Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1138/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. NR.694
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărători aleși - avocați și cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul arată că cererea de liberarea provizorie sub control judiciar este întemeiată pe dispozițiile art.160/2 C.P.P. fiind reglementată atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează netemeinicia acesteia. Arată că potrivit textului de lege, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care să rezulte că, inculpatul ar săvârși o altă infracțiune sau că ar influența martori, inculpați, alte părți, experți.
Arată că este a doua cerere de acest gen, atât Tribunalul Teleorman cât și Curtea de APEL BUCUREȘTI, la cererea anterioară și acum instanța de fond au motivat respingerea cererii, sub aspectul că ceilalți inculpați se află în stare de libertate și în acest mod inculpatul ar putea lua legătura cu aceștia și ar putea să influențeze bunul mers al dosarul.
Apreciază că această motivare, raportată la poziția procesuală a inculpatului, este neîntemeiată, având în vedere că acesta a recunoscut, a regretat și a contribuit la aflarea adevărului, a cooperat cu organele de urmărire penală,furnizând date și informații cu privire la alți făptuitori, în prezent toți inculpații fiind în arest sau li s-a emis mandate de arestare în lipsă.
faptul că inculpatul a conștientizat ceea ce înseamnă privarea de libertate, provine dintr-o familie serioasă, are vârsta de 31 de ani, are un copil minor de 3 ani, soția sa lucrează în ture.
Față de motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului și dispunerea liberării sub control judiciar.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul arată că Tribunalului Teleormana dispus în mod greșit respingerea cererii ca nefondată, având în vedere că de la momentul admiterii în principiu a cererii, instanța de fond trebuia să verifice dacă sunt sau îndeplinite condițiile obligatorii dispuse de legiuitor prin art.160/2.C.P.P. Având în vedere caracterul cererii cu care instanța de fond a fost investită, apreciază că instanța nu putea pune în discuție dacă se mențin sau nu temeiurile care au dus la liberarea preventivă, întrucât liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor care au dus la arestarea preventivă. Mai apreciază că, instanța de fond, în mod eronat, a făcut referire la gradul de pericol social al infracțiunii, la valoare prejudiciului care nu este stabilită, la întinderea în timp a faptelor comise - aspecte "străine" de condițiile care au fost stabilite de legiuitor.
Apreciază că soluția instanței de fond este nemotivată, iar față de persoana inculpatului nu există nici măcar presupunerea rezonabilă care să conducă la necesitatea împiedicării lui să săvârșească alte infracțiuni.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod justificat instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă, însă nu este fondată. În aprecierea acordării sau nu a liberării provizorie sub control judiciar, apreciază că instanța de fond beneficiază de libertate de apreciere a probelor aflate la dosar, atât în ceea ce privește menținerea sau nu a temeiurilor arestării preventive, cât și în ceea ce privește oportunitatea luării unei astfel de măsuri, de liberare provizorie, raportat la actele existente la dosar și la actele care mai trebuiesc efectuate.
Arată că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea a cărei natură și gravitate nu pot fi puse la îndoială, acesta retrăgând în nenumărate rânduri sume provenite de la părți vătămate, totalul tranzacțiilor având un cuantum de 32500 euro.
De asemenea, consideră că instanța de fond în mod just a apreciat faptul că inculpatul poate încerca să influențeze aflarea adevărului, atât în legătură cu faptele pe care el le-a săvârșit cât și în legătură cu faptele săvârșite de ceilalți inculpați, reținând în acest sens că inculpatul a interacționat în permanență cu ceilalți inculpați, transmițându-și mesaje în legătură cu iminența efectuării perchezițiilor domiciliare, unii dintre ei încercând să șteargă datele existente în sistemele informatice proprii.
Inculpatul recunoaște faptul că a primit un mesaj cu privire la efectuarea unei percheziții domiciliare și că l-a transmis mai departe, dar nu recunoaște scopul pentru care a realizat această transmitere mai departe a mesajului.
Față de toate aceste elemente, apreciază că împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere și provine dintr-o familie organizată, nu este de natură a duce la concluzia că în cauză se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, atâta timp cât la acest moment procesual se mențin toate temeiurile vute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și atâta vreme cât aceste temeiuri nu s-au modificat, în cauză nu se poate dispune o măsură de liberare sub control judiciar.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul în replică, arată că cu toate că inculpatul a primit un mesaj prin care i s-a transmis că se vor efectua percheziții domiciliare, acesta a fost găsit acasă, nesustrăgându-se urmăririi penale.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la cele învederate de către apărătorii săi aleși și solicită admiterea cererii.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Prin încheierea de ședință nr. 52 din data de 11.05.2009, Tribunalul Teleormana respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 8.05.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602al.1 și 2.C.P.P.
În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003 fiind de la 5 la 20 de ani închisoare, însă cuantumul pedepsei poate fi reținut numai în raport de infracțiunile cu privire la care s-a constituit grupul organizat, care sunt acelea prev. de art. 215 al. 1,2,3 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 rap.Cod Penal la art. 58 din Legea 161/2003 și art. 46 al.1 lit. b și al.2 din legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a
Cod PenalMai arată inculpatul că lăsarea sa în libertate nu va împiedica bunul mers al anchetei, este la prima încălcare a legii penale și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, dacă va fi lăsat în libertate, și nici că va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau că va distruge mijloacele de probă, astfel că cerințele art. 160/2 al.1 sunt C.P.P. îndeplinite.
Inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală ajutând la aflarea adevărului.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, dosarul cauzei și dispozițiile legale, Tribunalul a constatat că solicitarea inculpatului de a fi liberat provizoriu sub control judiciar este nefondată.
Tribunalul a apreciat că cererea este nefondată, reținând că, potrivit art. 1601.C.P.P. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602.C.P.P. întrucât pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mică de 18 ani închisoare, astfel că, potrivit art. 1608al.2 Curtea C.P.P. a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu.
Tribunalul a apreciat că pentru fapta prev. de art. 7 din Legea 163/2003 pedeapsa este mai mare de 18 ani, însă în al.2 al aceluiași text de lege se prevede că pedeapsa pentru faptele prev. la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prev. de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Inculpatul este cercetat și pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3 pentru Cod Penal care pedeapsa este de la 3 la 15 ani închisoare.
În fondul cererii, instanța a apreciat că, față de faza procesuală în care se află cauza, aceea a urmăririi penale, fiind posibil să fie identificați și alți membri ai grupului infracțional organizat, există posibilitatea ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să influențeze aflarea adevărului în cauză, nu numai în ceea ce-l privește dar și în privința celorlalți inculpați, cu atât mai mult cu cât o parte dintre aceștia se află în stare de libertate.
În dosar sunt cercetați mai mulți inculpați care se află în stare de libertate și există dovezi - listinguri, convorbiri telefonice, că inculpații au interacționat în permanență, trimițându-și mesaje în legătură cu iminența efectuării percheziției domiciliare și chiar unii dintre ei au încercat să șteargă datele existente în sistemele informatice proprii.
Atâta vreme cât inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat, în scopul săvârșirii de fapte penale, iar unii dintre membrii acestui grup sunt încă în libertate este nu numai posibilă ci și probabilă încercarea de a mai comite și alte infracțiuni, cele pentru care inculpatul este deja cercetat fiind comise pe parcursul mai multor ani.
Este, de asemenea, posibil ca inculpatul, luând legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii în cauză să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Tribunalul a arătat, totodată, că apărarea inculpatului în sensul că are un copil minor în întreținere, că soția lucrează în schimburi, nu poate să constituie un fundament pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, ci poate constitui eventuale circumstanțe atenuante.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că potrivit textului de lege, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care să rezulte că, inculpatul ar săvârși o altă infracțiune sau că ar influența martori, inculpați, alte părți, experți.
Arată că este a doua cerere de acest gen, atât Tribunalul Teleorman cât și Curtea de APEL BUCUREȘTI, la cererea anterioară și acum instanța de fond au motivat respingerea cererii, sub aspectul că ceilalți inculpați se află în stare de libertate și în acest mod inculpatul ar putea lua legătura cu aceștia și ar putea să influențeze bunul mers al dosarului, iar această motivare, raportată la poziția procesuală a inculpatului, este neîntemeiată, având în vedere că acesta a recunoscut, a regretat și a contribuit la aflarea adevărului, a cooperat cu organele de urmărire penală, furnizând date și informații cu privire la alți făptuitori, în prezent toți inculpații fiind în arest sau li s-a emis mandate de arestare în lipsă.
Examinând cererea de recurs și dispozițiile legale, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 7 din legea 39/2003 de aderare la un grup infracțional organizat constând în aceea că în perioada 2006 - 2009, împreună cu inculpații, și au aderat și au sprijinit grupul infracțional inițiat, constituit, coordonat și condus de coinculpații, și și au planificat săvârșirea unor infracțiuni grave precum înșelăciune, fals informatic și alte infracțiuni informatice, prev. de art. 215 al.1,2,3 și Cod Penal art. 46 din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 al.2 și art. 33 lit.a
Cod PenalSe reține că inculpații au organizat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr nedeterminat de licitații fictive pe site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, în mod ilegal, de identitatea și conturile unor alte persoane și au încasat bani pe care i-au ridicat sau transferat în alte conturi, cunoscând că proveneau din organizarea unor licitații frauduloase și, de asemenea, au transferat către alte persoane datele transferurilor de bani pentru a putea fi ridicați de la bănci bani expediați de cetățenii străini înșelați.
Având în vedere obiectul cauzei, respectiv soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea va proceda la analiza numai a aspectelor avute în vedere în dispozițiile art. 1601- 16010.C.P.P. iar nu la analiza temeiurilor arestării preventive.
Potrivit art. 1602.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602al.1 și 2.
C.P.P.Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale că instanța nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. la art. 1602al.1 și 2.C.P.P. admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanței.
Curtea constată că, la o analiză în fond a cererii, aceasta este neîntemeiată.
Din declarația dată în fața instanței la termenul din 11.05.2009 rezultă că inculpatul are o atitudine procesuală de nerecunoaștere a faptelor, de contestare a probatoriului administrat până la acest moment și de negare a participării la un grup infracțional.
Inculpatul arată că nu a postat licitații false pe internet și nici nu a aderat la vreun grup infracțional organizat, ci doar a scos bani de la mai multe bănci, fără a ști inițial de unde provin banii, iar ulterior a aflat și a efectuat zece asemenea tranzacții, suma totală ridicată fiind de 32.500 euro.
Inculpatul susține totodată că nu a colaborat cu ceilalți coinculpați, ci a scos banii din bănci la cererea numitului.
De asemenea, inculpatul recunoaște că la data de 6.03.2009 - dată la care a fost arestat - a aflat de la un anume că se va efectua o razie în A și că a transmis acest mesaj mai departe, dar afirmă că nu poate preciza cărei persoane l-a transmis.
În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că există pericolul ca inculpatul să încerce influențarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât o parte dintre inculpați este cercetată în stare de libertate - mandatele de arestare fiind emise în lipsă pentru unii dintre coinculpați, ce se sustrag urmăririi penale, iar inculpatul implicarea sa în faptele pentru care este cercetat, deși în cauză există indicii că acesta este unul dintre participanții la grupul infracțional.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 6.03.2009, iar în cauză cercetarea nu este finalizată, impunându-se administrarea probatoriului de către organele de urmărire penală.
Curtea observă că cercetările în cauză sunt complexe și de amploare, apreciind că derularea acestora se impune a avea loc cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Cât privește susținerea că măsura arestării preventive a fost luată la 3 ani de la presupusa comitere a faptelor penale, timp în care s-a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Curtea constată că în sarcina inculpatului se reține săvârșirea infracțiunii în formă continuată, în perioada 2006 - 2009, perioadă foarte lungă de timp, în care se presupune că inculpatul a acționat constant, fără nicio teamă de rigorile legii, iar dacă nu ar fi fost arestat activitatea sa infracțională ar fi continuat.
Instanța a apreciat în mod corect că, față de faza procesuală în care se află cauza, aceea a urmăririi penale, este posibil să fie identificați și alți membri ai grupului infracțional organizat, existând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să influențeze aflarea adevărului în cauză, nu numai în ceea ce-l privește dar și în privința celorlalți inculpați, cu atât mai mult cu cât o parte dintre aceștia se află în stare de libertate.
Inculpatul a recunoscut că, la data la care a fost arestat preventiv, a încunoștințat o parte dintre membrii grupului infracțional cu privire la cercetările efectuate în cauză, astfel că le-a oferit acestora posibilitatea de a se ascunde și de a se sustrage urmăririi penale.
Este, de asemenea, posibil ca inculpatul, luând legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii în cauză să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Tribunalul a observat în mod just că apărarea inculpatului în sensul că are un copil minor în întreținere, iar soția lucrează în schimburi, nu poate să constituie un fundament pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, ci pot constitui eventuale circumstanțe atenuante, care nu pot avute în vedere decât la soluționarea în fond a cauzei.
Așa fiind, în mod corect Tribunalul a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal, lămurirea situației de fapt sub toate aspectele, efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest, în acest moment procesual, se impune cu necesitate.
În ce privește susținerile apărării, în sensul că, având în vedere caracterul cererii cu care instanța de fond a fost investită, instanța nu putea pune în discuție dacă se mențin sau nu temeiurile care au dus la arestarea preventivă, iar instanța de fond, în mod eronat, a făcut referire la gradul de pericol social al infracțiunii, la valoarea prejudiciului care nu este stabilită, la întinderea în timp a faptelor comise - aspecte "străine" de condițiile care au fost stabilite de legiuitor, Curtea constată că asemenea analiză nu se regăsește în motivarea încheierii, instanța nu a făcut nicio referire la pericolul social concret al inculpatului și nici la cuantumul prejudiciului.
Referitor la aceeași susținere a apărării, care consideră că soluția instanței de fond este nemotivată, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sau nu a liberării provizorii sub control judiciar, astfel că încheierea este motivată, tocmai în raport de dispozițiile speciale privind liberarea sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 385/15 pct. 1, litera b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.52 din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
Red.
2 ex./ 3.06.2009
Trib. T, jud.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
