Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 709/

Ședința publică din 24 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător

JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu

Judecător: --

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 18 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales, potrivit delegației de la dosar.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurenții-inculpați.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocatul ales, având cuvântul pentru recurenții-inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că prin menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest se depășește termenul rezonabil, aceștia fiind arestați de mai bine de 2 ani, încălcându-se dreptul lor la libertate, dreptul de a se judeca liber. Apreciază că instanța poate aplica cele mai aspre obligații pentru ca măsura preventivă a liberării provizorii sub control judiciar să-și atingă scopul preventiv și educativ.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate, considerând legală și temeinică încheierea atacată, beneficiul liberării sub control judiciar nu reprezintă o obligație a instanței.

Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, precizând că nu are nici un interes să influențeze martorii sau părților din dosar. Totodată, solicită judecarea sa în stare de libertate și pentru faptul că, având un frate decedat, solicită a fi alături de familie la pomenile de un an al acestuia. Mai precizează recurentul-inculpat că mama sa este bolnavă și nu se poate ocupa cu pregătirile de pomenire a fratelui său decedat.

Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că are doi copii minori, unul dintre ei necesitând o intervenție chirurgicală la coloană, operație dificilă și grea, astfel că solicită judecarea sa în stare de libertate prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

CURTEA

Asupra recursului penal de față, deliberând constată:

Prin încheierea din 18 2009, Tribunalul Argeșa respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în com., jud A, CNP -, domiciliat în com., sat., jud A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, jud. A, aflați în Penitenciarul Colibași, pe care îi obligă la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că a rămas fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, jud. D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, jud.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, deși în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau de a-i împiedica să zădărnicească aflarea adevărului, măsura preventive a arestării a fost luată întrucât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Acest pericol a fost dedus din împrejurările comiterii faptelor imputate, respectiv: numărul mare și relativ bine organizat al actelor materiale, săvârșite pe o arie largă, ce a cuprins și elemente de extraneitate, numărul mare al părților vătămate afectate, din care cele mai multe erau minore, utilizarea de amenințări și violențe asupra părților vătămate, cele mai multe făcând referire în declarațiile lor despre existența unei "camere de tortură" unde victimelor care nu produceau suficient le erau aplicate corecții.

Aspectul cel mai evident ce transpare din actele dosarului este, în opinia judecătorului fondului, desconsiderarea părților vătămate exploatate de inculpați, prin gesturi precum ar fi hrănirea cu resturi alimentare a victimelor, pe motiv că sunt "spurcate", înnodarea șireturilor de la pantofii încălțați de inculpatul în public, controlarea permanentă a acestora și corecțiile aplicate în "camera de tortură".

Instanța de fond a mai observat că inculpatul posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior, prin sentința penală nr. 123/5.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni, pentru același gen de infracțiuni; deși a beneficiat de suspendarea executării pedepsei, a continuat să săvârșească fapte antisociale.

De aceea, s-a apreciat că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar putea acționa în același mod.

De asemenea, inculpatul are la activ mai multe condamnări, una dintre ele fiind tocmai pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 123/5.09.2001 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 787/11.12.2001 a Tribunalului Argeș.

În interiorul termenului de încercare, inculpatul a săvârșit și alte infracțiuni de violență, incriminate de art. 189 alin. 1, 2, 3 Cod penal, art. 211 alin. 1,2 lit. c) alin. 3 lit. a) Cod penal, art. 1,3,4 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1, 2 Cod penal.

De asemenea prin sentința penală nr. 68/6.02.2007 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 5065/29.10.2007 a, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin. 1 și art. 257 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.

S-a concluzionat că lăsarea în libertate a inculpaților constituie o amenințare a ordinii de drept, prin predispoziția acestora de a se afla în raporturi juridice de conflict cu legea penală.

Susținerea inculpatului, că nu s-ar face vinovat de săvârșirea faptelor imputate, pe motiv că în perioada la care face referire acuzarea ar fi fost arestat, nu a putut fi primită, întrucât a fost arestat în perioada 05.02.2004 - 04.04.2006, iar în actul de trimitere în judecată s-a reținut că activitatea infracțională a fost desfășurată în perioada 2003-2007, existând indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută în intervalul de timp cât a fost în libertate.

Avându-se în vedere faptul că inculpatul a fost pus în libertate prin decizia nr. 682/R din 10.11.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta a rămas fără obiect.

Împotriva acestei încheieri, inculpații - și au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, cu consecința admiterii cererilor pe care le-au promovat, pe motiv că menținerea lor în arest depășește termenul rezonabil.

După 2 ani de la arestare, recurenții - inculpați apreciază că pot fi judecați în stare de libertate, cu impunerea unor obligații menite să garanteze buna desfășurare a procesului penal.

Au mai invocat recurenții și situația lor familială grea.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor ce i se aduc, a prevederilor art. 160/9 din Codul d e procedură penală, cum și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod de procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cei doi recurenți - inculpați au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 79D/P/2007 din data de 07.09.2007 al - Biroul Teritorial Argeș, fiind acuzați de comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, de trafic de persoane minore și majore, proxenetism și instigare la spălare de bani.

Faptele ce li se impută sunt prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a), art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 41 alin 2 Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, în condițiile art. 33 lit. a) Cod penal.

Arestarea lor preventivă a fost dispusă prin încheierea nr. 77 CC din data de 14 august 2007 Tribunalului Argeș, în baza art. 148 lit. f) Cod de procedură penală și apoi menținută de către instanță, până în prezent.

Cererile formulate de inculpați, întemeiate pe prevederile art. 160/2 din Codul d e procedură penală, sunt admisibile în principiu, fiind realizate în speță condițiile prevăzute de alin. 1 al acestui articol, referitoare la cuantumul prevăzute de lege pentru infracțiunile mai sus - menționate.

Totuși, celelalte condiții impuse de legiuitor, în art. 136 și, respectiv, art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală, nu sunt îndeplinite, astfel cum se va arăta în continuare.

Potrivit alin. 2 al art. 136 din cod, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Acest scop este prevăzut în alin. 1 al aceluiași articol, și anume: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea acuzatului de a se sustrage de la judecată.

În continuare, potrivit alineatului 8, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Luând în considerare toate aceste circumstanțe, se ajunge la concluzia la care a ajuns și judecătorul fondului, aceea că, deși cei în cauză au petrecut în arest preventiv o perioadă de timp destul de lungă, punerea lor în libertate nu ar fi oportună, întrucât prin aceasta ar fi periclitată ordinea publică.

Astfel, faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați sunt deosebit de grave, întrucât ele aduc atingere, printre altele, unor valori fundamentale ocrotite de legea penală, cum ar fi libertatea persoanei, demnitatea și integritatea fizică a acesteia.

În plus, modul concret în care faptele au fost comise, numărul mare al părților vătămate supuse traficului, condițiile inumane în care victimele erau ținute și violențele cărora acestea erau supuse, pentru a "produce" cât mai mulți bani, felul în care erau tratate, răpite, "cumpărate" de la alți proxeneți, izolate, împiedicate să plece de la locuințele în care erau, obligate să mănânce precum animalele, dă o imagine limpede a periculozității deosebite a celor în cauză, a disprețului lor față de alte ființe umane și față de lege.

Această imagine este întărită prin cazierele judiciare pe care inculpații le posedă, la care a făcut amplu referire prima instanță, în considerentele încheierii supuse recursului.

Comiterea unor infracțiuni de același gen, după ce au beneficiat de clemență, prin suspendarea condiționată a pedepselor penale ce le-au fost aplicate, oferă suficiente date, din cele la care face referire art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală, din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe recurenți să săvârșească alte infracțiuni.

Din acest motiv conchidem că, deși a trecut o perioadă de timp apreciabilă de la adoptarea măsurii preventive împotriva lor, aceasta se circumscrie în continuare într-un termen rezonabil, dată fiind complexitatea deosebită a cauzei, durata mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în țară și în străinătate, numărul mare al părților din proces, cererile de amânare pe care inculpații le-au formulat, datorită imposibilității de prezentare a apărătorilor pe care i-au ales.

Urmează a fi pronunțată, în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, o soluție de respingere a recursurilor, iar în baza art. 192 alin. 2 vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 18 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

G - -

Grefier,

Red.:

Tehnored.:

2 ex./14.12.2009

Jud.fond:.

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Pitesti