Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4088,-
DECIZIA PENALĂ NR. 719
Ședința publică din data de 19.10.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 5.09.1981, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 9.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpatul, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, în substituire pentru avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 160/2 pr.penală privind liberarea provizorie sub control judiciar, acesta nu s-ar sustrage de la urmărirea penală, ar coopera cu organele de anchetă, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate, nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și ar avea posibilitatea să-și câștige onest existența cu atât mai mult cu cât are un copil minor în întreținerea sa iar soția este bolnavă.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu precizarea că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părții vătămate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Consideră că, acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere și modalitatea comiterii faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 09 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 05 septembrie 1981 în G, județul D, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că prin cererea înregistrată sub nr.4088,- la Tribunalul Dâmbovița, inculpatul a solicitat liberarea sub control judiciar, motivând că poate fi judecată în stare de libertate, neprezentând pericol pentru ordinea publică,că îndeplinește condițiile prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, că nu există indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, urmând a se avea în vedere și jurisprudența CEDO.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în lumina susținerilor inculpatului și a textelor de lege ce reglementează această instituție, instanța a apreciat-o ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.160/2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speța dedusă judecății, inculpatul este cercetat penal de către Biroul Teritorial Dâmbovița din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 Cod penal, art.13 alin.1 și 3, teza a II-a din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Conform articolului de lege sus menționat, pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru o asemenea faptă este cuprinsă între 10 - 20 ani închisoare, ceea ce contravine dispozițiilor legale ce permit admiterea cererii de liberare provizorie sub acest aspect.
Ori, pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe lângă condiția referitoare la conduita inculpatului, așa cum este ea prevăzută în art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, se cere a fi îndeplinită cumulativ și condiția referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care se fac cercetări penale.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel încât, cu atât mai mult, nu poater fi admisă o atare cerere în cazul neîndeplinirii uneia dintre aceste condiții.
Această soluție este întărită și de disp.art.141/1 Cod penal, conform cărora, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, iar raportat la acesta este evident că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat nu poate fi admisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, susținând că instanța de fond a greșit respingând cererea formulată, că trebuie să se țină seama că nu se sustrage de la urmărirea penală, ar coopera cu organele de anchetă, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate, că nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, că are un copil minor în întreținere, iar soția sa este bolnavă.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul declarat este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Din probele existente la dosar și anume: declarațiile părților vătămate, procesele verbale de recunoaștere, procese verbale de constatare, de percheziție domiciliară, se constată că recurentul - inculpat, împreună cu încă 4 inculpați, în perioada mai - iunie 2009 racolat și găzduit în apartamentele lor, mai multe minore, precum și o persoană majoră, pe care le-au exploatat sexual și de pe urma cărora au obținut foloase materiale.
Din cuprinsul art.160/2 alin.1 Cod procedură penală - rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 al aceluiași text de lege, precizează că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din lucrările dosarului, se constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 Cod penal; art.13 alin.1 și 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
În această situație, pedeapsa prevăzută de textul legal incriminator pentru fapta comisă de recurent este mai mare de 18 ani, astfel că nu se poate face aplicarea art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
Trebuie menționat că prin pedeapsa prevăzută de lege, în sensul dispozițiilor sus menționate, se înțelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal sau legi speciale pentru infracțiunea săvârșită fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei sau a reducerii acesteia ca efect al circumstanțelor atenuante.
Motivele invocate de recurent nu sunt întemeiate, întrucât faptele comise prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de împrejurările concrete în care au fost săvârșite, de amploarea acestui gen de infracțiuni, ceea ce întărește convingerea că admițând cererea, acesta este predispus să comită și alte infracțiuni.
Față de cele expuse, se constată că încheierea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 5.09.1981, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 9.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./21.10.2009
nr. 4088,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
