Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 628/

Ședința publică de la 26 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase

JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu

JUDECĂTOR 3: Maria

Grefier - I

Cu participarea Ministerului Public prin Procuror

Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpații și - deținuți în Arestul C, împotriva încheierii nr. 22/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar ( art. 1608aal. 6 Cod pr. penală).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și - în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza delegației depuse la dosar.

Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 178-181 cod pr. penală.

Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate conform art. 38510cod pr. penală.

În conformitate cu disp. art. 302 Cod procedură penală, Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat.

Apărătorul recurenților inculpați, avocat, arată că unul din aspectele invocate în cererea de liberare provizorie, este acela că nu s-au mai făcut acte de urmărire de la data luării măsurii arestării preventive, însă pe data de 23.10.2009 - vineri, s-au făcut acte de urmărire, respectiv li s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar nu există la dosarul procesul verbal încheiat cu această ocazie, sens în care solicită atașarea acestuia, pentru a determina instanța asupra necesității arestării.

Reprezentantul Parchetului arată că este real că vineri li s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar se încearcă tergivesarea cauzei.

Curtea, față de susținerile apărătorului recurenților, confirmate de procuror, apreciază că nu este necesară atașarea procesului verbal de prezentarea materialului de urmărire penală.

Recurenții inculpați, fiind întrebați, arată că își mențin recursurile declarate și nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesele verbale atașate la dosar.

În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.

Avocat,apărător ales ai recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, solicită admiterea cererii de liberare provizoriu sub control judiciar. Arată că la fond nu s-au analizat condițiile exprese ale liberării provizorii sub control judiciar, respectiv art. 1602cod pr. penală, potrivit cu care aceasta nu se acordă în cazul în care există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor, sau alterarea mijloacelor de probă.

Arată că indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și nu au fost contestate de inculpați, aceștia au recunoscut fapta și au concurat la depistarea drogurilor, însă trebuie reținute dispozițiile art. 136 cod pr. penală, privind scopul măsurilor preventive, care poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, fiind însă necesar a se analiza necesitatea măsurii preventive, în sensul pericolului pentru ordinea publică.

Precizează că nu există date că au desfășurat o altă anterioară de livrare de droguri, decât existența faptei comise la momentul depistării. Inculpații nu au cazier sau antecedente, iar areun copil minor, soția plecată în Italia, el fiind singurul care are grijă de acesta, susțineri dovedite cu acte depuse în dosarul de arestare.

Mai susține că s-a finalizat urmărirea penală, li s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar nu au participat la efectuarea nici unui asemenea act. Totodată, arată că nu a susținut că pentru lipsa procurorului aflat în concediu, nu s-a desfășurat urmărirea penală, ci a susținut doat că ar fi putut prelua cauza la procuror.

Raportat la infracțiunea de trafic de droguri de mare ris, care este egală cu furtul calificat, apreciază că pericolul pentru ordinea publică nu este deosebit de grav.

În concluzie, solicită admiterea recursului, și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor ce se impun, apreciind că nu se împietează desfășurarea cercetării judecătorești.

Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că instanța de fond a motivat pertinent încheierea, în sensul că cererile sunt nefondate, avându-se în vedere modul concret de operare al inculpaților, care dovedește că aceștia sunt traficanți de profesie.

Arată că cerințele prev. de art. 1602al. 2 cod pr. penală, sunt interpretate greșit de inculpați, cererea de liberare urmând a fi admisă doar dacă instanța constată că sunt întemeiate, însă nu a intervenit nimic care să înlăture starea de pericol. Cu privire la modul desfășurării urmăririi penale, arată că aceasta nu a fost tergiversată de lipsa procurorului, ci s-a lucrat în mod rapid.

Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.

Instanța ia cauza în pronunțare.

E A:

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin încheierea de ședință nr. 22 din data de 20.10.2009 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosar nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatii si ca nefondate.

Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpatii si, de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu a inculpatilor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere circumstantele reale in care se retine ca inculpatii ar fi comis fapta, de modul concret în care inculpații ar fi acționat, natura și cantitatea foarte mare a stupefiantelor introduse în țară, traficate și deținute în scop de vânzare, dar si de faptul ca prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar induce în rândul opiniei publice ideea că orice persoană poate comite același gen de infracțiuni deosebit de grave și cu impact foarte mare asupra sănătății publice, fără ca organele abilitate ale statului să dispună asupra unor măsuri ferme de combatere a acestui fenomen infracțional, cu o amploare fără precedent, ceea atrage o reacție de insecuritate în rândul colectivității și ar induce un sentiment de neîncredere cu privire la capacitatea organelor judiciare de stopare a fenomenului infracțional, instanta apreciaza ca prezenta inculpatilor în comunitate la acest moment procesual, prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Liberarea provizorie a unei persoane poate fi dispusa doar in masura in care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații si, motivele fiind prezentate oral la termenul din 26.10.2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpaților s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și admiterea cererii de liberare provizoriu sub control judiciar, aratându-se că la fond nu s-au analizat condițiile exprese ale liberării provizorii sub control judiciar, respectiv art. 1602cod pr. penală, potrivit cu care aceasta nu se acordă în cazul în care există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor, sau alterarea mijloacelor de probă.

S-a mai arătat că indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive există și nu au fost contestate de inculpați, aceștia au recunoscut fapta și au concurat la depistarea drogurilor, însă trebuie reținute dispozițiile art. 136 cod proc. penală, privind scopul măsurilor preventive, care poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, fiind însă necesar a se analiza necesitatea măsurii preventive, în sensul pericolului pentru ordinea publică, precizându-se că nu există date că au desfășurat o altă anterioară de livrare de droguri, decât existența faptei comise la momentul depistării; inculpații nu au cazier sau antecedente, iar are un copil minor, soția plecată în Italia, el fiind singurul care are grijă de acesta, susțineri dovedite cu acte depuse în dosarul de arestare.

Recurenții au mai susținut că s-a finalizat urmărirea penală, li s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar nu au participat la efectuarea nici unui asemenea act; de asemenea, raportat la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, care este egală cu furtul calificat, apreciindu-se că pericolul pentru ordinea publică nu este deosebit de grav.

Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 108 din data de 03.10.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-, definitivă prin încheierea penală nr. 109/08.10.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, si pe o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 03.10.200 până la data de 31.10.2009, inclusiv, și s-a respins cererea inculpaților privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.

Curtea constată că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, astfel:

- pentru inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în urmă cu aproximativ 2 săptămâni a aderat la un grup infracțional organizat, pentru introducerea și comercializarea în România a unei cantități de droguri de risc, fiind prins în flagrant la data de 2.10.2009 în timp ce încerca să vândă drogurile ce tocmai sosiseră din Spania printr-un;

- pentru inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că a aderat la un grup infracțional organizat, angajându-se să transporte drogurile din Spania până în România, iar la sosirea în țară să transfere "marfa" unei persoane de legătură, urmând să primească suma de 1.000 euro pentru contribuția adusă la săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc, fiind surprins în flagrant la data de 2.10.2009 având asupra sa pachetul ce conținea droguri și din care dăduse deja o mostră persoanei de legătură;

- pentru inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în urmă cu aproximativ 2 săptămâni a inițiat un grup infracțional organizat în scopul introducerii și comercializării în România a unei cantități de droguri de risc, fiind prins în flagrant la data de 2.10.2009 în timp ce încerca să vândă drogurile ce tocmai sosiseră din Spania printr-un.

Curtea reține că presupunerea rezonabilă privind săvârșirea acestor fapte penale de către inculpați reiese din următoarele acte aflate la dosarul cauzei: proces verbal de prindere în flagrant, raportul preliminar de constatare tehnico-științifică al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul de Combatere a Organizate C, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală.

Curtea constată că nu este întemeiat motivul de recurs constând în susținerea că la fond nu s-au analizat condițiile exprese ale liberării provizorii sub control judiciar, respectiv art. 1602cod pr. penală, potrivit cu care aceasta nu se acordă în cazul în care există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor, sau alterarea mijloacelor de probă, Curtea reținând că din interpretarea dispozițiilor art. 1608aalin. 2.proc.pen. reiese că, cerințele art. 1602.proc.pen. sunt condiții de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar însă art. 1608aalin. 2.proc.pen. prevede că admiterea unei asemenea cereri este determinată și de temeinicia cererii, iar instanța de fond a constatat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați nu sunt temeinice.

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că în acest moment dispozițiile art. 136 cod proc. penală sunt îndeplinite, având în vedere circumstantele reale in care se retine ca inculpatii ar fi comis fapta, pericolul social deosebit de mare al faptei pentru care sunt cercetați inculpații care reiese din modul concret în care inculpații ar fi acționat, natura și cantitatea foarte mare a stupefiantelor introduse în țară, traficate și deținute în scop de vânzare, iar prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar induce în rândul opiniei publice o stare de insecuritate socială, constând în faptul că orice persoană poate comite același gen de infracțiuni deosebit de grave și cu impact foarte mare asupra sănătății publice, fără ca organele abilitate ale statului să dispună asupra unor măsuri ferme de combatere a acestui fenomen infracțional.

Susținerile inculpaților în sensul că nu au cazier sau antecedente, că inculpatul are un copil minor, soția fiind plecată în Italia, el fiind singurul care are grijă de acesta, nu sunt temenice sub aspectul cererilor de liberare provizorie formulate în cauză față de considerentele expuse mai sus, iar îngrijirea copilul minor al inculpatului poate fi asigurată de către bunicii minorului.

De asemenea nu sunt temeinice nici motivele de recurs constând în faptul că s-a finalizat urmărirea penală, li s-a prezentat materialul de urmărire penală și că raportat la limitele speciale de pedeapsă infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este egală cu furtul calificat, pericolul pentru ordinea publică nefiind astfel deosebit de grav, având în vedere pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în prezent judecarea în stare de liberate a inculpaților ( la aprox. 1 lună de la săvârșirea faptelor și de la arestarea preventivă a inculpaților ) iar pericolul social generic al infracțiunii de trafic de droguri este mult mai mare decât cel infracțiunii de furt calificat având în vedere că fenomenul alarmant al creșterii consumului de droguri ( implicând consecințele grave pentru sănătatea consumatorilor de droguri ) este determinat de către persoanele care sunt implicate în traficul de droguri.

Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații si, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Conform art.192 alin. 2 cod pr. penală, Curtea va obliga pe recurenți la plata sumei de câte 100 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Conform art.192 alin. 2 cod pr. penală, obligă pe recurenți la plata sumei de câte 100 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 309 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare originale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.

Președinte, Pentru judecător -, Judecător

- aflat în, în baza art. 312.C.P.P.

semnează președinte complet -

Grefier,

I

Red. jud. fond /21.10.2009

Tehnored. jud. recurs /02.11.2009/3 ex.

Președinte:Dan Iulian Năstase
Judecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Constanta