Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR.659/
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
Judecător:dr.- - --vicepreședinte instanță Judecător:dr. -
Grefier:
..- Serviciul Teritorial Pitești, reprezentat prin procuror
G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul - fiul lui și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu -- împotriva încheierii nr.90/F/ 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 al.l Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest la.V, asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr.4159/2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a încercat a se lua legătura telefonic cu apărătorul ales al inculpatului, avocat, dar la numerele pe care le avea instanța la dispoziție nu a răspuns.
Întrebat fiind dacă este de acord să fie asistat de avocat desemnat din oficiu, recurentul precizează că nu se opune.
Potrivit disp.art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorul desemnat din oficiu s-a consultat cu recurentul-inculpat.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Avocat, pentru petentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie a inculpatului sub control judiciar, în conformitate cu disp. art.136 pct. 2 și art. 1602Cod procedură penală. Solicită a se reține că este singurul din "grup" care nu are antecedente penale, că este student, acesta a avut și are un comportament foarte bun, nu a manifestat niciodată un comportament agresiv.
Mai solicită să se ia în considerare faptul că inculpatul nu are nici o legătură cu acest grup, că nu are cum să influențeze victimele, că declarațiile martorilor și părțile vătămate nu-l incriminează pe acesta, iar din data de 04 august 2009, când a fost arestat nu s-au făcut acte de urmărire penală, respectiv probe care să poată sta la baza incriminării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute. De asemenea fragmente ale unor convorbiri telefonice nu-i aparțin și nu-1 implică pe inculpatul. Față de inculpatul măsura arestării preventive a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale. Acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici o temere de a influența victimele și nici de a tăinui dovezi. In mod greșit s-a dispus o stare de arest și s-a prelungit această măsură pentru toți inculpații prin invocarea unor împrejurări în care unii dintre aceștia nu se regăsesc.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.l și 2 din Codul d e procedură penală. In ultimul volum din dosarul de urmărire penală se relevă implicarea inculpatului în traficul de persoane, că victimele, majoritatea minore au fost exploatate de către grupul de inculpați prin folosirea unor metode de constrângere extrem de violente, concretizate în agresiuni fizice, în amenințări cu suprimarea vieții sau cu exercitarea unor alte acte de violență. Acestea erau transportate de către inculpați cu autoturismele proprii, blocau ușile de la mașini și manifestau violență față de victime.
Mai arată că două dintre victime și-au modificat declarațiile în cursul urmăririi penale și că există dovezi în sensul că inculpatul a exercitat presiuni asupra victimelor pentru a-și modifica declarațiile
Inculpatul, având ultimul cuvânt în baza disp. art.38513alin.ultim, solicită admiterea recursului și arată că se va supune celor dispuse de instanță în cazul în care va fi pus în libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.90/F/20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală s- respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în orașul B, strada -, bloc 13/1, scara F, apartament 7, județul V, cu CNP -, și a fost obligat la inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2009, inculpatul solicitat liberarea provizorie sub control judiciar deoarece îndeplinește condițiile prev. și ped. de art.160/2 din Codul d e procedură penală, nu a mai fost condamnat și nu a exercitat presiuni asupra victimelor, astfel că nu există pericolul încheierii unor înțelegeri frauduloase cu acestea și în consecință, nu ar influența sau împiedica aflarea adevărului.
Inculpatul a fost arestat pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 7 august 2009 până la 4 septembrie 2009 alături de alți 6 inculpați, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 alin.1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin.2 lit. din aceeași lege, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal, toate în condițiile art. 33 lit. Cod penal, măsură preventivă ce a fost ulterior prelungită în condițiile legii.
Analizând cererea formulată, în raport de dispozițiile art.160 și urm. din Codul d e procedură penală, tribunalul a reținut că potrivit art. 1601alin.2 din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să comită alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a constatat că cererea nu poate fi admisă deoarece nu îndeplinește condițiile cerute de lege, pe de o parte, pentru faptul că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului sunt pedepsite cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar pe de altă parte, pentru că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni în cazul în care ar fi pus în libertate, respectiv, să își reia activitatea de trafic de persoane și, în același timp, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate de a reveni asupra declarațiilor pe care le-au dat până la acest moment.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii, pe fond, admiterea cererii și punerea sa în libertate sub control judiciar deoarece nu are antecedente penale, este student, a avut și are un comportament bun, declarațiile părților vătămate și ale martorilor nu îl încriminează în nici un fel, iar măsura arestării preventive a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale. A mai susținut inculpatul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici temerea că va influența victimele sau că va tăinui dovezile administrate în cauză.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art.160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală, " liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Alineatul 2 al textului de lege susmenționat prevede că " liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că prin încheierea nr.31 din 7 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul dispozițiilor art.149/1 alin.1 și 9, art.143 alin.1, art.146, art.151 și art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile, începând cu 7 august 2009, până la 4 septembrie 2009 unui număr de 7 inculpați, printre care și a inculpatului, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit.a) din aceeași lege cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 Cod penal. În esență, tribunalul a reținut că există indicii temeinice că inculpatul recurent împreună cu alți 6 inculpați au traficat mai multe persoane de sex feminin, unele dintre ele fiind minore, pe care le-au exploatat sexual prin utilizarea mai multor modalități ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi constrângerea fizică, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciunea, determinându-le să practice prostituția, atât în țară, cât și în străinătate, obținând în acest mod sume de bani substanțiale.
Temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, reținându-se că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat. Ulterior, măsura preventivă a fost prelungită în condițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală.
Raportând prevederile art.160/2 din Codul d e procedură penală, care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar la speța dedusă judecății, curtea constată că infracțiunile de săvârșirea cărora este bănuit inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, mai mare decât limita maximă prevăzută de art.160/2 alin.1 din Codul d e procedură penală și care este de 18 ani. Pe de altă parte, există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni în cazul în care ar fi pus în libertate, respectiv, să își reia activitatea de trafic de persoane și în același timp, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate în sensul de a reveni asupra declarațiilor pe care le-au dat până în acest moment procesual.
Susținerile recurentului-inculpat în sensul că nu există probe care să conducă la vinovăția sa în comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, lipsa antecedentelor penale, situația sa personală ( provine dintr-o familie organizată, la data arestării preventive urma cursurile unei universități), exced obiectului recursului de față, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Mai mult, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost verificate de instanța care a luat această măsură preventivă, confirmate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac exercitate de inculpat, și între timp nu au suferit schimbări, fiind întrutotul susținute de materialul probator administrat în cauză.
În consecință reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art.160/2 din Codul d e procedură penală - concluzie la care a ajuns și instanța de fond - și nu în ultimul rând că acordarea liberării sub control judiciar este o facultate și nu o obligație a instanței de judecată, recursul declarat de inculpat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu CNP -; împotriva încheierii nr. 90/F/ 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-
Obligă pe inculpatul-recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Dr.- dr.- dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./19.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Marius
