Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr- DECIZIA PENALĂ Nr.665/
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Raluca șimonescu
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat G -, asistat de avocat ales. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art.172 al. 7 Cod procedură penală, apărătorul a luat legătura cu inculpatul.
Apărătorul recurentului, avocat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Avocat pentru inculpat, solicită a se constata că, încheierea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar motivara este făcută în afara cadrului procesual.
Potrivit art. 160/1 și art. 160/2 Cod procedură penală, inculpatul poate cerea punerea în libertate provizorie sub control judiciar pe tot parcursul procesului, dacă pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește 18 ani închisoare și dacă nu există date din care să rezulte că va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Ambele condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite. Pedeapsa pentru iunfracțiunea pentru care este cercetat nu este mai mare de 18 ani, iar în ce privește a doua condiție nu este probată temerea că va săvârși o altă faptă de natură penală sau va zădărnici aflarea adevărului.
În mod greșit prima instanță a respins cererea, deși este perfect întemeiată.
Solicită admiterea recursului, desființarea încheierii și pe fond admiterea cererii.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, nefiind îndeplinite condițiile legale ale liberării provizorii sub control judiciar.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul s-a sustras de la cercetare, iar prin lăsarea în libertate ar perturba buna desfășurare a procesului.
Recurentul inculpat G -, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate arătând că nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respinsă, ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petiționarul G, care a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că la dosarul cauzei există date care conduc la concluzia că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că subzistă în continuare o atare temere.
Împotriva acesteia, a declarat recurs inculpatul G - care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite cerințele legale în acest sens, referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat cât și la inexistența datelor privind săvârșirea altor infracțiuni sau zădărnicirea aflării adevărului.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
Inculpatul G - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001.
În cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că există date din care rezultă cu inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceasta, deoarece inculpatul a plecat în străinătate, revenind în țară în urma executării mandatului de urmărire internațională în vederea extrădării.
Instanța de judecată nu are obligația ci numai facultatea de a dispune o atare măsură de liberare provizorie, așa cum pretind dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, prin formula uzitată de legiuitor "poate", în condițiile în care sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege cu privire la natura infracțiunilor și la cuantumul pedepselor, așa cum sunt menționate în cadrul acestui alin.1 al art.160/2.
Or, o atare facultate se impune a fi circumscrisă și prevederilor art.136 alin.2 Cod pr.penală, care fac trimitere la realizarea scopului măsurilor preventive vizând buna desfășurare a procesului penal ce trebuie urmărit și prin liberarea provizorie acordată.
Astfel, o bună desfășurare a procesului penal, nu poate fi asigurată decât prin urmărirea de fiecare dată într-o cauză penală a realizării scopului acesteia, instituit în art.1 Cod pr.penală, în al cărui alin.2 este vizată contribuția procesului penal la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Ca atare, nu se poate ajunge, la împlinirea acestui scop a funcției sale preventive, în cazul acestor infracțiuni de trafic de persoane de o deosebită periculozitate socială, cu rezonanțe atât de negative la nivelul comunităților locale și chiar la nivel național, dacă organele judiciare nu acționează suficient de ferm și exigent în astfel de cauze, cel puțin prin menținerea inculpatului în stare privativă de libertate pe o perioadă mai mare până a se ajunge la limitele unui termen rezonabil al detenției preventive prevăzute de legea internă și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Numai în acest mod se poate ajunge la prevenirea, combaterea și atenuarea acestui fenomen infracțional, de o recrudescență deosebită și de o mare amploare.
Or, punerea în libertate a acestuia, nu poate contribui la realizarea scopului procesului penal, așa cum s-a menționat vizând apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor, educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, ce nu poate fi disociat de scopul măsurilor preventive, în raport de care poate fi acordată liberarea provizorie, așa cum rezultă din cerințele textului art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind, pe aceste considerente, dată fiind facultatea pe care legea o impune de a aprecia asupra acordării sau nu a liberării provizorii sub control judiciar, așa cum pretind prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat recursul declarat de inculpatul G -,iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat G -, împotriva încheierii din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi,29 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh. dr.
Grefier,
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
