Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.618
Ședința publică de la 28 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2 iunie 1962, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul Inspectoratului Județean de Poliție B, împotriva încheierii de ședință din data de 25 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială nr.123 din 28.092.009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu disp. art.172 alin.7 cod proc. penală și cu acordul instanței, apărătorul ales al inculpatului a luat legătura cu acesta. Precizează că mai are de depus o serie de înscrisuri în susținerea recursului, însă la acest moment nu se află în posesia lor deoarece familia clientului său încă nu se află în sala de judecată pentru a i le înmâna, motiv pentru care solicită reluarea cauzei.
Cu concluziile de neopunere din partea reprezentantului Ministerului Public, Curtea, având în vedere susținerile apărătorului ales al recurentului, în sensul că urmează să primească în maxim 30 minute acte în susținerea căii de atac supusă judecății, dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.123 din 28.092.009.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că nu a primit înscrisurile despre care a făcut vorbire la prima strigare a cauzei, astfel că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 25 2009 pronunțat de Tribunalul Buzău, în temeiul disp. art.385 pct.18 cod proc. penală, motivat de faptul că prima instanță a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Se susține că tribunalul nu a analizat un aspect important în cauză și probat de inculpat, respectiv starea de sănătate precară a acestuia, care suportă crize hepatice frecvent, aspect dovedit cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, mai mult, chiar în data de 25 2009, anterior prezentării în fața instanței de fond acesta a fost dus la spitalul din B pentru administrarea unor medicamente, suferind o nouă criză.
În plus, nu s-a avut în vedere situația familială deosebită a recurentului, care are în întreținere șase copii minori, lipsiți astfel de posibilitatea de a li se asigura întreținere din partea inculpatului, singura motivare a primei instanțe fiind doar aceea a pedepsei mai mare de 4 ani prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Într-adevăr, recurentul este cunoscut cu antecedente penale, însă acestea nu atrag starea de recidivă în situația în care va fi trimis în judecată, rezultând încă odată că măsura arestării preventive este una excesivă.
Pentru motivele arătate, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și menținerea acesteia din urmă ca fiind legală și temeinică.
Se arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurent nu s-au schimbat, fiind incompatibile cu cererea formulată privind liberarea provizorie sub control judiciar și cu obligațiile înscrise sub art.1602cod proc. penală.
Raportat la natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului, respectiv trafic de persoane și de minori, la gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, la numărul mare de victime implicate precum și leziunile produse demnității persoanei umane, se apreciază că nu se impune punerea în libertate a acestuia la momentul de față, chiar și sub control judiciar.
Din coroborarea probelor administrate până în prezent, se susține că rezultă indicii temeinice, verosimile că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este urmărit penal, ceea ce impune cercetarea sa în stare de arest.
În ceea ce privește motivele invocate de recurent, cu privire la datele personale și situația familială, solicită a se constata că acestea nu sunt suficiente pentru continuarea procesul penal cu inculpatul în libertate, cu atât mai mult cu cât acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și șantaj.
Față de aceste aspecte, se solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Mai mult, se precizează că cererea formulată de inculpat ar fi și inadmisibilă, având în vedere că este cercetat și sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10-20 ani.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, precizează că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, dosarul fiind format în sarcina sa de un domn polițist care are "ură personală" pe el, pentru că de 10 ani îl tot caută pentru deținere de arme, chiar are mai multe dosare realizate pe numele său în mod nelegal.
Arată că nu a avut nici o legătură cu părțile vătămate, minora din cauză a fost luată de numitul și dusă în străinătate iar acesta ca să nu fie el cercetat l-a acuzat pe inculpat de faptele imputate.
Susține că este absolut necesar să fie pus în libertate deoarece îi este rău în fiecare seară iar sistemul penitenciar (hrană, igienă) îi crează probleme de sănătate și mai grave față de cele avute deja, stare de libertate ce este necesară și pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
În plus, solicită a se avea în vedere că în comunitatea sa este un fel de judecător al țiganilor din țară și din străinătate, astfel că nu se putea preta la exploatarea unor femei, la obținerea unor sume de bani de pe urma acestora.
Ast6fel, solicită a se constata că nu a comis infracțiunile pentru care este urmărit penal și că nu reprezintă un pericol pentru societate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 02.01.1962 în com., județul I, arestat preventiv și aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul este cercetat de Biroul Teritorial Buzău - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 2, 3, art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 și art.329 alin.1 și 2 cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, că a fost pusă în mișcare acțiunea penală iar prin încheierea de la data de 16 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 2009 până la 14 octombrie 2009, ora 19,00.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada iunie-noiembrie 2008 împreună cu fiica sa au primit și găzduit pe teritoriul Spaniei pe victimele, și și împreună cu inculpații și le-au obligat să se prostitueze, obținând de pe urma acestei activități diverse sume de bani.
Prima instanță reține că liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate dispune deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și pedepsele prevăzute sunt mai mari de 4 ani închisoare.
De asemenea, se mai arată că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, din fișa de cazier judiciar reiese că a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și șantaj iar faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală sunt deosebit de grave prin modalitatea de comitere, respectiv inculpatul a folosit violența pentru a le determina pe victime să se prostitueze în folosul său.
Cu privire la starea de sănătate invocată de inculpat, prima instanță apreciază că nu s-a făcut dovada medico-legală că bolile invocate de inculpat nu pot fi tratate în condițiile executării arestului preventiv, reținându-se totodată și că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea ce depășește 18 ani, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt în aprecierea probelor existente în cauză, întrucât nu a ținut seama de starea sa de sănătate precară confirmată de înscrisurile aflate la dosar din care rezultă că suferă de hepatită și necesită tratament cu insulină, de situația familială specială, are șase copii minori care în prezent sunt lipsiți de întreținere și de faptul că pedepsele aplicate anterior nu atrag starea de recidivă, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie formulată.
Curtea, examinând încheierea criticată, în raport de motivele invocate de recurent, de actele și lucrările dosarului și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Ordonanța nr.77/D/P/2009 din 16 2009 a -Biroul Teritorial Buzăus -a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13 alin.1, 3, art.12 alin.1 și alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001, art.329 alin.1 și 2, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în perioada iunie-noiembrie 2008 a primit și găzduit împreună cu fiica sa pe teritoriul Spaniei pe victimele, și, prima fiind minoră și împreună cu inculpații și le-a obligat să se prostitueze, recurentul obținând de pe urma acestor activități diverse sume de bani.
Din coroborarea declarațiilor date de către victima minoră cu cele ale martorilor și, precum și din conținutul convorbirilor telefonice rezultă cu evidență că inculpatul este cel care a profitat de pe urma practicării prostituției de către victimele și și că acesta a utilizat violența pentru a determina victimele, inclusiv pe, să se prostitueze în beneficiul său.
Susținerile inculpatului recurent că suferă de anumite afecțiuni grave (hepatită) care îl pune în imposibilitate să suporte condițiile arestului preventiv și că starea de sănătate se poate agrava datorită lipsei de tratament corespunzător, a hranei și a unei igiene adecvate nu pot fi acceptate întrucât inculpatul poate beneficia chiar și în stare de arest de îngrijiri medicale corespunzătoare.
În acest sens sunt dispozițiile prev. de art.1391cod proc. penală potrivit cărora în cazul în care pe baza actelor medicale se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În cauză recurentul nu a făcut dovada că afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor, actele medicale depuse la dosar confirmă numai faptul că acestuia i-a fost prescris tratament cu insulină și dacă se va constata pe baza unor acte medicale că tratamentul nu se poate efectua în spitale din rețeaua penitenciarelor recurentul poate beneficia de tratament într-o clinică de specialitate sub pază permanentă, așadar neimpunându-se pentru acest motiv liberarea provizorie solicitată de inculpat.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani potrivit art.1602și urm. Cod proc. penală iar în alin.2 se arată că liberarea nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori alterarea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cum inculpatul este cercetat și pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, pedepsită cu închisoarea ce depășește 18 ani și ținând seama de faptul că inculpatul a uzat de violență pentru a determina victimele să se prostitueze în folosul său, lăsarea în libertate a acestuia ar îngreuna aflarea adevărului, existând riscul ca inculpatul să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză și să exercite presiuni în mod direct sau prin intermedieri asupra victimelor traumatizate de comportamentul agresiv al recurentului pentru ca acestea să-și schimbe declarațiile, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
De asemenea, împrejurarea că recurentul are șase copii minori și că în cazul comunității etnice din care face parte are atribuții jurisdicționale nu este de natură a conduce la concluzia că liberarea provizorie nu ar zădărnici aflarea adevărului, câtă vreme din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul recurent s-a manifestat violent față de victime pentru a le determina pe acestea, una dintre ele fiind minoră, să se prostitueze în folosul său și că a ținut sub control întreaga activitate.
În raport de cele arătate, Curtea constată că în mod justificat instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu sunt întrunite nici condițiile de formă și nici de fond prevăzute de legiuitor pentru admiterea unei astfel de cereri și pe cale de consecință motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, astfel că recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2 ianuarie 1962, deținut în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție B, împotriva încheierii de ședință din data de 25 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./29 2009
. fond - Trib.
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Elena Negulescu, Cristina Georgescu
