Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 629/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
- - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror din cadrul - Biroul Teritorial Covasna
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de și împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales - avocat și recurentul inculpat în stare de arrest preventive (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărător ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales solicită instanței de a-i permite să ia legătura cu recurentul inculpat întrucât acesta a formulat recursul personal.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Apărătorul ales avocat susține că luând legătura cu inculpatul acesta înțelege să-și retragă recursul pe care l-a formulat personal și în aceste condiții solicită a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat susține că are obligația de a susține recursul astfel cum a fost formulat personal de inculpatul pe care-l apără și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului promovat împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2009 a Tribunalului Covasna, casarea încheierii și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Solicită a se observa că Tribunalul Covasnaa admis în principiu cererea formulată de inculpatul având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat nu depășesc pedeapsa maximă de 18 ani și ținând cont și de recursul în interesul legii, respective decizia nr. 7/ 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de fond a apreciat că numai simpla trecere a timpului cu inculpații în stare de arest preventiv nu justifică admiterea unei cereri sub control judiciar.
Apărătorul ales al inculpatului dorește a face un paralelism între coinculpatul, care nu s-a prezentat în fața instanței și sunt indicii că se va sustrage. Așa fiind, solicită a se avea în vedere că la acest moment nu există temerea că inculpatul se va sustrage. Instanța de fond a reținut și faptul că inculpatul nu prezintă reale și suficiente garanții pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În acest sens, solicită a se reține că circumstanțele personale ale inculpatului, care la acest moment nu are decât posibilitatea de cât a-și lua un angajament ferm că se va supune prevederilor art. 160 alin. 31Cod procedură penală, inclusiv cel prevăzut la lit. a al aceluiași articol, să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
Totodată, prima instanță a motivat respingerea cererii că în intervalul scurs de până acum nu s-au produs schimbări în sens pozitiv, dar subliniază faptul că au fost finalizate cercetările penale prin întocmirea rechizitoriului. Încă de la urmărirea penală inculpatul a avut o contribuție pozitivă și a recunoscut și regretat în mod sincer fapta. Consideră că perioada arestului preventiv a constituit o perioadă în care inculpatul a reflectat asupra consecințelor faptei sale.
solicitând admiterea recursului și rejudecând admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.
Relativ la recursul declarat de inculpatul pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Covasna, ca fiind legală și temeinică, apreciind că dispozițiile art. 143 Cod procedură penală sunt pe deplin justificate întrucât s-au evidențiat bănuieli rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de Legea nr. 161/2003. Totodată, menționează că temeiul reținut, cel prevăzut de art. 148 lit.f procedură penală nu mai comportă discuții.
Referitor la oportunitatea acestei cereri formulate de inculpat, doctrina impune ca pentru punerea în libertate a inculpatului, acesta să ofere garanții reale și suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal și a nu fi obstrucționat în nici un fel procesul penal.
că în mod corect Tribunalul Covasnaa reținut că din datele existente nu rezultă suficiente garanții care să îndreptățească instanța la punerea în libertate a inculpatului, mai mult datele speței relevă elemente suficiente care impune privarea de libertate. Față de inculpați a fost luată măsura arestării preventive la data de 13.02.2009 și consideră că în mod corect Tribunalul Covasnaa apreciat că doar prin diluarea timpului scurs nu se justifică admiterea cererii formulate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și se obligă să respecte obligațiile instanței.
Recurentul inculpat, personal având ultimul cuvânt, declare că își retrage recursul formulat.
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, au fost respinse cererile formulate de către inculpații și privind liberarea provizorie sub control judiciar, iar în baza art. 192 alin 2 și 4 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cererilor.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impune privarea în continuare de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat în esență în motivarea încheierii pronunțate, că din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale reiese presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, fiind îndeplinite astfel cerințele prev. de art. 148 alin 1 rap. la art. 143 alin 1 Cod penal. Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani dar care nu depășește 18 ani, însă lăsarea în libertate a inculpaților nu se impune cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească nu a debutat în cauză, inculpații nu și-au schimbat poziția procesuală și nu au oferit suficiente garanții că odată lăsați în libertate nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Pericolul pe care inculpații îl reprezintă pentru ordinea public subzistă în continuare situație în care nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta neprivativă de libertate și nici liberarea inculpaților sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună liberarea lor sub control judiciar și judecarea lor în continuare în stare de libertate.
La termenul de judecată din 5.10.2009 inculpatul a declarat în fața instanței, asistat de avocat fiind, că își retrage recursul formulat împotriva încheierii din data de 30.09.2009.
Recurentul inculpat a susținut recursul astfel cum a fost formulat, arătând în esență că încheierea atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond, nu a făcut aplicarea în tocmai a dispozițiilor art. 160/2 Cod procedură penală, întrucât ar fi trebuit să analizeze doar existența vreuneia dintre cazurile înscrise în aliniatul 2 al articolului menționat, care dacă ar fi incidente ar conduce la netemeinicia cererii formulate și nu să aibă în vedere pericolul pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului. Din motivarea formulată de instanța de fond se desprinde o analiză a stării de fapt și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, analiză care nu trebuia să formeze obiectul judecății.
La acest moment nu există temerea că inculpatul se va sustrage. Instanța de fond a reținut și faptul că inculpatul nu prezintă reale și suficiente garanții pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ori în acest context trebuie reținute circumstanțele personale ale inculpatului, care la acest moment nu are decât posibilitatea de cât a-și lua un angajament ferm că se va supune prevederilor art. 160 alin. 31Cod procedură penală, inclusiv cel prevăzut la lit. a al aceluiași articol, să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
Împrejurarea avută în vedere de către prima instanță la respingerea cererii în sensul că în intervalul scurs de până acum nu s-au produs schimbări în sens pozitiv, sunt nereale întrucât în realitate au fost finalizate cercetările penale prin întocmirea rechizitoriului. Încă de la urmărirea penală inculpatul a avut o contribuție pozitivă și a recunoscut și regretat în mod sincer fapta; perioada arestului preventiv a constituit o perioadă în care inculpatul a reflectat asupra consecințelor faptei sale.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință nr. 2/13.02.2009 a Tribunalului Covasnas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de telecomunicații prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art. 42 al. 1 și 3 din Legea 161/2003, cu aplicarea art. 41 al 2 din Codul penal, deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev de art. 42-45, prev. de art. 46 al. 2 din Legea 161/2003, ștergerea de date informatice, fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice prev. de art. 48 din Legea 161/2003 și cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea de date informatice, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 49 al 2 din Legea 161/2003, cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat este cel prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând la acest moment procesual incidența în cauză a dispozițiilor art. 160/2 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că în mod corect a apreciat prima instanță că în speță nu se impune lăsarea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar, fiind incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă care vine să înlocuiască arestarea preventivă, redându-se inculpatului starea de libertate, dar sub anumite condiții. Pentru a fi dispusă, în speță trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin 1, iar inculpatul să nu se găsească în vre-una dintre situațiile prev. de aliniatul 2 al aceluiași articol.
Materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.
Dacă condițiile impuse de aliniatul 1 al art. 160/2 Cod procedură penală sunt îndeplinite în cauză deoarece pentru infracțiunile intenționate reținute în sarcina inculpatului legiuitorul a prevăzut pedepse a căror limită maximă specială nu depășește 18 ani, din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă necesitatea privării de libertate în continuare a inculpatului pentru a-l împiedica pe acesta să săvârșească noi infracțiuni de genul celor comise; numărul mare al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și natura acestora, perseverența infracțională de care a dat dovadă prin comiterea repetată a unora dintre acestea (pentru care s-a și reținut de altfel dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal), implicarea sa în constituirea grupului infracțional organizat și împrejurarea că tocmai cunoștințele sale în domeniul informaticii au creat posibilitatea comiterii sub aspect tehnic a infracțiunilor informatice, valoarea mare a prejudiciului creat părții vătămate, reprezintă tot atâtea date că o dată lăsat în libertate inculpatul ar putea săvârșii fapte penale de același gen.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor comise și impactul negativ pe care comiterea unor asemenea infracțiuni îl au pentru ordinea publică, modalitatea în care inculpatul a conlucrat cu ceilalți 4 membrii ai grupului pentru săvârșirea infracțiunilor, valoarea extrem de mare a prejudiciului creat, intervalul de timp scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent - care nu a condus la stingerea ecoului negativ pe care asemenea fapte îl au în rândul opiniei publice - instanța constată că în speță există încă acel interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, menținerea acestei măsuri impunându-se pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalului Covasna în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
Se va lua act de retragerea recursului formulat împotriva aceleiași încheieri de către inculpatul
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească statului câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor promovate.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 14.07.1983, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul fiul lui și născut la 4.09.1094, deținut în Penitenciarul Codlea împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpații recurenți să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.NH/14.10.2009
Tehnoredact.DS/16.10.2009/2 ex./jud.fond.
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Nicoleta Hădărean, Laura Popa
