Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 737/R/MF
Ședința publică din 29 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:- -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, disjuns din dosarul nr-, împotriva încheierii de ședință nr.72 diun 12 2008, pronunțată de Tribunlaul V- secția penală, în dosarul nr-.
S- procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală
La apelul nominal făcut în ședința publică, a fost prezent inculpatul asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și procurorul, pe rând,arată că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, solicită a se constata că încheierea instanței este motivată pe faptul că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, dar fără a se arăta pentru ficare inculpat în parte și în ce constau.
Se motivează pe faptul că prin lăsarea în libertate inculpatul ar influiența părțile vătămate, fără a se arăta care anume sunt acestea.
În cauză au fost administrate toate probele în ceea cel privește pe, mai puțin audierea părții vătămate care este plecat în Anglia, nu are cum să ia legătura și, o societate comercială care are personalitate juridică și nu poate constitui un motiv întemeit pentru a se menține arestarea.
A fost audiată cea mai importantă parte, respectiv, care nu a pretins că a fost șantajat de inculpat.
A fost încălcat termenul rezonabil de soluționare prevăzut de CEDO, inculpatul este arestat de cca. un an și J, perioadă în care nu s-a definitivat judecata.
Nu i se poate imputa inculpatului faptul că a refuzat să dea declarație, fiind un drept al său prevăzut de lege. A făcut acest lucru pentru a vedea mai întâi ce vor declara părțile vătămate, după care va da declarație și el.
Gravitatea faptei nu poate constitui un motiv pentru menținerea arestării.
Pentru un alt inculpat din acest lot, s-a luat măsura de punere în libertate și nu a avut loc nici-un eveniment din partea opinei publice.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, urmând a se constata că nu se mai impune menținerea arestării și punerea în libertate, sau înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură de siguranță.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării, prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Termenul rezonabil nu a fost depășit, având în vedere numărul mare de acte materiale, numărul mare de inculpați, părți vătămate, martori care au trebuit audiați, cât și fapătul că după fiecare menținere de arestare dosarul a fost plecat în recurs, plus că s-au formulat cereri de liberare provizorie, iar inculpații au uzat de căile de atac, ceea ce a determinat tergiversarea cercetării judecătorești.
Inculpatul având ultimul cuvânt, cere să fie pus în libertate,fiind foarte bolnav și având o situație familială deosebită.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință nr.72 din 12 2008, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 1608aalin.6 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, ȘI .
A obligat pe fiecare din inculpații, și la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
A admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și a, născut la data de 5.01.1960, în Mun.Rm.V domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, în sensul că încuviințează ca inculpatul să părăsească localitatea de domiciliu pentru a se prezenta la medicul curant la investigații sau tratamente medicale și de fiecare dată la întoarcerea în localitatea de domiciliu să se prezinte la Postul de Poliție, județul și să dovedească cu acte medicale perioada și locul unde s-a aflat în timpul părăsirii localității de domiciliu.
În baza art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -,în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui si, născut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar Colibași, și -, fiul lui si -, născut la data de 05.07.1973 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni, spălare de bani, înșelăciune, evaziune fiscală, șantaj, înșelăciune, infracțiuni privind comerțul electronic.
Potrivit art.1602Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față instanța se află în plină cercetare judecătorească și există date că inculpații aflat în stare de libertate ar putea să influențeze părțile vătămate prin intimidarea acestora, care să-și schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală.
Părțile vătămate se deplasează cu greu la instanța de judecată, fiindu-le în continuare teamă de consecințele ce pot urma audierii acestora și lăsarea în libertate a tuturor inculpaților creează premisa ca aceștia să fie aduși la instanță numai prin forța coercitivă și să le fie influențate declarațiile.
Inculpații din prezenta cauză abuzează de un drept procedural oferit de lege, formulând până în prezent, cu aproximație peste 10 astfel de cereri, care au fost respinse de la data primei cereri, până în prezent neschimbându-se niciuna dintre împrejurările avute în vedere atunci când a fost respinsă prima cerere.
Față de cele arătate tribunalul a respins cererile ca neîntemeiate, cu obligarea inculpaților la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cât privește menținerea măsurii arestării preventive urmează a se observa că până în prezent nu s-a diminuat pericolul social concret al faptelor inculpatului, ecoul acestora în cadrul comunității, notorietatea infracțiunilor comise și al pericolului social al inculpaților pentru comunitate, posibilitatea acestora de a influența probele prin teama pe care o inspiră în continuare asupra părților vătămate.
In conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 3002Cod procedură penală, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, înainte ca durata acestei măsuri procesuale să expire, constată că temeiurile ce au determinat luarea acesteia nu au încetat pentru a dispune revocarea, ci subzistă și impun în continuare menținerea ei, dată fiind gravitatea faptelor comise, acestea prezentând un real pericol pentru comunitate.
Astfel, există indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiuni de natura celor care s-au reținut în sarcina acestora în faza de urmărire penală.
Totodată, continuă să existe temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză care denotă că în situația în care inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav valorile și relațiile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță de care trebuie să se bucure membrii societății.
Pe lângă faptul că însăși gravitatea faptelor comise reprezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în comunitatea în care s-au produs. Lipsa de reacție la acest gen de acte ar putea constitui o încurajare pentru săvârșirea unor astfel de fapte și de către alte persoane.
Circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele penale evidențiază o periculozitate sporită a inculpaților care, s-au asociat în vederea comiterii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță și care prin natura lor conțin un grad ridicat de pericol social.
Ca atare pericolul social concret trebuie raportat la gravitatea faptelor comise, multitudinea părților în proces și existența unor declarații contradictorii.
Instanța a început cercetarea judecătorească iar lăsarea în libertate a inculpaților ar putea duce la influențarea probelor în principal a părților vătămate dată fiind violența pe care au manifestat-o unii din membrii grupului asupra acestora, multe părți vătămate fiind și în prezent timorate de simplul nume al inculpaților.
Instanța consideră că arestarea preventivă se încadrează într-un termen rezonabil așa cum cer dispozițiile art.5 din CEDO, întrucât inculpații nu au avut o atitudine cooperantă cu organul judiciar, ceea ce a dus la un efort suplimentar din partea acestuia în administrarea probelor, faptele lor sunt încă de notorietate și prezintă un grad de pericol concret social ridicat.
A pune în libertate la data actuală ar duce la neîncrederea publicului în respectarea principiului legalității având în vedere nevoie de combaterea continuă a actelor de: evaziune fiscală (cămătărie), spălarea banilor, șantaj, lipsire de libertate și constituirea unor grupuri infracționale.
Față de cele ce preced, potrivit art.160 alin.3 raportat la art.3002Cod de procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:, și -.
Cât privește cererea formulată de inculpatul, aceasta este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Inculpatul care face parte din același grup infracțional, a fost pus în libertate sub control judiciar prin decizia penală nr.681/R din data de 5 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, aplicându-i-se și obligația prev. de art.1602alin.3 Cod de procedură penală, aceea de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu.
Având în vedere afecțiunile medicale de care suferă, așa cum sunt prezentate în scrisoarea medicală emisă de Cabinetul Medical de Cardiologie, dr. -, între care hipertensiune arterială primară gradul II, ce necesită o internare într-o clinică de specialitate dintr-un centru universitar, se va admite cererea așa cum a fost formulată, pentru a i se permite inculpatului să se deplaseze ori de câte ori este nevoie, pentru efectuarea de investigații și tratament medical.
Inculpatul va fi obligat ca la întoarcerea în localitatea de domiciliu, după tratamentul medical efectuat, să prezinte Postului de Poliție, jud.V, unde are domiciliu, înscrisuri medicale din care să reiese cu certitudine localitatea unde a fost plecat, perioada cât a efectuat tratamentul și spitalul sau clinica unde fost internat.
La termenul din 24 2008, întrucât inculpatul a precizat că nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, solicitând amânarea cauzei pentru a fi asistat de apărătorul său ales, cauza a fost disjunsă cu privire la acesta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul sus menționat, criticând-o în ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv.
În motivele de recurs susținute oral, hotărârea primei instanțe este criticată pentru următoarele aspecte: nu s-a motivat în ce constă pericolul public în cazul lăsării în libertate, pentru fiecare inculpat; nu există temeiuri noi care să justifice menținerea arestului preventiv a inculpaților; nu sunt analizate probele care să justifice menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat; durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil prevăzut de lege; dat fiind intervalul de timp care a trecut de la aplicarea măsurii arestării preventive s-a estompat pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, aspect pe care prima instanță nu l-a avut în vedere; instanța de fond a apreciat global situația inculpaților, fără a se referi în concret la fiecare dintre aceștia atunci când a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea supusă recursului în raport cu motivele invocate și în conformitate cu disp.art. 3856Cod procedură penală, curtea constată că, recursul este nefondat.
Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Starea de arest preventiv a fiecărui inculpat poate fi menținută dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
În cadrul acestei proceduri, instanța este obligată să constate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 alin.1 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prin urmare, nu se poate susține că instanța are obligația de a examina în concret fiecare probă administrată pentru a stabili în acest fel situația de fapt și vinovăția fiecărui inculpat.
În mod corect prima instanță a avut în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent în această cauză, din care rezultă că sunt indicii temeinice și probe potrivit cărora inculpatul-recurent a săvârșit fapte penale de natura acelora reținute în faza de urmărire penală.
Din acest punct de vedere nu este necesară o analiză detaliată a situației fiecărui inculpat.
Potrivit dispozițiile art.139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi revocată dacă nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia. Potrivit acelorași dispoziții normative, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o alta, dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat aplicarea măsurii.
Aceste condiții legale nu sunt îndeplinite pentru inculpatul recurent.
În mod corect prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din ansamblul probelor administrate în această cauză, până în prezent, ținând cont și de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, rezultă că lăsarea în libertate a fiecărui recurent inculpat este de natură să aducă atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care realizează conținutul noțiunii de ordine publică.
Durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil pentru recurentul-inculpat.
În acest sens, în conformitate cu jurisprudența internă și internațională, se constată că durata arestării preventive a recurentului inculpat este justificată de complexitatea cauzei, de amploarea procedurilor judiciare necesare soluționării cauzei, precum și de numărul mare a părților și a martorilor implicați.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive pentru recurentul-inculpat respectă principiul proporționalității, întrucât este adecvată situației de fapt, rezultată din probele administrate până în prezent, dar și scopului urmărit de legea penală, respectiv apărarea unor importante valori sociale care formează ordinea publică și garantarea aflării adevărului în această cauză.
În raport cu aceste considerente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 30 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V, CNP -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 72 din 12 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 130 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 30 lei onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex./16.01.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
