Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 4025/2/2009
1028/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.643
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 28.04.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, din dosarul nr-, privind pe inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați și, în stare de arest, asistați de apărători aleși și, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, în mod greșit, a fost repartizat automat dosarul la Completul nr.2, dosarul aflându-se în faza de cercetare judecătorească și nu la urmărire penală, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în baza art.1609coroborat cu art.38515alin.1pct.2, lit.c rap. la art.3856alin.3 C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și trimiterea spre rejudecare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că încheierea recurată este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.1608aalin.1 C.P.P. soluționarea cererii fiind făcută fără a fi ascultați inculpații. Consideră că neascultarea inculpaților de prima instanță este un caz de nulitate absolută, fiind o condiție imperativă a legii care ține de dreptul la apărare.
Pe fondul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, consideră că nu sunt întemeiate, opinând că nu este oportună lăsarea în libertate a inculpaților în raport cu circumstanțele reale concrete de săvârșire a infracțiunilor, ambii inculpați dând dovadă de un grad sporit de periculozitate, astfel că solicită respingerea cererilor. că în ultima perioadă inculpații au realizat transferuri zilnice, activitatea ilicită fiind întreruptă prin faptul că s-a sesizat banca implicată cu privire la fraudă și a blocat contul, retragerile de numerar fiind astfel imposibile. În ceea ce privește circumstanțele personale favorabile inculpaților, solicită Curții să aibă în vedere că au existat și la momentul arestării lor.
Apărătorul ales al intimatului - inculpat, având cuvântul, consideră că neascultarea inculpaților de către instanța de fond nu i-a prejudiciat pe inculpați, astfel că încheierea nu este lovită de nulitate absolută.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet, avându-se în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată nu depășește 18 ani și nu mai există riscul de a zădărnici aflarea adevărului, întrucât inculpatul și- recunoscut fapta și colaborat cu organele de urmărire penală. Totodată, solicită Curții să aibă în vedere că inculpatul este arestat de 8 luni.
Referitor la susținerea reprezentantului Ministerului Public cum că liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună, solicită Curții să aibă în vedere că nu există instituția inoportunității.
Referitor la obligativitatea de a nu depăși limitele Municipiului B, arată că nu este posibil ca inculpații să locuiască în B, având domiciliu în Târgoviște și, respectiv, în G, motiv pentru care solicită examinarea cauzei și sub acest aspect.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat cu privire la obligarea inculpaților de a nu părăsi Municipiul B, întrucât inculpații nu domiciliază în B și apreciind că încheierea nu este lovită de nulitate absolută, consideră că instanța de recurs poate analiza cauza sub toate aspectele.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 și 2.
C.P.P.Mai arată că inculpații au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta și colaborând cu organele de cercetare penală, sunt tineri (21 de ani) și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Totodată solicită Curții să aibă în vedere că din întregul material probator nu a rezultat că există un grup infracțional organizat.
Apărătorul ales al intimatului- inculpat, în completare, opinează că liberarea provizorie sub control judiciar ar fi un test pentru inculpați și instanța ar putea să-și formeze o părere asupra conduitei acestora și să aprecieze cu privire la dozarea pedepsei.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului, precizează că prejudiciul a fost recuperat în proporție de 75% prin restituirea sumelor de bani, este conștient de gravitatea faptei, o regretă, și solicită punerea sa în libertate pentru a demonstra că este de bună-credință.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 28.04.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală, în temeiul art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală a admis cererile de liberarea provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații și.
În timpul liberării provizorii, inculpații au fost obligați să respecte prevederile art. 1602alin. 3, lit.a,b,c,d,e Cod procedură penală.
În temeiul art. 1602alin. 32Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța reținut că la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, reținând, în acest sens, că au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta și colaborând cu organele de cercetare penală, că sunt tineri, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, să, la momentul arestării preventive, inculpatul avea un loc de muncă, iar inculpatul, intenționa, conform propriilor susțineri, să-și deschidă o afacere proprie. Cât privește atitudinea acestora față de faptă se evidențiază regretul manifestat de implicarea lor în săvârșirea faptelor, dar și împrejurarea că au conștientizat gravitatea situației în care se află. S-a reținut, de asemenea, că infracțiunile comise sunt unele de prejudiciu, reversibile și că inculpații și-au manifestat intenția, prin declarațiile date în fața instanței de fond, de a recupera și restul prejudiciului, fie prin valoarea unor bunuri pe care le dețin în proprietate, fie prin alte resurse licite de această dată, astfel că se impune a acorda inculpaților această posibilitate, încă din timpul procesului penal. Această măsură este și in interesul părților civile, care altfel ar fi nevoite să aștepte perioadă îndelungată de timp (necesară parcurgerii celor trei etape procesuale) până la acoperirea integrală a prejudiciului.
S-a avut în vedere, de asemenea, că inculpații s-au aflat în stare de arest aproximativ 7 luni de zile, timp în care, în raport de datele care-i caracterizează, se apreciază că timpul petrecut în arest a fost de natură să-i determine pe aceștia să reflecteze la faptele săvârșite și la consecințele legale ale acestora, astfel că scopul măsurii poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul art. 136 alin. 2 Cod procedură penală. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, prin obligarea inculpaților la respectarea unor obligații, astfel cum ele sunt prevăzute de alin. 3 și alin. 31ale art. 1602Cod procedură penală și atragerea atenției acestora asupra dispozițiilor art. 16010Cod procedură penală, referitoare la revocarea liberării, sunt respectate atât drepturile inculpaților, fără antecedente penale, de a beneficia de un tratament juridic diferit de cel al inculpaților care nu se află la momentul săvârșirii primei infracțiuni, cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și apărării ordinii publice.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - solicitând trimiterea spre rejudecare a cauzei, întrucât soluționarea cererii sa făcut fără a fi ascultați inculpații.
Pe fond, nu este oportună lăsarea în libertatea a inculpaților în raport cu circumstanțele reale concrete de săvârșire a infracțiunilor.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate în raport de criticile aduse precum și conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat în limitele ce vor fi expuse.
Nu este întemeiată cererea Parchetului de casare a încheierii și trimiterii cauzei spre rejudecare pe motiv că inculpații nu au fost ascultați de prima instanță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1608aalin. 1 Cod procedură penală.
Neaudierea inculpatului nu se înscrie printre cazurile de încălcare a legii sancționate cu nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, astfel că înscriindu-se printre cazurile prev. de art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, o asemenea încălcare trebuie invocată de cel vătămat.
Cum în cauză, inculpații nu au invocat-o, nefiind de altfel vătămați prin soluția instanței care le este favorabilă, și cum nu este dovedită o încălcare a dreptului la apărare, Curtea nu poate constata că o asemenea încălcare s-ar impune a fi analizată din oficiu, deoarece anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare.
Este întemeiat recursul declarat pe fondul cauzei, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, în perioada precedentă arestării preventive a inculpaților, aceștia au realizat transferuri zilnice, activitatea ilicită fiind întreruptă prin faptul că s-a sesizat banca implicată cu privire la fraudă și a blocat cadrul, retragerile de numerar fiind astfel imposibile.
În raport de activitatea complexă și elaborată de derulare a diverselor operațiuni prin bancă, există riscul reluării activității infracționale, astfel că nu se impune liberarea sub control judiciar a inculpaților.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchet, va casa parțial încheierea și, în fond, va respinge ca neîntemeiate cererile formulate în cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii de ședință din date de 28.04.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează parțial încheierea de ședință din 28.04.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală și, rejudecând în fond:
Respinge, ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./05.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
