Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 62/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul - împotriva Încheierii nr. 8 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, în principal casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât aceasta este nemotivată. Arată că instanța de fond a avut în vedere considerente străine instituției liberării provizorii, fără a se raporta la dispozițiile art. 1602Cod procedură penală. Apreciază că instanța de fond trebuia să motiveze dacă inculpatul lăsat în libertate ar săvârși și alte fapte penale sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Într-o altă ordine de idei, în art. 136 alin. 2 Cod procedură penală se arată că măsurile preventive își pot atinge scopul și prin admiterea cererilor de liberare provizorie pe cauțiune și sub control judiciar.
De asemenea, apărătorul recurentului apreciază că sunt întrunite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, dat fiind faptul că nu există date certe că acesta ar zădărnici desfășurarea cercetărilor și nici probe sau indicii că lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată.
Totodată, arată că dacă inculpatul va fi pus în libertate și i se vor impune niște condiții prin instituirea unor obligații sau măsuri legale, nu se poate reține că inculpatul ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Se arată de apărătorul recurentului că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin lăsarea inculpatului în libertate sub control judiciar, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii formulate de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legale și temeinice, apreciind că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, încheierea atacată fiind motivată.
Pe de altă parte, din însăși poziția inculpatului rezultă faptul că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, iar pe de altă parte trebuie avută în vedere și rezonanța infracțiunii săvârșite.
Se apreciază de reprezentantul parchetului că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefondată cererea inculpatului și în mod corect a respins-
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, solicită judecarea sa în libertate, este administrator la firma părinților săi și are studii superioare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.8 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 3 octombrie 1979, domiciliat în Râmnicu V, Calea Lui nr.162, bloc 26,.B,.14, județul V, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv, fiind suspectat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.42 alin.1 și 3 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.43 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.48 și art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.208, 209 alin.4 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.7 din Legea nr.39/2003.
Tribunalul a apreciat că în cauză există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul în care va fi pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin alterarea probelor sau prin săvârșirea de alte fapte de aceeași natură.
Convingerea tribunalului este motivată prin susținerea că inculpatul este bănuit că a oferit suport tehnic și că s-a ocupat de schimbul informațional în ceea ce privește frauda informatică asociată cu furt, prin transferul neautorizat de fonduri bănești din conturi bancare. A accesat ilegal, în mod repetat, sisteme informatice prin folosirea neautorizată a datelor privind user-ul și parola conturilor bancare on-line precum și interceptarea de transmisii de date informatice și fals informatic, în vederea obținerii acestor date.
Toate acestea, apreciază tribunalul, constituie probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului "prezintă pericol concret pentru ordinea publică".
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi liberat condiționat, în dosarul cauzei neexistând date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte fapte infracționale.
In continuare, inculpatul a susținut că scopul măsurii preventive poate fi atins prin lăsarea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, curtea reține că inculpatul, care este "o persoană instruită" a oferit suport tehnic și s-a ocupat de schimbul informațional în ceea ce privește frauda informatică, asociată cu furtul prin transfer neautorizat de fonduri bănești din conturi bancare, în favoarea unui grup infracțional din care a făcut și el parte, a accesat ilegal sisteme informatice prin folosirea neautorizată a datelor și parolele conturilor bancare on-line, precum și interceptarea de transmisii de date informatice și fals informatic în vederea obținerii de date.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, din probele administrate în cauză, din modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite faptele, se poate trage lesne concluzia necesității împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din probatoriul administrat, rezultă bănuiala că inculpatul, pe o perioadă lungă de timp, în mod continuat, folosindu-se de specialitatea și cunoștințele sale în informatică, a ajutat grupul infracțional din care făcea parte să transfere neautorizat fonduri bănești din conturi bancare, a accesat în mod ilegal sisteme informatice prin folosirea neautorizată de date și parole și a procedat la interceptări de transmisii de date informatice, în vederea obținerii acestora date.
Toate acestea, întăresc convingerea necesității împiedicării inculpatului, ca pe timpul procesului penal, să poată zădărnici aflarea adevărului, atât prin săvârșirea de infracțiuni asemănătoare, cunoscut fiind faptul că un sistem informatic, pentru un cunoscător, este ușor de accesat din orice locație într-un timp scurt și aproape imposibil de controlat.
In consecință, critica fiind neîntemeiată, urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă recursul ca nefondat.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 3 octombrie 1979, domiciliat în Râmnicu V, Calea Lui nr.162, bloc 26,.B,.14, județul V, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași împotriva încheierii nr. 8 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./Ex.2/11.02.2009
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Corina Voicu, Marius Gabriel
