Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 658/2009
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier a
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu disp. art. 95 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul formulat împotriva încheierii penale nr. 47/27.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat -, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la dosar au fost depuse de către inculpat, prin apărătorul său, motive de recurs
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând să se constate admisibilitatea în principiu a cererii și pe cale de consecință admiterea acesteia și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, argumentând că nu sunt date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni și nici date din care rezultă că va încerca zădărnicirea aflării adevărului, în mod greșit invocând tribunalul că acestea rezidă din faptul că inculpatul este cercetat într-un alt dosar pentru fapte similare.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, arată că acesta nu reprezintă o condiție de fond pentru liberarea provizorie sub control judiciar, în prezentul dosar fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, respectiv pentru o singură vânzare de 2 grame de cannabis.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o continuitate în muncă de 5 ani, a suferit mai multe intervenții chirurgicale și logodnica lui este însărcinată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, învederând instanței că are nevoie de tratament medical și va trebui să suporte încă o intervenție chirurgicală. Solicită judecarea în libertate și pentru a-și păstra locul de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 47/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 160/2 Cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În speță sunt îndeplinite condițiile privitoare la limitele de pedeapsă pentru care se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dar nu sunt îndeplinite condițiile de fond referitoare la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Prin încheierea penală nr.46 din 20 octombrie 2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - în temeiul art. 148 lit. d și f Cod proc. penală, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în aceea că în data de 03 septembrie 2009, vândut colaboratorilor sub acoperire 2,0 grame cannabis, iar în perioada iulie-octombrie 2009, vândut și altor consumatori droguri de risc, printre care și învinuitului.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin încheierea penală nr. 68/22.10.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA. Inculpatul, alături de inculpații, sunt trimiși în judecată tot pentru infracțiuni legate de droguri, în dosarul nr. 46/D/P/2007 al DIICOT Biroul Teritorial Hunedoara, dosar care se află pe rolul Tribunalului Hunedoara în curs de soluționare. Această împrejurare a creat suspiciuni rezonabile asupra posibilităților reale de îndreptare a conduitei inculpatului și reprezintă și principalul motiv pentru care nu se va dispune în acest moment liberarea sa sub control judiciar.
Instanța a constatat că privarea de libertate a inculpatului a fost făcută de către judecătorul delegat cu soluționarea măsurilor preventive pe temeiul prev. de art. 148 lit."d și f" C.P.P. respectiv ca a săvârșit cu intenție o nouă faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa in libertate reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
În fapt, in sarcina inculpatului, s-au reținut indicii temeinice de traficare de droguri de risc în formă continuată, circumscrise în drept infracțiunii prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000,cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, iar măsura luată față de inculpat respectă principiul proporționalității in raport de interesul general al societății. Cu alte cuvinte, la situația dată în concret primează interesul general față de interesul individual al inculpatului.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventiv este o infracțiune de pericol, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că simpla deținere a unor substanțe interzise precum drogurile, este într-atât de periculoasă încât trebuie sancționată penal cu pedepse foarte mari. Ca atare, lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunea imputata ar înfrânge scopul legiferării și ar re-crea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța a reținut că acesta nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din împrejurările comiterii faptelor, consecințele negative ale acestora, precum și din gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, gravitate care rezidă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor -3-15 ani. S-a apreciat că, raportat la împrejurările în care inculpatul a comis faptele din prezenta cauză, în timp ce era în curs de judecată tot pentru infracțiuni de trafic de droguri, există pericolul concret ca lăsat in libertate inculpatul să continue activitatea de trafic de droguri. De asemenea, nu s-a putut reține că în decurs de o săptămână de la data arestării preventive dispusă în 22.10.2009 ar fi dispărut temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În ceea ce privește circumstanțele personale referitoare la familie și starea de sănătate s-a apreciat că nici acestea nu legitimează liberarea inculpatului sub control judiciar și reprezintă circumstanțe relevante pentru soluționarea pe fond a cauzei. Din adeverința medicală de la fila 4, emisă în data de 08.09.2008 rezultă că inculpatului i s-a recomandat o intervenție chirurgicală la trei luni, deci în luna noiembrie a anului 2008, astfel încât la distanță de un an nu este posibilă lăsarea sa în libertate cu această motivație.
Pentru aceste considerente în baza art. 160/8 alin.6 Cpp cererea inculpatului s-a respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, a fost relevată cantitatea modică a drogului comercializat, în speță 2 canabis, au fost invocate motive de sănătate care justifică lăsarea sa în libertate, precum și lipsa antecedentelor penale, respectiv încadrarea sa în muncă.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. faptă pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă prin încheierea penală nr. 46/20.10.2009 a Tribunalului Hunedoara, temeiul arestării constituindu-l art. 148 lit. d și f pr.pen.
S-a considerat că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că în privința inculpatului nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Având în vedere stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
În acest sens, Curtea reține că presupusa comitere a faptelor din prezentul dosar a avut loc în condițiile în care inculpatul era deja cercetat pentru fapte similare în dosarul nr. 46/D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara.
În contextul arătat, Curtea constată că există un pericol real de repetare a activității infracționale, procedurile penale desfășurate anterior față de inculpat rămânând fără efectul, în situația în care, deși cunoștea consecințele conduitei sale, inculpatul a preferat să-și continue acțiunile ilicite.
Mai mult, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere și scopul urmărit, infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Cu privire la datele certe din care să rezulte încercarea de a influența desfășurarea procedurilor, Curtea reține jurisprudența CEDO în materie(cauza Krawczak vs. Polonia) și apreciază că în cauză operează o prezumție puternică referitoare la riscul suprimării unor dovezi de către inculpat sau la riscul de a influența părțile sau martorii, iar acest risc se impune a fi acceptat ca bază a detenției, cel puțin în stadiile inițiale ale acesteia.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, motivele de ordin medical invocate de inculpat în sprijinul solicitării sale de liberare provizorie sub control judiciar nu justifică o atare măsură, inculpatul putând beneficia de tratamentul medical corespunzător, sub pază permanentă, în condițiile reglementate de art. 139 ind. 1.pr.pen.
În consecință, apreciind că nu sunt fondate criticile aduse, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de inculpatul formulat împotriva încheierii penale nr. 47/27.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
a
Red. MF
Dact. FB/2 ex./2.11.2009
JF. CM
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Leontin
