Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 681/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 681/
Ședința publică din 05 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de, fiul lui si, născut la data de 05.01.1960 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.64 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.006/2008, emisă de Baroul A - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Potrivit art.172 7 Cod procedură penală, apărătorul recurentului inculpat ia contact cu inculpatul în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și să se dispună punerea în libertate a inculpatului, neexistând cazurile prevăzute de art.160 2 Cod procedură penală.
În motivare, apărătorul recurentului inculpat arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă cererea de liberare provizorie formulată. Astfel, în cauză nu sunt indicii că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni de orice natură sau că ar influența participanții la proces. În practica CEDO se accentuează că în astfel de cereri se dă posibilitatea celui arestat, ca în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, să înfrângă măsura arestului preventiv, care de altfel nu poate fi permanentă.
În cauză sunt mulți martori de audiat, multe părți civile și nu se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest în această perioadă. Solicită ca instanța să aibă în vedere că inculpatul a fost audiat și este singurul din așa - zisul "lot" față de care nu există constituire de parte civilă, astfel că nu se poate reține că ar putea să o influențeze pe aceasta.
Arată de asemenea că, dacă față de ceilalți inculpați sunt reținute fapte cu aplicarea art. 41. 2 Cod penal, față de a fost reținută o singură infracțiune, respectiv complicitate la infracțiunea de șantaj fără a se reține art. 41. 2 Cod penal.
Rechizitoriul întocmit în cauză este foarte mare, are în jur de 100 pagini, iar fapta săvârșită de inculpat este descrisă pe o singură pagină, respectiv la fila 77. Trebuie avut în vedere, se arată de asemenea de apărătorul recurentului inculpat, că inculpatul se apropie de executarea efectivă a pedepsei, se află în arest de circa un an și J, iar starea sa de sănătate este gravă. Inculpatul suferă de diabet, este operat, are un copil major cu un handicap, care este foarte afectat de lipsa tatălui său și amenință cu sinuciderea, nu are antecedente penale.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a examinat textul de lege aplicabil în speță și a motivat pe criteriile avute în vedere de legiuitor în cadrul alineatului 2, care primează în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului. Argumentele privind datele personale ale inculpatului și raporturile vis-a-vis de infracțiunea reținută în sarcina acestuia în aplicarea textului respectiv nu au relevanță.
Astfel, așa cum a fost motivată încheierea recurată, reprezentantul parchetului apreciază că nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie. Faptul că inculpatul a stat în regim de detenție un an și 6 luni, față de complexitatea cauzei și practica de care s-a făcut referire, perioada nu este limitată sau de strictă interpretare, ci este în funcție de fiecare caz în parte.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său și punerea în libertate. Arată că starea sa de sănătate s-a agravat.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.64 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 ianuarie 1960, în Râmnicu V, domiciliat în comuna, sat, județul V, -,aflat în stare de arest preventiv la Spitalul Penitenciar Colibași, iar în baza art.192 2 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2008, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătând că îndeplinește condițiile de legalitate și de temeinicie pentru admiterea cererii.
A precizat că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată este sub 18 ani închisoare și nu există pericolul că în stare de libertate inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți ori alterarea și distrugerea mijloacelor de probă.
S-a mai arătat, că inculpatul a avut o comportare bună în timpul cercetărilor penale și ulterior, că nu are antecedente penale, este arestat de peste 1an și 6 luni, iar starea sănătății sale se agravează pe zi ce trece.
Instanța de fond a reținut că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infr. prev. de art. 26 rap. la de art. 194, al.1 Cod penal, art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33, lit.a si b Cod penal, privind asocierea în scopul comiterii de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de șantaj.
În speță, activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2006-2007, când acesta a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și condus de inculpatul, ai cărui membri au acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu material, infracțiuni cum ar fi: înșelăciune, infracțiuni informatice și infracțiuni la regimul electronic.
Dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpați, precum și multitudinea acestora, scopul măsurii preventive dispuse împotriva acestuia, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a fi apărate valorile și relațiile sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat prin admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
personale ale inculpatului, referitoare la faptul că nu este recidivist, că este singurul întreținător al familiei, că are în întreținere un minor ce necesită tratament de specialitate, nu pot constitui temeiul liberării provizorii a acestuia, în raport de faptele pentru care este cercetat, modalitatea săvârșirii acestora, înțelegând să nu acționeze singur, ci prin aderare la un grup infracțional.
Deși inculpatul susține că nu există nici probe și nici indicii temeinice că ar fi avut astfel de activități, din actele de urmărire și probele administrate până la acest moment, s- constatat de către instanța de fond existența atât de indicii temeinice, cât și de probe cu privire la aceste fapte. În raport de aceste considerente, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, arătând că sunt întrunite condițiile de admitere a cererii de liberare provizorie, atât în ce privește admisibilitatea, cât și temeinicia. Inculpatul a invocat datele din dosar considerate a fi în favoarea sa, respectiv faptul că este singurul inculpat audiat în cauză din întreg grupul trimis în judecată, că față de el nu există constituire de parte civilă, astfel încât nu s-ar putea reține că ar putea influența părțile civile, că este trimis în judecată pentru un singur act material, respectiv complicitate la infracțiunea de șantaj, fără art.41 2 Cod penal și că are o contribuție minoră la săvârșirea faptei, în condițiile în care rechizitoriul are aproximativ 100 de pagini, fapta săvârșită de inculpat este descrisă doar la fila 77.
Inculpatul a mai invocat depășirea termenului rezonabil, deoarece este arestat de un an și J, iar punerea sa în libertate s-ar face de drept peste relativ puțin timp, deoarece s-ar atinge Ja maximului pedepsei prevăzută pentru infracțiunea de șantaj, precum și situația personală, respectiv starea sa de sănătate, fiind operat pentru afecțiuni cardiocirculatorii majore, suferind de diabet, precum și împrejurarea că are un copil major cu handicap care a aflat de curând că tatăl său este de fapt arestat și care amenință cu sinuciderea, precum și lipsa antecedentelor penale.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, conform art.385/6 3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, casându-se încheierea și, pe fond, urmând a fi admisă cererea de liberare provizorie, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
In ceea ce-l privește pe, în rechizitoriul 76/B/P/2005 se arată că el a desfășurat "o activitate de coordonare a altor persoane ce au săvârșit fapte în domeniul criminalității informatice, comportându-se și ca un gestionar al infrastructurii puse la dispoziție, în scopul comiterii faptelor, în sensul că el a fundamentat un buget al structurii pe care îl administra prin încasarea banilor, și, apoi, prin distribuirea lor, în funcție de priorități, efectuând plăți către membrii grupului, cu titlu de recompensă sau investiții pentru achiziționarea de echipamente electronice.
Sub coordonarea lui și-a desfășurat activitatea în domeniul criminalității cibernetice, în calitate de autori, învinuiții, și, datele privitoare la tranzacțiile electronice frauduloase erau colectate de și, alături de alte persoane, apoi trimise în străinătate, în special în Anglia, pentru a fi utilizate în scopul ridicării banilor."
De asemenea în rechizitoriu se mai găsește o referire la faptele inculpatului astfel: "La data de 27 octombrie 2006, a fost încunoștințat de că tatăl său, intenționează să își oprească banii rezultați din vânzarea ovinelor, așa încât a decis să se deplaseze la Sibiu, scop în considerarea căruia da ordine la mai mulți membrii ai grupului să abandoneze alt gen de probleme și să îl urmeze în localitatea menționată, fără să le comunice scopul deplasării. Astfel, îi suna succesiv pe -, și pe, iar pe ceilalți i-a convocat în alt mod.
Din alte acte ale dosarului, rezultă că, se deplasau în orașul S unde ajungeau și alți membrii ai grupului, G, A, și acordau tot sprijinul pentru realizarea obiectivului propus."
Așa cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului, într-adevăr, inculpatul este trimis în judecată pentru un singur act material de complicitate la infracțiunea de șantaj (86 din rechizitoriu), precum și de aderare la un grup criminal organizat prevăzută de art.7 din legea nr.39/2003, dar contribuția lui la activitatea grupului apare a fi cea a unui executant și nu are o pondere importantă.
In ceea ce privește participația acestuia la săvârșirea infracțiunilor informatice, prin pct.II al rechizitoriului, s-a disjuns cauza pentru a se continua cercetările privind comiterea infracțiunii prevăzută de art.25 Cod penal, rap. la art.42 1, 2 și 3, 49 din Legea nr.161/2003, art.25 Cod penal, rap. la art.215 1, 2 și 3 Cod penal, și art.25 Cod penal, rap. la art.24 1 și 2 și 25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplic.art.41 2 Cod penal.
Acest dosar, deși disjungerea s-a dispus la data de 27 decembrie 2007, se află în continuare în faza de urmărire penală, nefiind sesizată instanța de judecată, ceea ce poate fi interpretat în sensul că până la acest moment nu s-a conturat săvârșirea infracțiunilor de care inițial a fost acuzat inculpatul.
In aceste condiții, curtea va examina condițiile liberării provizorii din perspectiva cauzei în care este arestat inculpatul, unde, așa cum s-a arătat, el a fost trimis în judecată doar pentru complicitate la infracțiunea prev. de art.194 1 Cod penal, care se pedepsește cu închisoarea de 6 luni la 5 ani și pentru art.7 din Legea nr.39/2003, text care în 2 prevede că maximul pedepsei aplicabilă pentru infracțiunea de constituire a unui grup criminal organizat, nu poate depăși maximul pedepsei pentru infracțiunea scop, care în speță este de 5 ani.
Inculpatul a fost arestat preventiv în această cauză prin încheierea nr.43 din 9 iulie 2007 Tribunalului Vâlcea, de la momentul arestării preventive și până în prezent scurgându-se o perioadă de aproximativ un an și
Conform art.140 2 Cod pr.penală, măsura arestării preventive încetează de drept, atunci când înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță durata arestării a atins Ja maximului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul învinuirii. Desigur, acest text nu este încă aplicabil în cauză, încetarea arestării putându-se dispune dacă s-ar atinge o durată de 2 ani și 6 luni (față de maximul pedepsei pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată).
De această durată, însă, trebuie să se țină seama la momentul la care se apreciază asupra termenului rezonabil al arestării, deoarece, în opinia curții, acest termen, lăsat la aprecierea judecătorului, se situează între momentul luării măsurii arestării preventive și momentul la care aceasta poate înceta conform textului menționat, de drept, prin voința legiuitorului.
Față de complexitatea dosarului care este una crescută, dar în administrarea căruia inculpatul nu are nici o parte de culpă legată de prelungirea judecății în fața instanței de fond, deoarece acesta, arestat fiind, a fost adus la fiecare termen de judecată și este singurul care a fost audiat de către instanța de fond, perioada de un an și 5 luni constituie, în opinia curții, o durată suficientă și care, dacă ar fi prelungită în continuare, ar depăși termenul rezonabil.
Art.136 2 Cod pr.penală, prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, ceea ce înseamnă că după această perioadă de arest preventiv, asigurarea bunului mers al procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a făcut în mare măsură, se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, urmând ca obligațiile ce-i vor fi impuse să se constituie în garanții, în sensul că acesta nu va lua legătura cu coinculpații, părțile vătămate, martorii sau experții, atât din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, cât și din dosarul în care se efectuează cercetări, urmare disjungerii.
Art.136 8 Cod pr.penală, prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată (fără a preciza neapărat sintagma "măsură preventivă", ceea ce înseamnă că se referă și la liberarea provizorie), se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura arestării.
In ce privește starea de sănătate a inculpatului, s-a cunoscut încă din momentele ulterioare arestării sale, că acesta suferea de afecțiuni cardiovasculare, având hipertensiune arterială stadiul II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, angină pectorală de efort și că, are o boală a vaselor de sânge, având efectuate by pass-uri axilobifemurale.
Din scrisoarea medicală depusă la dosar recent, rezultă că inculpatul a fost internat în Spitalul Penitenciar Colibași, că i s-au făcut investigații suplimentare și că trebuie să respecte atât un regim igienic strict cât și unul alimentar, să urmeze un anume tratament medicamentos și să evite efortul fizic, frigul și umezeala.
Faptul că inculpatul a stat în mai multe rânduri internat în Spitalul Penitenciar Colibași, iar în ultima vreme chiar perioade mari de timp, arată, implicit, că starea de boală a acestuia s-a agravat. De asemenea, după circa un an și J de arest preventiv, se impune ca inculpatul să fie pus în libertate și pentru a putea merge la un control și la investigații în unitatea spitalicească în care i s-au implantat by pass-urile.
Curtea mai reține și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar fapta, așa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, arată o contribuție mică a acestuia la activitatea grupului.
Conform art.160/2 1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 arată situațiile în care este interzisă acordarea liberării, respectiv atunci când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
La acest moment în dosar nu există date în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, față de poziția sa procesuală, iar riscul de a săvârși noi infracțiuni nu mai există în condițiile în care a stat în arest preventiv și a pierdut legătura cu persoanele cu care se presupune că ar fi colaborat la săvârșirea infracțiunilor informatice. De altfel, măsurile ce-i vor fi impuse inculpatului vor împiedica orice eventuale încercări de a desfășura activități de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, urmând ca acesta să evite orice loc aglomerat în care s-ar putea întâlni cu persoanele împreună cu care se presupune că a săvârșit faptele, locurile în care se consumă băuturi alcoolice, precum și locațiile în care se accesează internetul.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că sunt întrunite și condițiile de temeinicie la care face referire art.160/8a 1 Cod pr.penală, și în consecință, urmează a fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va fi pus în libertate inculpatul de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.16/I/9 iulie 2007, emis de Tribunalul Vâlcea, dacă nu este arestat, reținut sau deținut în altă cauză.
Decizia va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art.145 2/1 Cod pr.penală și art.160/8 4 Cod pr.penală, astfel încât supravegherea obligațiilor impuse inculpatului să se realizeze efectiv și să fie exclusă posibilitatea ca acesta să părăsească țara.
In consecință, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, curtea va admite recursul inculpatului, va casa încheierea menționată și, rejudecând, va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului și respectarea obligațiilor impuse de art.160/2 3 și 3/1 Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, împotriva încheierii nr.64 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea menționată și, rejudecând, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și în baza art.160/8a 2 Cod procedură penală, dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.17/U din 9 iulie 2007, emis de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, dacă nu este arestat, reținut sau deținut în altă cauză.
Pe durata liberării, inculpatul se va supune următoarelor obligații, conform art.160/2 al. 3 și 3/1 Cod procedură penală.
-să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu;
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat și la organele de urmărire penală care efectuează cercetarea penală față de acesta în alte cauze;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Vâlcea;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu se deplaseze la nici un spectacol sportiv, cultural, în baruri, restaurante, cluburi, discoteci, locații în care se accesează internetul.;
-să nu se apropie de persoanele vătămate și membrii familiilor acestora, de persoanele împreună cu care a comis faptele, de martori, experți, atât din prezenta cauză, cât și din cauza formată urmare disjungerii nr.II dispuse prin rechizitoriul nr. 76/B/P/2005 din 27 decembrie 2007;
-să nu se afle în locuința persoanelor vătămate;
-să nu intre în legătură cu persoane cercetate pentru infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemului informatic sau care săvârșesc astfel de fapte.
Se atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 160/2 al. 3/2 Cod procedură penală, în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Copia prezentei decizii se transmite persoanelor și instituțiilor prevăzute de art. 145. 2/1 Cod procedură penală și celor prevăzute de art. 160/8a 4 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.3/22 decembrie 2008
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara
