Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 694/
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător - - -
Grefier -
Cu participare Procuror al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.6 și 7 alin.3 din Legea nr.78/2000 raportat la art.257 Cod penal,având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.P.P.).
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - - în stare de arest și asistat de apărători aleși - avocați, și - în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat -, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Formulează critici cu privire la încheierea recurată în sensul că, judecătorul instanței de fond a apreciat în mod greșit că sintagma "buna desfășurare a procesului penal", trebuie să analizeze texte de la art.146 și art.148 Cod procedură penală, acestea fiind instituții distincte și care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că bunul mers al procesului penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de libertate, cu stabilirea față de acesta a unui control judiciar și stabilirea unor anumite obligații care ar asigura desfășurarea în bune condiții și a preîntâmpina anumite împrejurări care sunt amintite în hotărârea recurată.
Precizează că a depus la urmărirea penală acte în circumstanțiere din care rezultă o anumită pregătire, o situație familială stabilă, are 2 copii minori iar împrejurarea că, ar mai putea comite și alte infracțiuni, este desuetă.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat -, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că circumstanța reținută de instanța de fond și anume aceea de, gravitate a faptei, nu poate fi avută în vedere.
Consideră că pericolul social concret trebuie analizat prin prisma datelor personale ale inculpatului.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat -, având cuvântul, precizează că trecând peste o chestiune care vizează fondul cauzei, problema este aceea a administrării probelor în faza premergătoare - înregistrări autorizate și neavizate mai înainte de începerea urmăririi penale, făcând trimitere la o Decizie pronunțată de Curtea Constituțională în luna septembrie 2009, nemotivată.
În opinia sa, instituția liberării provizorii pornește de la premisa că urmărirea penală a fost administrată cu respectarea legii și că măsura preventivă as fost dispusă și menținută în condițiile legii.
În aceste condiții, 2 elemente se impun a fi verificate de instanță atunci când discută asupra liberării provizorii sub control judiciar, din perspectiva temeiniciei cererii și anume, cele două situații ale dispozițiilor art.1602alin.2 Cod procedură penală - împrejurarea că inculpatul trebuie împiedicat să săvârșească alte infracțiuni, că trebuie să se asigure buna desfășurare a procesului penal, adică scopul măsurilor preventive și că inculpatul trebuie împiedicat prin menținerea măsurii preventive, să zădărnicească aflarea adevărului, prin alterarea probatoriului.
De altfel, acestea sunt cele două chestiuni care i se par a fi criticabile hotărârii instanței de fond.
Se arată de către instanța de fond că cererea formulată de inculpat trebuie respinsă ca nefondată pe chestiunea netemeiniciei pentru că există riscul denaturării declarațiilor martorilor, în condițiile în care, inculpatul nu a fost audiat pentru că nu a început cercetarea judecătorească și că, pericolul pentru ordinea publică astfel cum a fost resimțit de cetățeni, este deosebit de mare, încât există pericolul ca publicul să-și modifice cumva percepția cu privire la activitatea organelor judiciare care nu ar aplica măsuri eficiente împotriva celor care săvârșesc astfel de fapte.
Dacă ar fi să se ia în seamă motivele pentru care cererea a fost respinsă în legătură cu riscul încercării denaturării declarațiilor martorilor care urmează a fi audiați, solicită a se avea în vedere împrejurarea că în astfel de situații, pentru orice fel de faptă ilicită, ar fi necesară luarea unei măsuri preventive pentru că în orice fel de cauză, în orice fel de situația și pentru orice gen de infracțiune, există riscul despre care vorbește judecătorul fondului.
Apreciază că o astfel de motivare nu se justifică raportat la cauza supusă judecății.
În ceea ce privește pericolul pe care ordinea publică îl resimte, apreciază că, instanța de fond a motivat în mod nejustificat și exagerat, în acest sens.
Raportat la elementele cauzei, la datele acesteia, consideră că nu există astfel de situații care să conducă la concluzia sau temerea că activitatea organelor judiciare ar privită într-un mod negativ dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate, sub forța obligațiilor pe care instanța de judecată i le va stabili în sarcină în vederea asigurării scopului procesului penal și a bunei desfășurări a cercetări judecătorești și pentru a fi împiedicat cumva dacă ar exista o astfel de intenție, punct de vedere pe care nu îl poate împărtăși instanței de fond în sensul denaturării probatoriului.
Apreciază că măsurile eficiente despre care vorbește judecătorul fondului, sunt acelea care rezultă dintr-o hotărâre de condamnare și nu din demersurile procedurale sau procesuale pe care instanțele de judecată le desfășoară pe parcursul judecării cauzei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond să se constate că cererea este întemeiată și că sunt suficiente elemente pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, a inculpatului.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, întrucât la examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, trebuie avute în vedere anumite situații care să justifice menținerea măsurii arestării preventive precum și constatarea că au apărut unele situații care să determine punerea în libertate a inculpatului, situații care nu au fost dovedite și nici nu au apărut, însă această măsură este lăsată la aprecierea instanței, ca o măsură alternativă.
Apreciază că deși disp.art.1602alin.2 Cod procedură penală prevede că se poate admite, ca și condiție a liberării, să fie infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, este doar o condiție singulară și care deși este îndeplinită în cauză, nu se justifică pentru că infracțiunea care este reținută în sarcina inculpatului și care este de o mare gravitate - faptă de corupție, a determinat o reacție negativă în societate, astfel că, perioada scurtă de detenție și faptul că nu a fost demarată în cauză cercetarea judecătorească, impune menținerea stării de privare de libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, precizează că nu este un pericol public, motiv pentru care, solicită judecata sa în stare de libertate.
Consideră că a greșit, dar fapta sa nu este gravă.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza disp.art.1608Cod procedură penală raportat la art. 1606și art. 1602alin 1 Cod procedură penală:
A constatat admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
În baza art. 1608aalin 6 Cod procedură penală:
A respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate în sensul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Verificând încheierea recurată potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, curtea consideră că în mod legal, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie, apreciind în mod corect că admiterea cererii ar putea produce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori sau părți, alterarea sau distrugerea unor anumite mijloace de probă sau alte mijloace asemănătoare, ținând seama de calitatea în care inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care se efectuează urmărea penală.
Întrucât cererea de liberare provizorie este netemeinică iar încheierea recurată este legală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală,
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astă, 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.
Red.Jud.-/09.12.2009
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 09.12.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința din data de 25 noiembrie 2009
Camera de Consiliu
Completul compus din:
Președinte - - - -
Judecător - - - -
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare cererea abținere formulată de d-na judecător-referitoare la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, privind recurentul inculpat -.
În conformitate cu disp.art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
CURTEA
Asupra cererii de față:
La data din 25 noiembrie 2009, d-na judecător, a formulat cerere de de abținere la judecata cauzei ce formează obiectul dosarului nr-, cu termen de judecată la data de 25.11.2009, motivată de împrejurarea că fiul său este prieten și coleg de facultate cu fiul inculpatului -.
Curtea, analizând cererea formulată constată că este întemeiată, urmând a fi admisă.
DISPUN E:
Admite cererea de abținere formulată de d-na judecător privind judecarea dosarului nr- al Curții de APEL CONSTANȚA - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.înch.Gref.
3 ex./25.11.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Dan Iulian Năstase
