Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 728/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4548/2/2009
1194/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 728
Ședința publică din data de 21 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărători aleși - avocatul și avocatul - cu împuternicirile avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Primul apărător ales al recurentului-inculpat, solicită a se observa că, este pentru prima dată când clientul său, care în fapt este parte vătămată, se află singur în fața instanței de recurs, în sensul că nu se judecă împreună cu, presupus autor al infracțiunii de tentativă de omor împotriva clientului său. În recursurile declarate anterior partea vătămată și presupusul autor, erau judec ați împreună, ambii ca recurenți inculpați. Apărarea a susținut de fiecare dată, că alăturarea celor două persoane (inculpat și parte vătămată) ca inculpați reprezintă o noutate juridică pe care greu o poate explica chiar colegilor de barou care l-au întrebat cu privire la speța de față.
Critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Susține că este admisibilă în principiu cererea formulată astfel că solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și pe fond punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că clientul său a fost victima unei tentative de omor și starea de sănătate a acestuia evoluează în sens regresiv.
Arată că inculpatul este arestat preventiv, pe de o parte, pentru că este învinuit de infracțiunea de șantaj, iar, pe de altă parte, pentru infracțiunea de favorizarea inculpatului. Solicită a se avea în vedere că infracțiunea de șantaj este o infracțiune care pune părțile în poziție antagonică, iar infracțiunea de favorizare a infractorului le pune în poziție de prietenie.
Consideră că cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
În încheierea pledoariei, solicită admiterea recursului casarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate provizorie sub control judiciar.
Al doilea apărător ales al recurentului inculpat, aderă la expunerea și concluziile colegului său și, în plus solicită să se constate că în raport cu dispozițiile art. 160balin.2 și 3 Cod procedură penală, text de lege potrivit căruia "(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
(3) Pe timpul liberării provizorii învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme."
raportate la dispoziția alin2 din art. 136 Cod procedură penală, potrivit căreia "Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune",cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este întemeiată și se impune a fi admisă, întrucât reprezintă o respectare a garanțiilor procesuale ale inculpatului cât și o măsură care asigură o bună desfășurare a procesului penal. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului și continuarea procesului penal cu inculpat în stare de libertate, faptul că acesta nu poate să-și amintească, să identifice persoana care l-a agresat nefiind de natură a justifica menținerea prevenției sale.
Ambii apărători solicită să fie remarcat faptul că în considerentele încheierii atacate instanța de fond a apreciat ca fiind admisibilă în principiu cererea de li berare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Încheierea atacată este corect și complet motivată în fapt și în drept, instanța de fond nefăcând nici o confuzie cu privire la persoanele trimise în judecată. Există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de șantaj și a infracțiunii de favorizarea infractorului, respectiv convorbirile telefonice purtate de acesta, iar lăsarea acestuia în stare de libertate reprezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pe situația de fapt recurentul, din martor a devenit inculpat întrucât a refuzat să dea declarație cu privire la autorul infracțiunii de tentativă de omor pe care apoi a încercat să-l șantajeze. Astfel, recurentul prin conduita infracțională a favorizat infractorul în scopul de a-l șantaja în vederea obținerii unor sume de bani. Instanța de fond corect a apreciat că este admisibilă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar însă în raport cu scopul măsurilor preventive, pe fond se impune a fi respinsă pentru a fi asigurată buna desfășurare a procesului penal. În baza art.192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, aderă la concluziile apărătorilor aleși, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, printre altele, în temeiul art.1602alin.2 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj și favorizarea infractorului, prevăzute de art.194 alin.1 și alin.2 Cod penal și, respectiv art.264 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, ulterior participării inculpatului la conflictul din data de 13.10.2008, din str. - -, sector 2 B, în contextul în care a fost înjunghiat în zone vitale, suferind leziuni grave, a constrâns mai multe persoane din grupul/anturajul autorului, cu amenințarea acestora cu darea în vileag a unei fapte nereale, să-i dea o sumă de bani, inițial, acesta cerând suma de 100.000 de euro, iar după mai mult negocieri a acceptat și a primit suma de 20.000 de euro, ulterior datei de mai sus, a acceptat și a participat la întâlniri și discuții cu persoane din grupul/anturajul autorului, pentru stabilirea-negocierea sumei de bani ce urmează aop rimi pentru a se împăca cu acesta; de asemenea, după ce a dat, în mod repetat, declarații mincinoase la organele de urmărire penală, a contactat persoane din grupul/anturajul autorului, cărora le-a comunicat amănunte cu privire la ce a declarat, cu scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, de a ascunde și de a distruge probe ori de a sustrage autorul infracțiunii de urmărire.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, arătând că nu sunt date că lăsat în libertate ar putea împieta buna desfășurare a cercetării penale și solicită, pe fond, liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere atitudinea procesuală și circumstanțele personale.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar - în principiu - este admisibilă, fiind conformă cu dispozițiile art.1601Cod procedură penală și ale art.1602alin.1 din același cod.
Alineatul 2 al acestui din urmă text de lege impune, însă, analiza temeiniciei respectivei cereri, context în care instanța trebuie să se raporteze la motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru că numai astfel se poate aprecia dacă inculpatul - odată lăsat liber - ar săvârși alte infracțiuni; altfel spus, pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul este în continuare determinant, având în vedere împrejurările comiterii faptelor pentru care este cercetat, natura lor și scopul acestora, respectiv procurarea de mijloacele financiare însemnate într-un timp scurt, prin constrângerea unor persoane.
Acest aspect demonstrează că inculpatul nu a căutat o modalitate licită pentru a-și asigura veniturile necesare traiului, preferând să abordeze o carieră infracțională, ceea ce justifică temerea că, pus în libertate, ar fi tentat să săvârșească alte infracțiuni.
Este adevărat că există și unele elemente care caracterizează persoana inculpatului, ce i-ar putea fi favorabile, cum ar fi lipsa antecedentelor penale.
Însă, aceste elemente nu pot avea un rol precumpănitor în fața gradului sporit al pericolului social al faptelor pe care le-a săvârșit, făcând parte dintr-o asociere cu alte persoane, iar modul concret în care au acționat trădează o organizare minuțioasă a activității infracționale.
Pe de altă parte, oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi raportată și la statutul actual al procedurii, constatându-se că probatoriul nu a fost încă încheiat, iar, referitor la durata măsurii preventive, este de observat că aceasta nu a depășit termenul rezonabil, astfel cum acesta este consacrat de art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, termen ce se apreciază - în principal -în funcție de complexitatea cauzei.
Așa fiind, Curtea constată că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins - ca nefondat - în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
