Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 657
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - -A -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - B - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii din data de 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat G - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Av., pentru recurent, a depus la dosar un înscris, în copie.
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat G, a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii recurate, pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică. A susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea măsurii liberării sub control judiciar, referitoare la limitele de pedeapsă. Pe de altă parte, apărătorul a susținut că inculpatul nu a comis fapta pentru care este cercetat, ocupându-se doar de transportul persoanelor. A solicitat a se avea în vedere faptul că acesta nu a racolat părțile vătămate, că nu le-a vândut și că nu a primit nicio sumă de bani pentru astfel de activități ilegale, vârsta recurentului-inculpat precum și faptul că este bolnav. Apreciind că recurentul-inculpat nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că acesta nu are posibilitatea de a influența ancheta penală, apărătorul a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii recurate, având în vedere gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul.
Recurentul-inculpat G, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său și a solicitat să fie judecat în libertate, întrucât nu a efectuat decât transportul persoanelor. A precizat că are 3 copii și 2 nepoți și că este bolnav.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23.octombrie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, în temeiul art.160/8 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată acesta.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cererea formulată de inculpat, instanța a constatat că, prin încheierea nr.31 din 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, pe o durată de 29 zile, de la data de 02.10.2008 și până la data de 31.10.2008, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța a reținut la luarea măsurii arestării preventive, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii reținută în sarcina acestuia, modalitatea în care a fost comisă, consecințele produse asupra părților vătămate și consecvența de care a dat dovadă inculpatul, care a căutat în permanență persoane cu un nivel material scăzut, pe care le-a transportat în, unde le-a exploatat munca.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate dispune în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
S-a constatat că cererea formulată de inculpat îndeplinește cerințele prevăzute de art.1602Cod procedură penală, urmând a fi admisă în principiu.
Pe fondul cauzei însă, cererea a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât inculpatul este cercetat de T - Biroul Teritorial Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că în cursul lunii aprilie 2008, inculpatul G le-a transportat pe victimele, și în, unde a procedat la "vânzarea" lor către trei administratori ai unor societăți comerciale, care aveau nevoie de muncă necalificată în domeniul agricol. Pentru plasarea victimelor, inculpatul primea de la patronii greci sume importante de bani, aceștia refuzând ulterior plata salariilor către victime, motivat de faptul că plătise deja bani inculpatului.
Condițiile de muncă s-au dovedit a fi improprii, hrana inadecvată și insuficientă, iar sumele de bani primite pentru munca prestată, modice. Considerând că au fost "vândute" ca niște obiecte, părțile vătămate au încercat să revină în România, lucru pe care l-au realizat cu dificultate, din cauza lipsei mijloacelor materiale și a faptului că actele lor de identitate se aflau în posesia patronilor greci, fiind predate acestora de către inculpat.
La data de 17.10.2008, prin ordonanța nr.22/D/P/2008, - Biroul Teritorial Neamț, a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpat pentru o altă infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, părți vătămate fiind C, și. Aceste 7 victime domiciliau în comuna C, județul V, iar inculpatul le-a transportat în în luna august 2008, unde le-a vândut unor administratori greci, în vederea exploatării acestora prin muncă.
Inculpatul a fost oprit din desfășurarea activității infracționale de organele de cercetare penală, în timp ce încerca să transporte alte 4 persoane în, respectiv pe, și, în același scop.
În raport de faptele descrise, care prezintă un grad de pericol social ridicat și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de persistența infracțională dovedită de inculpat, implicat în activitatea de plasare a victimelor la locuri de muncă în unde le era exploatată munca, victime racolate de două persoane rămase neidentificate, întrucât inculpatul nu a dorit să le dezvăluie identitatea și de rezonanța unor astfel de infracțiuni în rândul opiniei publice, s-a apreciat că în acest stadiu al urmăririi penale nu se impune punerea în libertate a inculpatului și implicit admiterea cererii formulate, având în vedere și împrejurarea că au apărut fapte noi, care trebuie cercetate.
Pentru considerentele expuse, cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpat a fost respinsă, în conformitate cu prevederile art.1608aCod procedură penală, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, inculpatul a declarat recurs.
În motivarea scrisă a recursului și în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a fost criticată încheierea recurată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, respectiv legea prevede pentru fapta săvârșită pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani și de asemenea, în cauză nu care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului;
nu sunt probe din care să rezulte că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, el a făcut doar transportul persoanelor în fără a avea vreun beneficiu material;
are vârsta de 60 de ani, este bolnav, neputând suporta regimul de detenție și nu este cunoscut cu antecedente penale;
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care se vor dezvolta.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1602alin. (2), art.160/8 și art.160/8 a Cod procedură penală, precum și a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenție.
În conformitate cu dispozițiile art.23 pct. 10 din Constituția României "ersoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Acest text din legea fundamentală a fost transpus și în Codul d e procedură penală, respectiv art.5 alin.5, text potrivit căruia"În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune."
Instituția liberării provizorii este reglementată, în ceea ce privește condițiile acordării și procedura de soluționare, în Titlul IV "Măsuri preventive și alte măsuri procesuale", Secțiunea
În conformitate cu dispozițiile art. 160/2 Cod procedură penală, "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Soluționarea cererii de liberare provizorie nu se rezumă numai la expunerea formală, enunțiativă a dispozițiilor privind condițiile pentru formularea unei cereri de liberare provizorie, ci și prin examinarea natura infracțiunii pentru care s-a dispus arestarea inculpatului și a bunei administrări a probelor de către organul de urmărire penală.
Așa cum rezultă atât din textul constituțional, cât și din cele texte din Codul d e procedură penală, prin folosirea sintagmelor "are dreptul", "poate cere" și, respectiv, "se poate acorda", instanțapoatedispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În art.160/8 și art.180/8 a Cod procedură penală, este prevăzută procedura de soluționare a cererilor de liberare provizorie, iar din examinarea prevederilor 160/8 alin.1 și alin.3 și, respectiv 160/8 a alin.2 Cod procedură penală, rezultă că soluționarea unor asemenea cereri parcurge două etape, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, prima etapă fiind cea a admiterii în principiu a cererilor, apoi, se procedează la ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și ale procurorului, iar în condițiile în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și"cererea este întemeiată",instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Din configurația art.160/8 alin.2 Cod procedură penală, se observă că obligația ca cererea să fie întemeiată este legată prin conjuncția "și" de celelalte condiții prevăzute de lege, deci este de importanță egală cu toate acestea.
Argumente de logică juridică, pe de altă parte, conduc la aceeași concluzie și anume că instanța nu poate admite cererea numai dacă constată existența condițiilor prevăzute de lege-adică, aproape automat, ci are obligația să examineze și alte date și situații legate de infracțiunile pentru care este cercetat, de persoana inculpatului, și în baza acestora, să constate cadă cererea este sau nu întemeiată.
Numai în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, soluționarea unor asemenea cereri nu mai cunoaște etapa admiterii în principiu, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin.3 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie se respinge.
Din analiza textelor mai sus prezentate, rezultă că instanța investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie au obligația nu numai să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar și dacă cererea, în raport de cauza dedusă judecății, de infracțiunile pentru care este trimis în judecată recurentul-inculpat, de interesul judecării cauzei de a fi judecat recurentul-inculpat în stare de arest preventiv sau în stare de libertate, ect. este întemeiată.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar având în vedere prevederile art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, constatând că cererea este neîntemeiată a respins-
Trebuie subliniat că recurentul-inculpat este judecat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art.12 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La soluționarea unor astfel de cereri nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este judecat recurentul-inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor pentru este judecat recurentul-inculpat, care sunt infracțiuni de trafic de persoane, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, recurentul-inculpat fiind învinuit de faptul că a traficat mai multe persoane, vânzându-le ca pe niște obiecte unor patroni din.
de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Prin lăsarea în libertate a recurentului-inculpat în acest stadiu al procesului, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat este cercetat trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, dedusă și prin reacția opiniei publice, aceste infracțiuni suscitând o tulburare a societății noastre democratice, de numărul în creștere al săvârșirii unor infracțiuni de același gen, atât la nivel național, cât și al Uniunii Europene, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor și de necesitatea unei prevenții generale.
Existența indiciilor privind comiterea unor fapte grave de pericol și de rezultat, multitudinea părților vătămate, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale a recurentului-inculpat, precum și impactul negativ asupra ordinii sociale precum și trecerea unui interval de timp scurt de la data luării măsurii arestului preventiv, conduc la concluzia netemeniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a intimaților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Curtea apreciază că, în această fază a procesului penal - cauza fiind abia înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, lăsarea recurentului-inculpat în libertate, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, ar genera o stare de insecuritate socială, de frustrare și temere din partea părților vătămate, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea acestuia în starea de detenție, iar nu liberarea sa sub control judiciar.
De asemenea, Curtea constată că,în această etapă a soluționării cauzei penale în care este judecat recurentul-inculpat,scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv, iar nu liberarea sa sub control judiciar.
Instanța de fond urmează să procedeze la audierea recurentului-inculpat și la administrarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și să administreze orice alte probe la cererea apărării, dar și a acuzării, pentru a stabili circumstanțele săvârșirii sau nu a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, persoanele care le-au săvârșit, gradul de participare al acestora, etc.
Prin punerea în libertate s-ar crea impresia zădărnicirii activităților autorităților judiciare de urmărire penală și al instanțelor de judecată, de neputință a organelor statului abilitate cu restabilirea ordinii de drept și de sfidare a încălcării legii penale.
Desigur că, față de prevederile art.160/1 Cod procedură penală, recurentul-inculpat are posibilitatea, în condițiile în care se va menține, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, măsura arestului preventiv, să formuleze o altă cerere de liberare provizorie, cerere care va fi examinată în raport de circumstanțele cauzei de la acea dată.
Celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, urmează a fi avute în vedere, în condițiile în care recurentul-inculpat va fi trimis în judecată, de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
În ceea ce privește afecțiunile de care suferă recurentul-inculpat, acesta va putea solicita, în conformitate cu prevederile art.139/1 Cod procedură penală, administrației locului de deținere efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat G împotriva încheierii din data de 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 80 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2008, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red. încheierea
Red.dec.
A, - 2 ex.
29/10/29.10.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
