Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 731/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 731/R/2008
Ședința publică din 9 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
Președintele Curții de Apel Cluj
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului apreciază că hotărârea de menținerea măsurii arestării pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală astfel că solicită admiterea recursului declarat cu consecința punerii de îndată în libertate în condițiile în care nu mai există temeiurile arestării pentru menținerea măsurii. Pe parcursul cercetării au fost administrate probe, probațiunea a fost epuizată rămânând de audiat doar partea civilă care nu s-a prezentat în instanță. Toate persoanele audiate evocă în conținutul declarațiilor că niciodată inculpatul nu a lăsat să se înțeleagă că ar avea influență pe lângă inculpatul. În privința susținerii privitoare la gravitatea faptei, nu poate fi avută abstract în vedere în condițiile în care art.148 lit.f pr.pen. trebuie probat, ori, nu există nici o probă din care să reiasă că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar zădărnici urmărirea penală. Din materialul probator administrat în cauză o astfel de măsură s-ar impune în sensul revocării măsurii arestării preventive ținând seama și de faptul că au trecut șapte luni de arest, inculpatul a participat la cercetarea judecătorească și a avut un comportament ireproșabil. Mai mult, termenul rezonabil tinde să fie împlinit în cazul de față. Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. În mod corect instanța a făcut o judicioasă apreciere a temeiurilor arestării apreciind că acestea impun privarea de libertate a inculpatului și pe viitor. Art.139 pr.pen. statuează că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, ori, concluzia care se desprinde este că inculpatul a săvârșit faptele reținute. Apreciază ca nefondate criticile aduse iar în privința termenului rezonabil, acesta nu s-a împlinit. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că poate fi cercetat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că toți clienții săi au făcut același lucru ca și el dar aceștia sunt scoși de sub urmărire penală. Gravitatea faptei sale nu pune în pericol societatea întrucât taxa de primă înmatriculare s-a scos iar firma sa nu mai funcționează.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008, a fost admisă în principiu cererea inculpatului și trecând la soluționarea pe fond a acesteia, a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reținut că prin încheierea penală nr.29/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.13/2 din Legea 78/2000 modificată cu referire la art.248 și art.248/1 pen.cu aplicarea art.41 alin.2 pen. (16 acte materiale), luare de mită în formă continuată, prev.de art.254 alin.1 pen. raportat la art.6 din Legea 78/2000 modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. (12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 pen. raportat la art.17 lit.c din Legea 78/2000 modif. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. (9 acte materiale), faptele fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev.de art.33 pen. și cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.257 pen. raportat la art.6 din Legea 78/2000 modif.cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și dare de mită în formă continuată prev.de art.255 alin.1 pen. raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. faptele comise în condițiile a concursului real de infracțiuni prev.de art.33 lit.a pen.
Măsura a fost prelungită prin încheierea penală nr.33/C/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă DNA C, nr.43/P/2008 din data de 7 iulie 2008 cei doi inculpați au fost trimiși în judecată împreună cu inculpatul, față de care prin ordonanța din 13.06.2008 a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care a expirat la data de 12.07.2008, fără să se fi solicitat prelungirea respectivei măsuri.
Prin încheierea penală nr.din 10.07.2008, instanța în temeiul art.300/1 pr.pen.raportat la art.160/b pr.pen.a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul este legală și temeinică și a menținut starea de arest a acestuia, măsură ce s-a menținut și la termenele ulterioare apreciindu-se că sunt prezente temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Din punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, îndeplinește condițiile prevăzute de lege în această materie, însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, așa cum s-a arătat și la termenele anterioare, instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi lăsat în stare de libertate, faza de cercetare judecătorească abia a început, nu au fost administrate probele testimoniale și există riscul zădărnicirii aflării adevărului.
Inculpatul s-a considerat nevinovat arătând că nu avea cunoștință de faptul că inculpatul a încălcat legea, iar prin activitatea sa nu consideră că ar fi comis vreo infracțiune.
Firma condusă de inculpatul se ocupa de înmatricularea autovehiculelor de multă vreme, și acest inculpat știa prea bine că nu există taxe diferențiate în funcție de calitatea persoanei, în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare.
În cauză au fost trimise în judecată, așa cum s-a arătat mai sus, persoane care erau angajate la instituții ce reprezentau statul, în speță fiind vorba de un reprezentant al poliției, iar o cauză în care sunt antrenate persoane ce dețineau asemenea funcții, este o cauză cu riscuri mai mari în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, în concret, subliniem faptul că o parte din martorii ce trebuie audiați în cauză ar putea să aibă anumite rezerve și chiar să fie influențați în depoziția lor, văzând că inculpații au fost puși în libertate.
Așa cum s-a mai arătat cu alte ocazii legate de analiza măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, într-o cauză ca aceasta, în care inculpatul este trimis în judecată, alături de alți inculpați, pentru infracțiuni de corupție comise în sediul poliției, cu sume de bani destul de consistente, având în vedere și dispozițiile art.136 pr.pen. instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, este contraindicată admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe argumente de genul că "alte persoane sunt în stare de libertate deși au comis aceleași fapte", nu poate fi primită.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul prin apărătorul său, a precizat că probațiunea a fost epuizată în cauză urmând a fi audiată doar partea civilă care nu s-a prezentat la instanță și nu se poate susține că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită întrucât în cauză nu există nici o probă din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar zădărnicii desfășurarea procesului penal.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 proc.pen.în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive prevăzute de dispozițiile legale.
Art.148 alin.1 proc.pen.prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 proc.pen.și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, potrivit art.160/2 și următ.proc.pen.atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
În speță, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat este justificată iar liberarea provizorie nu este opoturnă în acest moment atât în raport cu gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și în raport de poziția procesuală a inculpatului.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.257 pen.raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și dare de mită în formă continuată prev.de art.255 alin.1 pen.raportat la art.6 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
S-a reținut sub aspectul stării de fapt că în calitate de reprezentant al unei societăți comerciale cu obiect de activitate în domeniul intermedierii de înmatriculări, în cursul lunii martie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins suma totală de 20.000 euro și 19.500 lei pentru ca prin influența pe care o are asupra unui agent de poliție de la biroul înmatriculări, să-l determine să procedeze la înmatricularea vehiculelor fără achitarea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantumul prevăzut de lege.
De asemenea, inculpatul a dat sumele de bani obținute de la făptuitor, respectiv 20.000 de euro și respectiv 19.500 lei inculpatului agent de poliție angajat la biroul înmatriculări pentru ca acesta să procedeze la înmatricularea vehiculelor făptuitorilor.
Or, instanța de fond a reținut în mod corect că este inoportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului trimis în judecată alături de alți inculpați pentru fapte de corupție.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.MB/CA
17.12.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
