Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 672/
Ședința publică din 06 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
Procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Hunedoara, cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat precizează că susține recursul în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. a rap. la art. 1602Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului, arată că în mod greșit s-a apreciat de către magistratul de la instanța de fond că cererea nu poate fi admisă întrucât există date că există intenția inculpatului de a influența buna desfășurare a procesului, care a încercat să ia legătura cu părțile vătămate din prezenta cauză, referindu-se la declarația unei părți vătămate care a declarat că ar fi încercat să fie contactată de fratele inculpatului care i-a promis o anumită sumă de bani în schimbului declarații favorabile inculpatului.
Se arată de apărătorul recurentului - inculpat că declarația acestei părți vătămate nu este susținută de niciuna din dovezi, nici măcar de partea vătămată care și-a modificat poziția.
Pe de altă parte, inculpatul se află în stare de arest, are posibilitatea să primească vizite, să comunice cu cei din exterior prin mijloace licite și, cu toate acestea, la dosar nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi avut vreo astfel de tentativă de a influența desfășurarea procesului. Apreciază că inculpatului i se reproșează o culpă procesuală în condițiile în care aceasta nu există sub nici o formă. În legătură cu ceea ce fac membrii familiei sale nu i se poate imputa inculpatului.
Totodată, solicită a se avea în vedere că recurentul avut o poziție sinceră de la începutul procesului, a recunoscut o faptă de proxenetism, mai sunt doar doi martori de audiat, cercetarea judecătorească este încheiată.
Pe de altă parte, arată că inculpatul a încercat să facă rost de bani în Italia pentru că avea nevoie de o sumă considerabilă, fiindu-i necesară pentru un transplant de rinichi pentru mama sa.
Se solicită de apărătorul recurentului inculpat a se avea în vedere faptul că motivarea încheierii atacate nu este îndestulătoare pentru a justifica temerea că inculpatul lăsat în libertate ar influența buna desfășurare a procesului în continuare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât sunt date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate. Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru fapte grave și a încercat prin persoane interpuse să influențeze părțile vătămate, o parte din acestea și-au schimbat declarațiile date la urmărirea penală, așa cum de altfel a susținut și apărătorul inculpatului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea, a espins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.01.1986 în com. Bălcești, jud. V, domiciliat în com., sat., jud. V, CNP -, obligând petentul-inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 29 aprilie 2009, inculpatul, în temeiul art. 148 alin.1 lit. și Cod procedură penală fost arestat pe perioadă de 29 de zile, această măsură fiind prelungită și menținută până în prezent.
La data de 19 iunie 2009, inculpatul fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin.1 și 2 lit. din Lg. Nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 2007- 2008 recrutat, transportat, cazat, transferat și exploatat sexual în Italia, pe părțile vătămate - și.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a- împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și martorilor.
Din probatoriul administrat până în prezent a rezultat că inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, direct și indirect, prin intermediul surorii sale, solicitat părții vătămate să-și modifice declarația, iar partea vătămată, în schimbul sumei de 3.000 euro fost determinată să retracteze acuzațiile aduse acestuia ( filele 75-76 dosar fond).
Or, pentru înlătura riscul major ca inculpatul să împiedice stabilirea adevărului în cauză, prin exercitarea de presiuni asupra victimelor traficate și pentru buna administrare justiției în cursul judecății, tribunalul a constatat că nu este oportună cercetarea acestuia în stare de libertate.
Durata arestării preventive nu este un temei pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta având relevantă numai sub aspectul prevăzut în art. 140 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
De asemenea, tribunalul a considerat că nu starea de boală sau situația familială și materială dificilă în care se găsește familia inculpatului trebuie avută în vedere la soluționarea cererii, ci condițiile prevăzute de art. 1602alin.2 Cod procedură penală.
Nemulțumit de hotărârea primei instanțe inculpatul a declarat recurs, susținând greșeala în care s-a aflat instanța, apreciind că o dată lăsat în libertate inculpatul va influența negativ buna desfășurare a procesului penal încercând să ia legătura cu părțile vătămate.
În opinia inculpatului numai declarația unei părți vătămate în lipsa altor dovezi cu care să se coroboreze este insuficientă pentru a determina o asemenea concluzie.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține din declarațiile părții vătămate, încă din cursul urmăririi penale din datele de 18.12.2008, 22.04.2009, că aceasta a primit în mod sistematic amenințări de la inculpatul, cât și de la celălalt inculpat, respectiv G, semnalând de fiecare dată organelor de urmărire penală aceste împrejurări.
Interesul inculpaților după cum rezultă din relatările părții vătămate, era ca aceasta să-și modifice atitudinea, declarând organelor de anchetă că își retrage plângerea, deoarece a întreprins acest demers într-un moment de gelozie extremă față de inculpatul.
de acest gen le-a continuat inculpatul și în cursul judecății, de data aceasta, prin intermediul surorii sale, pe nume, aceasta din urmă solicitându-i părții vătămate să-și retragă plângerea ( declarația de la fila 75 2128/2009 Trib.V).
În același timp, cealaltă parte vătămată a relatat că a primit de la sora inculpatului suma de 3.000 euro pentru a-și modifica declarațiile date în cursul urmăririi penale ( aceeași declarație fila 75 dos. instanță).
Din rațiuni care țin de buna desfășurare a procesului penal, dispozițiile art.160/2 pct.2 Cod procedură penală împiedică liberarea provizorie a inculpatului în cazul în care există date ce evidențiază că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.
Noțiunea de date în sensul textului de lege este similară cu aceea de motive verosimile interpretată de Curtea Europeană în nenumărate decizii (hotărârile Gusinkiy Rusiei, și Durmus Turciei, Jecius Lituaniei, De, den Brink Olandei).
Prin motive verosimile se înțelege potrivit interpretărilor curții, informații date care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi exercitat direct ori prin interpuși pretinsele influențe asupra părților vătămate.
Aceste date rezultă consecvent din declarațiile părții vătămate care a manifestat sistematic aceeași poziție procesuală atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, având calitatea de a fi credibile în contextul în care efectele unor posibile influențe se observă în atitudinea procesuală a celeilalte părți vătămate, respectiv .
Curtea arată că respectivele date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica condamnarea inculpatului sau pentru a formula o acuzare împotriva sa, pentru că nu în legătură cu stabilirea vinovăției sale se pune problema.
Concluzia la care a ajuns prima instanță este prin urmare corectă, astfel încât fără a identifica nici un alt motiv care să determine reformarea hotărârii atacate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatului, apreciindu-l nefondat.
De asemenea, potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Corina
dr. G - - - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./25.11.2009.
Jud.fond.: .
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
