Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 672/2009
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror:
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu disp. art. 95 și urm. din Regulamentul de Ordinea Interioară al Instanțelor Judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 192/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind cereri de formulat, Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând respingerea excepției privind admisibilitatea cererii de liberare provizorie, și admiterea pe fond a cererii, cu consecința punerii inculpatului în libertate, argumentând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de omor în forma tentativei sunt mai mici de 18 ani. fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 160/2 al. 1 teza a II-a Cod pr. pen.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică, în mod corect apreciind Tribunalul Sibiu că cererea de liberare provizorie nu este admisibilă în principiu.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordine publică, invocând și motive de ordin medical.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 192/4 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 160/2 al. 1 teza a II-a Cod pr. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
Tribunalul Sibiua reținut în considerentele încheierii următoarele aspecte de fapt și de drept:
Potrivit dispozițiilor art. 1602.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Ori din actele dosarului, rezultă în mod clar că, cel puțin impedimentul prevăzut de teza a II - a din cel de-al doilea aliniat al art. 1602.C.P.P. există.
Astfel, în cauză inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, care se pedepsește cu detențiune pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, ori potrivit dispozițiilor art. 141 indice 1 cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei.
Chiar și în ipoteza în care se admite că inculpatul se face vinovat de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav potrivit art. 21 al. 2 Cod penal în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este detențiunea pe viață, limitele pentru tentativă se reduc corespunzător, dar de la 10 la 20 de ani închisoare. În această situație chiar și în prezența tentativei la omor deosebit de grav s-a apreciat că această limită superioară celei prevăzută de art. 160 indice 2 al. 1 teza II excede C.P.P. condițiilor care presupun admisibilitatea în principiu a acestei cererii. Prin urmare, Tribunalul a considerat că pedeapsa prevăzută de lege depășește 18 ani de închisoare și ca atare cererea formulată de inculpat este inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 160/9 Cod pr. pen. inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, relevate oral, în ziua judecări căii de ataca de către apărătorul desemnat din oficiu:
- în mod eronat instanța fondului a constatat că în cauză cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate, prev. de art. 160/2 al (1) Cod pr. pen. întrucât limitele maxime de pedeapsă în cazul tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav nu depășesc exigențele impuse de textul de lege arătat, în speță, 18 ani.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. pen. Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a dat o apreciere corectă exigențelor textului de lege prevăzut de art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. statuând, în concordanță cu accepția normei juridice, că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de care este acuzat depășește limita impusă de 18 ani închisoare.
2. Curtea arată că, în speță, criticile aduse de către inculpat, prin apărătorul său desemnat din oficiu, sunt vădit nefondate, exigențele vizând limitele de pedeapsă, impunându-se a fi interpretate în raport cu accepția termenului privind "săvârșirea unei infracțiuni" prevăzut expres de art. 144 Cod penal.
3. În interpretarea acestui text de lege, prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune continuată sau ca tentativă.
4. Curtea relevă, în acest sens, că indiferent de acuzația adusă inculpatului (în cauză tentativă la infracțiunea de omor), limitele de pedeapsă exclud întrunirea condițiilor de admisibilitate prev. de art. 160/2 (1) Cod pr. pen.
5. Chiar dacă s-ar accepta apărarea expusă de inculpat, în sensul că acuzația este de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, exigențele textului de lege prev. de art. 160/2 (1) Cod pr. pen. nu ar fi întrunite.
Aceasta deoarece, conform disp. art. 21 (2) Cod penal, tentativa se sancționează, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, cu o pedeapsă cuprinsă între 10 și 25 ani.
6. Față de cele ce preced, Curtea constată că hotărârea primei instanțe nu este susceptibilă de critici, va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. cu consecința obligării sale la cheltuieli de judecată către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 192/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. FB/2 ex./6.11.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Oana Maria Călian, Leontin
