Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 724/R-MF
Ședința publică din 27 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Biroul Teritorial Vâlcea
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE ICCJ B-DIICOT-BIROUL TERITORIAL VALCEA, împotriva încheierii de ședință din 25 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-inculpat G -, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, potrivit delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu intimatul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere periculozitatea inculpatului caracterizată de comportamentul agresiv al acestuia, fiind cel mai violent membru al grupului, gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina acestuia, faptul că inculpatul a avut încercări repetate de a zădărnici aflarea adevărului, a aderat la un grup infracțional organizat. Nu trebuie ignorată de asemenea contribuția inculpatului în exploatarea sexuală a victimelor.
Avocatul, având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că încheierea atacată este bine motivată, iar soluția este rezonabilă. Precizează că inculpatul a beneficiat din partea instanței de beneficiul liberării sub control judiciar cu acele obligații impuse de instanță, fiindu-i restrânsă deplasarea din, a fost în permanență supravegheat, martorii care,mai sunt de audiat sunt din G, H, astfel că acesta nu ar avea posibilitatea și nici interesul să influențeze martorii din dosar. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu s-a sustras și nu a încercat să se sustragă nicio clipă de la urmărirea penală, de altfel cum a aflat de mandatul de arestare s-a și prezentat la organele de urmărire penală, întorcându-se în țară.
Apreciază că intimatul-inculpat nu poate fi arestat preventiv până la infinit.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, dându-se eficiență încheierii atacate prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar și judecarea acestuia în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, cu precizarea că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina lui și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De altfel, solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că s-a prezentat de bună voie la organele de urmărire penală.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 25 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art. 1608aalin. 2 Cod pr.penală, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv in Penitenciarul Colibași, trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 1602alin. 3 Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a localității, județul V, decât atunci când va fi chemat la instanță;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod pr.penală, s-au impus în sarcina inculpatului respectarea următoarelor obligații:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
-să nu se afle în locuința persoanelor vătămate;
S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Combatere a Organizate din cadrul IPJ
În baza art. 1602alin. 32Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului în măsura în care nu este arestat în altă cauză.
S-au aplicat dispozițiile art. 145 alin. 21Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13 2009, inculpatul Gas olicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Motivând cererea, apărătorul inculpatului a susținut că sunt îndeplinite cerințele art. 1606Cod pr.penală, iar în situația în care va fi pus în libertate se obligă să respecte obligațiile ce vor fi fixate de instanță și, de asemenea, are cunoștință de dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
S-a mai arătat în cuprinsul cererii, căt și în susținerile orale, că inculpatul, deși pus în libertate și ulterior încarcerat, nu s-a sustras urmăririi penale, s-a prezentat la organele de cercetare și nu a împiedicat bunul mers al anchetei. A mai solicitat să se aibă în vederea starea sa de sănătate.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, pentru infracțiuni de constituire în grup criminal organizat, trafic de persoane, reținându-se că, sub pretextul mincinos al găsirii unui loc de muncă decent în Spania, au recrutat, primit, găzduit si transportat pe părțile vătămate, ce au fost determinate să practice prostituția în folosul inculpaților, prin constrângere fizică și psihică, violențe și lipsire de libertate.
Temeiurile luării și menținerii măsurii arestării, au fost cele prevăzute la art. 148 lit. e și f Cod pr.penală, respectiv că au exercitat presiuni asupra părților vătămate pentru a-și schimba declarațiile și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 1601Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Din analiza dispozițiilor care reglementează liberarea provizorie sub control judiciar, s-a constatat că, sub aspectul naturii juridice, liberarea provizorie este concepută de legiuitor ca o măsură prin care se poate realiza scopul măsurii arestării preventive fără privarea de libertate a inculpatului ( art. 136 alin. 2 Cod pr.penală).
Totodată, pentru neacordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie ca la dosar, să existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a constatat că, n ceea ce privește alegerea măsurii, legea procesual penală prevede criterii importante și lasă posibilitatea organelor judiciare de a avea în vedere ansamblul vast de elemente de circumstanțiere personală a inculpatului și de circumstanțiere reală a faptei cu privire la care există presupunerea rezonabilă că a fost comisă de acesta.
În cauză, instanța de fond a apreciat că cererea este admisibilă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat nu depășește 18 ani, iar cererea a fost însușită de inculpat și întrunește condițiile formale.
Cu privire la temeinicia cererii, din dispozițiile Capitolului I al Titlului IV din Codul d e pr.penală, rezultă că cererea este întemeiată, atunci când, pe de o parte, nu există date privind necesitatea privării de libertate a inculpatului, pentru a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, ori să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor sau experților.
De asemenea, cererea este întemeiată atunci când, liberarea provizorie asigură scopul pentru care a fost luată măsura arestării preventive.
În ceea ce-l privește pe inculpatul G, tribunalul a constatat că nu există date potrivit cărora ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, și nici că este necesară privarea de libertate pentru a împiedica săvârșirea în continuare de infracțiuni.
Există la dosar date că, anterior arestării, o parte din inculpații din prezenta cauză, au încercat să influențeze pe unele persoane vătămate ori martori, însă inculpatul G nu se află printre aceștia.
Dispozițiile legale în materia măsurilor preventive, se aplică fiecărui inculpat dintr-un grup judecat și nu cu privire la întregul grup, astfel că, nu-i poate fi refuzată cererea de liberare provizorie pe motiv că alții dintre inculpați ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Nu există date și nu se poate prezuma, în lipsa oricărui element concret că, o dată pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni.
privește cerința ca liberarea provizorie sub control judiciar să asigure îndeplinirea scopului pentru care a fost luată măsura arestării preventive, datele privind pe inculpat și conduita sa, duc la concluzia, a constatat instanța de fond, că scopul prevăzut de art. 136 alin.1 Cod pr.penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, se poate realiza și cu lăsarea inculpatului în libertate.
Astfel, după ce, inițial, tribunalul a dispus arestarea preventivă a inculpatului în lipsă, acesta s-a prezentat singur în fața organelor judiciare, cunoscând că s-a dispus arestarea, fiind timp de o lună în stare de libertate în România, iar în acest interval, nu există nici un fel de date că ar fi încercat să se sustragă, ori cel puțin să contacteze pe vreuna din părțile vătămate ori martorii din cauză, deci, cu atât mai mult, că ar fi și încercat să-i influențeze, prezentându-se la toate cele trei termene ce au fost acordate la rejudecarea propunerii de arestare preventivă.
Din această conduită a inculpatului, se desprinde în mod cert concluzia că acesta a dorit să se pună la dispoziția organelor judiciare pentru a asigura o normală desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului.
Dispozițiile art. 136 alin.8 Cod pr.penală, de asemenea, prevăd ca la alegerea unei măsuri să se țină seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea vîrsta și antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pericolul social al infracțiunii pentru care este judecat inculpatul este unul ridicat, atât în raport de limitele de pedeapsă, cât și de valorile sociale lezate.
Cu toate acestea, la un an de la luarea măsurii arestării preventive, numai pericolul social al infracțiunii, fără alte temeiuri, nu poate constitui motiv de privare de libertate întrucât, ar transforma detenția preventivă într-o adevărată pedeapsă, situație de neconceput în sistemele moderne de drept.
Celelalte criterii prevăzute de lege, respectiv scopul măsurii, sănătatea alterată dovedită cu acte medicale, vîrsta, antecedentele ce privesc o infracțiune de o gravitate mult redusă și împrejurarea că are copii minori în întreținere precum și conduita sa de la momentul la care a aflat că este inculpat în cauză și că s-a luat măsura arestării preventive, îl recomandă pe inculpatul G pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod pr.penală, prevăd singurul caz în care nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar datorită exclusiv gradului de pericol social al infracțiunii, respectiv, infracțiuni cu un grad de pericol social atât de ridicat, încât legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
a contrario, pentru celelalte infracțiuni cu grad de pericol social ridicat, cererea de liberare provizorie va fi respinsă numai dacă, nu sunt întrunite celelalte condiții și criterii prevăzute de lege, respectiv, fie există date că inculpatul va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, fie că nu se va putea asigura buna desfășurare a procesului penal, ori inculpatul se va sustrage de judecată sau executarea pedepsei, ori nu sunt îndeplinite celelalte criterii prevăzute la art. 136 alin. 8, pe lângă gradul de pericol social al infracțiunii.
B desfășurare a procesului penal, instanța de fond a apreciat că va fi asigurată și de instituirea obligațiilor prevăzute de art. 1602alin. 3 și 31Cod pr.penală, de natură să împiedice inculpatul de la vreuna din conduitele ce ar impieta asupra desfășurării procesului penal.
Este adevărat, a reținut tribunalul, că la luarea măsurii arestării preventive și menținerile ulterioare, s-a constatat că subzistă temeiurile ce au dus la privarea de libertate, respectiv că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Această împrejurare nu poate avea nici o relevanță, în opinia tribunalului, cu privire la liberarea provizorie, întrucât, o condiție subînțeleasă a acestei instituții o constituie existența unei stări legale de arestare, față de care să se acorde liberarea provizorie, iar schimbarea ori încetarea temeiurilor arestării preventive, atrag incidența altor instituții, respectiv, înlocuirea ori revocarea acestei măsuri, nemaifiind posibilă liberarea provizorie.
A fost admisă cererea și s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului, căruia i s-au impus obligațiile prevăzute de lege, cu excepția celei de a nu lua legătura cu persoanele împreună cu care a comis fapta, întrucât aceștia sunt membri ai aceleiași familii și, așa cum reiese din lucrările dosarului, gospodăreau împreună și aveau împreună grijă de copii minori, deci, în cazul punerii în libertate și a altora din inculpați, ar deveni imposibilă respectarea acestei condiții.
Impotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul Teritorial Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța, în mod greșit, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală și a dispus punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, fără a ține seama de gradul de pericol social al infracțiunilor ce se rețin în sarcina sa și de încercările repetate ale acestuia în scopul zădărnicirii aflării adevărului în cauză.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Cu privire la situația de fapt reținută în speță, se constată că inculpatul G face parte dintr-un grup infracțional organizat, care a desfășurat timp de 5 ani, în perioada 2003-2008, un trafic de persoane intens, constând în aceea că, împreună cu membrii grupului a recrutat, transportat, găzduit și primit numeroase victime din diferite zone ale țării în scopul exploatării sexuale în Spania și a obținerii de beneficii materiale în mod ilegal.
Referitor la situația juridică a inculpatului G trebuie observată contribuția decisivă pe care acesta a avut-o în exploatarea sexuală a victimelor, concretizată în toate modalitățile alternative de săvârșire a traficului de persoane și anume, recrutare, transport și cazare, victimele fiind obligate prin constrângere fizică și morală să se vândă indiferent de starea lor de sănătate. Acestea din urmă erau traumatizate, fiind supuse unui tratament inuman, fără posibilitatea de comunicare într-o țară străină, supuse unor agresiuni fizice și unor presiuni psihice permanente din partea inculpatului G, caracterizat ca cel mai violent membru al grupului infracțional.
Probele dosarului sunt elocvente în acest sens:: "Am fost agresată cu cruzime de G, în sensul că am fost lovită de mai multe ori cu palma în zona occipitală, precum și cu picioarele în diferite zone ale organismului. Intr-un final, după ce agresorul a obosit, conflictul a fost întrerupt de care i-a comunicat fratelui său că sancțiunea aplicată este suficientă pentru a mă determina să fac ceea ce doreau ei să fac",: "Eu am fost violată de și sora mea de ",: "G și m-au bătut, amenințat cu moartea, pe mine și copiii mei", "După aproximativ 3 zile din momentul în care am început să practic prostituția, G m-a agresat, în sensul că mi-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței și apoi a întreținut relații sexuale cu mine, prin constrângere".
Trebuie, de asemenea, amintit că există temerea că inculpatul, o dată lăsat în libertate, chiar și sub control judiciar, să încerce a zădărnici aflarea adevărului în cauză, prin influențarea și intimidarea victimelor. Elocvente în acest sens sunt declarațiile unora dintre părțile vătămate ( și -) care și-au retractat depozițiile date inițial, datorită temerii față de răzbunarea unor persoane din conjunctura lor.
Se observă, așadar, că toate aceste elemente de fapt expuse, creează temerea că inculpatul, aflat în stare de libertate, ar putea adopta un comportament de intimidare a părților vătămate și, implicit, de împiedicare a aflării adevărului în cauză, întrucât cercetarea judecătorească este încă în deplină desfășurare.
Referitor la durata excesivă a procedurii, curtea constată că nici acest motiv nu este întemeiat.
Cauza de față are o durată de peste un an de zile, însă procedura nu a stat pe loc și nu se poate invoca vreo culpă în comportamentul autorităților, criteriu determinant în aprecierea rezonabilității termenului. De asemenea, trebuie a se ține seama de natura cauzei aflate pendinte, înțelegându-se prin aceasta, pe de o parte, importanța pe care o prezenta cauza pentru inculpat și, pe de altă parte, gradul de complexitate inerent cauzei. Este drept că, referitor la primul aspect, inculpatul a fost încarcerat la data de 21 2008, însă nu trebuie scăpată din vedere complexitatea cauzei, atestată de numărul celor acuzați, a părților vătămate și ale martorilor, de volumul dosarului, de dificultățile ce țin de administrarea probelor, de existența unei anume dimensiuni internaționale a cauzei, de investigațiile care trebuie desfășurate.
Față de toate acestea, curtea consideră că durata procesului în prezenta cauză nu este chiar spectaculos de lungă, fapt pentru care ea trebuie considerată a avea un caracter rezonabil.
Față de cele de mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Biroul Teritorial Vâlcea, se va casa încheierea atacată și, rejudecând, se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, pentru judecata la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - Serviciul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii de ședință din 25 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează încheierea menționată și, rejudecând, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP -.
Obligă pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului, pentru judecata la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4/7 decembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
