Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.73/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 1 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, prin care s/a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat ales și avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Inculpatul declară că își însușește recursul formulată de apărătorul ales.
Apărătorii inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că încheierea pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică și nelegală, fiind îndeplinite toate condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie.
Instanța de fond a reținut că infracțiunile, pentru care inculpatul este trimis în judecată, sunt foarte grave, cu importante conotații economice, iar probele adminJ. nu aduce elemente noi față de momentul luării măsurii arestării preventive. S-a mai invocat pericolul ridicat al infracțiunilor și persoana și conduita inculpatului.
Opinia instanței este greșită, aceasta bazându-se pe gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, contrar dispozițiilor legale referitoare la liberarea provizorie, care conform practicii judiciare și doctrinei în materie, trebuie să aibă în vedere conduita inculpatului și atitudinea sa procesuală, precum și limitele de pedeapsă care nu trebuie să depășească 18 ani închisoare. Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.
După 1 an, de când inculpatul este arestat preventiv, cercetarea judecătorească este terminată, inculpatul prezentând suficiente garanții pentru a putea fi pus în libertate. Pentru acoperirea prejudiciului s-au luat măsuri de siguranță care depășesc cu mult cuantumul acestuia.
Nu există incompatibilitate între prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală și cererea de liberare provizorie, doar dacă această cerere s-ar fi formulat imediat după luarea măsurii arestării preventive. Sunt doar câteva cazuri când nu se poate acorda liberare provizorie și care sunt prevăzute expres de lege, care însă nu sunt aplicabile inculpatului.
Inculpatul nu este un participant direct la săvârșirea faptelor, împotriva sa existând doar declarația unui coinculpat, ascultat la un moment dat cu identitate protejată. Inculpatul a dat declarații, s-a prezentat când a fost chemat, nu are antecedente penale, are o familie organizată, un copil minor în întreținere. A uzitat de căile legale de atac.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie, ca întemeiată și punerea în libertate a inculpatului cu instituirea prevederilor art.1602alin.3 Cod procedură penală.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că instanța de fond s-a bazat pe pericolul deosebit de grav al faptelor reținute în sarcina inculpatului. O asemenea motivare excede cadrului legal, întrucât legiuitorul a înțeles să includă pericol social, în cazul li berării provizorii, în limitele de pedeapsă, respectiv mai mare de 18 ani închisoare. În speță, limita maximă este de 15 ani închisoare.
Cu privire la persoana inculpatului susține că în decurs de 1 an s-au depus suficiente acte care conturează personalitatea acestuia. Are o familie, se ocupa de întreținerea acesteia. Și conduita procesuală a inculpatului a fost una corectă, a dat declarații și și-a exercitat drepturile procesuale prevăzute de lege, pentru a fi pus în libertate.
Cererea formulată de inculpat este admisibilă, temeinică și fondată, avându-se în vedere doctrina în materie.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că instanța de fond a confundat instituția menținerii arestării preventive cu cea a liberării provizorie sub control judiciar.
Procurorulsusține că criticile formulate de apărare sunt neîntemeiate și nejustificate.
Hotărârea oglindește foarte clar situația inculpatului sub toate aspectele, ale participației, ale modalității în care s-au săvârșit faptele, ale persoanei sale și faptei comise, care prezintă un grad de pericol crescut.
Să se aibă în vedere că inculpatul este cercetat într-o cauză cu alți 6 inculpați, că nu poate fi scos din context, din situația în care s-au comis faptele. Măsura arestării preventive este justificată, bazată pe materialul probator. Aspectele favorabile vor fi avute în vedere de instanța de fond când se va pronunța asupra vinovăției inculpatului.
Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, aceasta nu a ușurat cu nimic situația inculpatului, rezultând astfel că nu au apărut elemente noi favorabile acestuia care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Județul G este limită de țară, la graniță, factor favorizant în comiterea unui anumit gen de fapte, ridicând pericolul social. Acest gen de infracțiuni a crescut foarte mult, au un efect negativ asupra economiei și relațiilor sociale comerciale,iar ecoul negativ nu permite lăsarea în libertate a persoanelor care comis astfel de fapte.
Instanțele trebuie să aibă o atitudine fermă, pentru că infracțiuni de acest gen nu pot fi stopate cu ușurință.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate ca legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului, avocat, în replică, susține că în această instituție nu poate fi apreciată. Cauza nu se judecă pe fond, ci se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea provizorie sub control judiciar. Unul dintre inculpați a fost pus în libertate pe cauțiune. În cauză trebuie analizată doar situația inculpatului de față. Faptul că județul G este într-o zonă favorizantă, trebuie apreciat de instanță. În cauză este vorba despre o infracțiune de contrabandă cu țigări în care participația inculpatului nu a fost stabilită.
Procurorulsusține că referirea făcută la ceilalți inculpați a fost făcută pentru a se stabili poziția inculpatului în cauză, acesta nu poate fi scos din context, să se analizeze strict doar persoana acestuia. Acest aspect l-a avut și instanța de fond, motivând în încheiere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURT EA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 63/D/P/2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Galația fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat (art 7 alin 1 din Legea 39/2003), contrabandă în formă continuată (art. 270 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) și trecere ilegală a frontierei de stat (prev. de art. 70 alin 1 din OUG nr.105/2001 - cu referire la disp. art 33 litera a Cod penal).
În privința inculpatului mai sus menționat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la 23.01.2009- constatându-se incidența disp. art.143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală - ulterior măsura fiind prelungită /menținută de către instanța de judecată.
La termenul de judecată din 21.01.2010, inculpatul a formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar motivat de faptul că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Inculpatul a menționat de asemenea că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
În privința cererii astfel formulate - instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condiții procedurale prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, corelativ cu disp. Art. 1606alin. 2 Cod procedură penală).
Astfel infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu pedepse ale închisorii într-un cuantum situat sub 18 ani avându-se în vedere și disp. 2 al art. 7 din Legea 39/2003.
În privința temeiniciei însă, instanța a apreciat cererea în contextul dedus judecății.
În speță sunt supuse analizei infracțiuni grave cu importante conotații economice, iar probatoriul administrat până la acest moment procesual nu aduce date noi menite a modifica împrejurările avute inițial în vedere.
Totodată, măsura neprivativă de libertate solicitată se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o produce inculpatul că lăsat în libertate își va îndeplini obligațiile impuse dar și comportamentul acestuia în contextul dedus judecății.
În consecință, Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie prezentă și a respins-o, iar în conformitate cu disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penal a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterii cererii privind liberarea sa provizorie sub control judiciar și susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acestei instituții.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în mod corect dispunându-se respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca nefondată.
Astfel Curtea reține că într-adevăr cererea formulată nu este inadmisibilă, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, însă în mod justificat a apreciat instanța de fond că liberarea provizorie nu este oportună raportat la datele concrete ale speței.
Se are în vedere pericolul social concret ridicat al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul, ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, din modalitatea organizată de săvârșire și din valoarea ridicată a bunurilor ce au făcut obiectul contrabandei cu țigări, aspecte ce impun concluzia că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru buna desfășurare procesului penal și că liberarea provizorie pe control judiciar nu se impune la acest moment procesual.
De altfel Curtea constată că în cauză urmărirea penală și judecata s-au desfășurat cu inculpatul recurent în stare de arest preventiv tocmai pe considerentul că lăsarea sa în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică și că la acest moment nu există date concrete că această situație s-a schimbat și că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă.
Este de altfel binecunoscut că în astfel de cazuri, în care gravitatea faptelor este dată nu doar de limitele de pedeapsă dar și de impactul produs asupra comunității, de rezonanța profund negativă a unor fapte antisociale, lăsarea inculpaților în stare de libertate, fie și pe calea liberării provizorii sub control judiciar, este inoportună și poate contribui la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul colectivității și de neîncredere în capacitatea organelor judiciare de combatere a fenomenului infracțional.
Față de cele mai sus arătate urmează ca recursul declarat de inculpatul să fie respins ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală precum și cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.05.1965 în G, domiciliat în G,-, -/33,.21, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP -, împotriva Încheierii de ședință din 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 30 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red.I - 8.02.2010
Tehnored.
8.02.2010
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
