiului, cât și pentru scoaterea la vânzare a unor produse care probabil prezentau deficiențe.
Procesele verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor domiciliare conțin și date certe din care rezultă că după începerea urmăririi penale extinzându-se cercetările poliția judiciară a identificat în domiciliul acestuia, cantitatea de 190 fiole efedrină, substanță psihotropă clasificată, recurentul refuzând să dea vreo explicație asupra lipsei autorizației prevăzute de nr.OUG 121/2006.
Atari activități infracționale susținute prin probe pertinente pentru aflarea adevărului în cazul faptelor de crimă organizată având drept scop săvârșirea de fapte grave de corupție, justifică soluția adoptată la primul grad de jurisdicție privind inoportunitatea continuării procesului penal fără privare de libertate a recurenților G și, chiar sub control judiciar în condițiile art. 1602Cod proc. penală.
Acuzațiile serioase, natura și gravitatea faptelor reținute prin rechizitoriu, severitatea pedepselor riscate, rolurile deținute de recurenți pentru funcționarea structurii infracționale constituite, ascendentul economic și social recunoscut inculpatului G în mediul de afaceri al județului A, acțiunile executate, domeniul și calitatea funcționarilor corupți prin folosirea societăților comerciale în care era asociat majoritar, consecințele asupra accesului echipelor de fotbal interne în cupele europene, ca și cuantumul sumelor remise drept mită, constituie suficiente motive ce justifică temerea primei instanțe că liberi fiind există riscul de obstrucționare a justiției și co - liziune a acestora, încercându-se exonerarea sau diminuarea răspunderii penale.
Chiar dacă nota prezentată de parchet, conținând convorbiri purtate de recurentul G cu o altă persoană, folosind neautorizat un telefon mobil la locul de deținere, nu întrunește condițiile de admisibilitate ca probă legală în instrumentarea cauzei, conduita adoptată nu poate trece neobservată, constituind indicii verosimile pentru reținerea drept concludente a altor acte procedurale ce pot fi caracterizate ca o încercare de zădărnicire a aflării adevărului.
Un atare risc procesual, specific stabilirii faptelor de crimă organizată poate fi dedus tocmai din derularea urmăririi penale, constatându-se că în pofida unor mijloace de probă concludente, cum ar fi redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, membrii grupului infracțional au contestat orice act de participare sau au refuzat să dea vreo explicație, înțelegând să uzeze de dreptul la tăcere și fără a le combate în condițiile art. 66 și 67 din același cod.
Pe de altă parte, valorificând perchezițiile efectuate la sediul SC SA Pitești și domiciliul inculpatei, directorul administrativ al acesteia, organele de urmărire penală au reținut că după arestarea inculpatului G, poliția judiciară din cadrul DNA a descoperit că ascunsese o serie de documente care aveau legătură cu cercetările derulate în cauză, inclusiv dispoziții de plată și borderouri de achiziție materii prime, toate completate pentru justificarea sumelor de bani ridicate de la casieria unității.
Ca urmare, prin rechizitoriu s-a dispus inculparea și trimiterea în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului prev. și ped. de art. 17 lit. a din Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 264 Cod penal.
Menținerea arestării recurentului G și a directorului SC SA Pitești, coinculpatul, membru cu atribuții importante în obținerea beneficiilor financiare sau de altă natură prin cumpărarea influenței funcționarilor publici nu poate fi apreciată ca generatoare de insecuritate socială în contextul concedierilor aop arte din salariații societăților unde este acționar majoritar ori de intrare în insolvență prin acționarea în justiție pentru executarea obligațiilor comerciale asumate înainte de termen.
Astfel cum s-a motivat prin încheierea atacată, împrejurările invocate nu constituie temeiuri legale pentru punerea în libertate provizorie sub control judiciar și nici garanții necesare protejării interesului public în raport de severitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și impactul produs asupra fotbalului românesc prin traficarea funcțiilor deținute la cel mai înalt nivel al federației.
Pe lângă faptul că menținerea credibilității în mediul de afaceri a persoanelor juridice la care sunt asociați cei doi constituie un risc asumat la încălcarea legii, în actualul stadiu al crizei economice cu care se confruntă România nu există dovezi care să susțină concluzia că prin lăsarea în libertate ei ar contribui în vreun mod pentru ameliorarea situației sociale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât asigurarea funcționării unei societăți comerciale este realizată de consiliul de administrație și nu de vreunul dintre asociați chiar în condițiile deținerii majorității acțiunilor.
Dimpotrivă, actele procedurale confirmă bănuiala legitimă că tocmai folosind asemenea ascendente economice și sociale în scopul majorării profitului personal, ei au implicat respectivele persoane juridice în fapte infracționale de gravitate ridicată, folosind parte din fonduri pentru mituirea coinculpaților, sens în care acoperirea contabilă s-a realizat prin falsificarea evidențelor.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că obiectul urmăririi penale în constituie o amplă activitate infracțională desfășurată pe parcursul mai multor ani, iar obiectul cauzei limitându-se numai la acte materiale săvârșite în sezonul competițional 2007-2008 și respectiv 14 decembrie 2008 - 12 martie 2009.
Față de complexitatea cauzei și numărul persoanelor puse sub acuzare, conform art. 38 Cod proc. penală, procurorul a disjuns urmărirea penală, continuându-se cercetările într-un dosar separat privind fapte rezultate din convorbirile telefonice interceptate, respectiv infracțiuni de dare și luare de mită săvârșite de cei doi recurenți și inculpatul, împreună cu alți șase învinuiți și vizând sezoanele competiționale 2006 - 2007, 2007 - 2008, evaziune fiscală, delapidare și spălare de bani.
S-au disjuns de asemenea cercetările referitoare la infracțiunea de șantaj prev. de art. 131din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 Cod penal pentru care a fost inculpat recurentul G împreună cu persoane din MEDIA (televiziune și presă scrisă) pe care le controlează inclusiv finanțator al SC A SRL, faptă de corupție gravă sancționată cu închisoarea între 7 și 12 ani.
Prin urmare, chiar dacă cei doi inculpați nu au antecedente penale față de datele și mijloacele de probă mai sus examinate este cert că situația lor juridică diferă esențial de a celorlalte persoane trimise în judecată și față de care s-au luat măsuri de restricționare a libertății de circulație ori nu au fost arestate, atât prin perseverența manifestată la încălcarea legii, modalitatea în care se susține că s-a acționat, inițiativa, rolul și beneficiile vizate a fi obținute în acest fel, toate unite cu atitudinea procesuală adoptată și indiciile reținute pentru continuarea cercetărilor în cazul infracțiunilor arătate.
În atare situație și problemele sociale invocate de recurentul exced dispozițiilor art. 1602Cod proc. penală, dificultățile materiale sau de supraveghere cu care se confruntă membri de familie în cazul persoanelor inculpate arestate preventiv, urmând să fie rezolvate conform programului guvernamental de asistență socială.
De altfel, fiica sa este majoră, absolventă a unui liceu și are capacitatea obținerii unor venituri normale de subzistență, iar riscul întreruperii studiilor incumbă exclusiv părintelui inculpat.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este legală și temeinică, iar punerea în libertate provizorie sub control judiciar a celor doi recurenți după finalizarea urmăririi penale este inoportună.
primului termen pentru începerea cercetării judecătorești la circa trei luni de la sesizarea instanței, nu conferă nelegitimitate deținerii preventive a celor doi recurenți, cât timp incidentul procedural a fost consecința repartizării cauzelor în cursul vacanței judecătorești și strămutării judecății la o altă instanță egală în grad, iar în această perioadă s-au verificat inclusiv în căi de atac mai multe cereri vizând legalitatea și temeinicia menținerii privării de libertate.
A dispune în alt mod mai înaintea audierii recurenților și a martorilor propuși pentru dovedirea existenței faptei și vinovăției, față de împrejurările de fapt expuse într-adevăr ar conduce la bănuiala justificată că după investire cu judecata fondului, instanțele judecătorești nu acționează eficient în protejarea interesului public.
În fine, Curtea observă că toate împrejurările de fapt invocate în scris și oral ca motive justificative a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar ce formează obiectul prezentei cauze au fost susținute cu ocazia soluționării recursului parchetului și examinate detaliat prin decizia penală nr. 526/R din 21 august 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, confirmându-se că riscul procesual prezentat pentru ordinea publică nu s-a diminuat.
Așa fiind recursurile declarate de inculpați se privesc ca nefondate și se vor respinge conform art. 38515alin. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații G și, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 24 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, ca nefondate.
Obligă pe recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului P, iar pe inculpatul G la plata sumei de 50 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored. GM
7 ex./29.09.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
