Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.74/R/2010

Ședința publică din 8 februarie 2010

PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea

Judecător: - -

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio-video potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 18 iunie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale nr.27 din data de 02.02.2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prev. de art.160/2 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 08.02.2010 de Baroul Bihor - Cabinet " ".

DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEAa fost reprezentat de procuror.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Apărătorul inculpatului recurent avocat depune la dosarul cauzei practică judiciară.

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Critică hotărârea recurată sub aspectul nelegalității, arătând că prima instanță confundă cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu o cerere de înlocuire a măsurii preventive, deoarece se reține în motivarea instanței că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă. Arată că a depus la dosar decizia ÎCCJ într-o speță similară, unde era vorba de un ofițer de poliție judiciară acuzat pentru fapte de corupție, în care a fost admis recursul și în motivare se reține că"o cerere de liberare provizorie sub control judiciar presupune prin ea însăși menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv".Prin urmare, apreciază că o astfel de cerere nu se raportează la menținerea sau nu a acestor temeiuri, trebuie verificat însă dacă există toate garanțiile pentru buna desfășurare a procesului penal în conformitate cu dispozițiile art.5 paragraf III din CEDO și a dispozițiilor art.136 Cod procedură penală ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Activitatea inculpatului vizează un singur act material, față de ceilalți coinculpați în sarcina lui nu s-a reținut infracțiunea de trafic internațional de droguri. Arată că inculpatului, la insistențele investigatorului sub acoperire care îl sunase pe unul dintre coinculpați, i s-a vândut cantitatea de 100 grame de droguri de risc. Mai arată că inculpatul a fost audiat, a avut aceeași atitudine de recunoaștere și de cooperare, menținându-și poziția procesuală curentă avută în cursul urmăririi penale, are familie, i s-au reținut dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, solicitând a se avea în vedere cauza Constantin și Stoian c/a României anexată cererii de liberare provizorie, unde Statul Român a fost condamnat exact pe o astfel de activitate de cumpărare de droguri la insistențele investigatorului sub acoperire. Mai solicită a se avea în vedere practica ÎCCJ prin care, raportat la o astfel de stare de fapt, se aplică pedepse suspensive de executare.

Față de toate considerentele expuse solicită admiterea recursului, în sensul admiterii pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu stabilirea tuturor obligațiilor pe care legea le-ar impune în sarcina inculpatului pentru a nu prejudicia în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pe fond a cererii, respectiv prevederile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală. În cauză există pericolul săvârșirii de noi fapte de către inculpat, de asemenea influențarea martorilor. Din declarațiile inculpaților date la ribunalul Satu Mare nu se poate contura o stare clară de fapt și ca urmare apreciază că în cauză trebuie audiați toți martorii, adminJ. celelalte probe și pentru buna desfășurare a procesului penal consideră că menținerea în stare de arest a inculpatului este necesară. În opinia sa, inculpatul prezintă pericol social sporit, nu este vorba de o cantitate infimă de droguri, inculpatul a fost prins cu 100 grame, dar în total este vorba de cantitatea de 700 grame de droguri. Pe de altă parte, din mijloacele de informare în masă rezultă că sunt multe cazuri cu probleme din cauza consumului de diferite substanțe, motiv pentru care apreciază că pericolul social subzistă în cauză.

Apărătorul inculpatului recurent avocat, în replică, raportat la starea de fapt reținută în rechizitoriu, declarația inculpatului din cursul urmăririi penale și declarația din cursul judecății, susține că există o atitudine de recunoaștere a coinculpatului în acest dosar, dar inculpatul cu toată presiunea exercitată asupra lui și-a menținut constant poziția avută pentru aflarea adevărului. la care se face referire nu se referă la astfel de droguri ci se referă la acele weedshopuri, care ar fi droguri ce se vând în condiții legale. Ceea ce instanța trebuie să verifice în speță sunt cele două condiții și anume dacă prin lăsarea inculpatului în libertate acesta ar săvârși alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ceea ce este exclus deoarece i s-a reținut art.16 din Legea 143/2000.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr.27 din 2 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, în baza art.160 indice 8a alin.6 raportat la art.160 indice 2 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 18.06.1988 în Municipiul S M, județul S M, aflat în detenție în Penitenciarul Oradea, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.50/2009 emis de către Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza încheierii nr.41/06.11.2009.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că, rin p. cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței la data de 20.01.2010 petentul, aflat la data formulării cererii în stare de detenție în Penitenciarul Oradea, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună liberarea provizorie sub control judiciar, arătând în esență următoarele:

- măsura arestării preventive a fost luată pentru buna desfășurare a urmăririi penale, urmărire penală care în prezent este finalizată;

- cu ocazia audierii la ribunalul Satu Mare petentul a avut o poziție constantă față de faptele reținute în sarcina sa de recunoaștere și regret a faptelor;

- față de petent au fost reținute dispozițiile art.16 din Lg.nr.143/2000 privind reducerea la a limitelor de pedeapsă;

- petentul nu are antecedente penale și este la o vârstă fragedă, respectiv de 21 de ani;

- singura activitate de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului a avut loc ca urmare a acțiunii provocatoare din partea investigatorului sub acoperire, sens în care se învederează practica CEDO într-o hotărâre recentă, respectiv cauza Constantin și Stoian c/a României;

- privațiunea de libertate trebuie să fie limitată în timp în așa fel încât până la soluționarea definitivă a cauzelor penale, măsurile preventive să aibă o durată cât mai scurtă și privațiunea de libertate să poată fi înlocuită cu alte măsuri procesuale care să garanteze buna desfășurare a cauzei penale fără menținerea stării de arest;

- din actuala reglementare legală decurge principiul conform căruia într-un proces penal cercetarea făptuitorului se face în stare de libertate, măsura preventivă având un caracter excepțional;

- scopul procesului penal și buna lui desfășurare se poate atinge și prin intermediul liberării sub control judiciar;

- condiția stabilită de legea procesul penală privind pedeapsa închisorii, respectiv maxim 18 ani este îndeplinită în cauză;

- existența unei bănuieli puternice de participarea la săvârșirea unor infracțiuni grave deși constituie un factor pertinent nu legitimează singură o lungă detenție provizorie;

- art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede nu numai un drept de a fi judecat într-un interval rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procesului penal, ci și că eliberarea poate fi condiționată de existența unor garanții că acuzatul se va prezenta la proces;

- refuzul automat al eliberării sub control judiciar este incompatibil cu scopul reglementat de art.5 paragraf 3 din Convenție;

- în speță nu există temeiuri concrete care să justifice concluzia că lăsat în libertate inculpatul ar săvârși fapte asemănătoare ce ar putea leza ordinea publică;

- gravitatea faptei poate fi unul dintre motivele care să justifice menținerea unei persoane în stare de arest, dar nu poate justifica prin sine însăși deținerea unei persoane;

- Curtea Constituțională în jurisprudența sa a reținut că arestarea preventivă face parte din categoria măsurilor procesuale destinate să asigure buna desfășurare a procesului, iar nu din categoria pedepselor.

În concluzie, se arată că nu există nici un motiv rezonabil justificat prin probe certe din care să rezulte că, lăsat în libertate inculpatul ar zădărnici în vreun fel aflarea adevărului, neavând în antecedență astfel de intervenții și, de asemenea, este înafara oricărei îndoieli că mijloacele de probă în prezent se află în paza juridică a autorităților judiciare, ceea ce înlătură posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană, motiv pentru care se solicită punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar.

În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare, în care instanța a fost sesizată cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, prin care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000.

Analizând cererea formulată pe baza motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți cinci inculpați, de asemenea arestați, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, reținându-se, în esență, în sarcina acestuia faptul că la data de 05.11.2009, împreună cu coinculpatul, ar fi procurat un baton de 100 grame hașiș, după care l-au vândut unui investigator sub acoperire și colaboratorului acestuia în schimbul sumei de 1.255 euro.

Potrivit dispozițiilor art.160 ind.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă caracterul facultativ și subiectiv al acestui beneficiu recunoscut de lege în favoarea inculpatului arestat preventiv, ce presupune verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului urmând a se aprecia dacă scopurile procesului penal sunt asigurate prin garanția care o oferă persoana inculpatului și obligațiile pe care i le poate impune instanța de judecată în cazul liberării provizorii sub control judiciar.

Îndeplinirea condițiilor art.160 ind.2 Cod procedură penală, nu conferă persoanei arestate un drept, ci numai o vocație.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în cursul urmăririi penale pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în întregime și nu doar a fazei de urmărire penală.

În cauză în raport de actele și lucrările aflate în dosar nr.194/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, precum și a probelor adminJ. până în prezent în cursul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Astfel, traficarea de către acesta împreună cu alți inculpați a unei cantități relativ mari de droguri, precum și demersurile efectuate de acesta pentru a preîntâmpina descoperirea și tragerea la răspundere a sa și a celorlalți denotă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către aceștia, care justifică atât luarea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia. Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter excepțional, dar în acest moment în raport de circumstanțele reale ale cauzei, respectiv numărul M de inculpați și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, precum și cele personale ale inculpatului, nu se impune liberarea provizorie a acestuia.

Potrivit jurisprudenței CEDO, detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adus atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

Este corectă susținerea petentului privind atitudinea cooperantă a acestuia în cursul urmăririi penale ce a determinat reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 prin rechizitoriul întocmit de procuror în cauză, dar aceste aspecte nu impun în mod obligatoriu acordarea beneficiului prevăzut de dispozițiile art.160 ind.1 Cod procedură penală, urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, ocazie cu care se vor aprecia și celelalte circumstanțe personale ale petentului conform dispozițiilor art.72 Cod penal, privind lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia în cursul procesului penal, respectiv vârsta fragedă a acestuia.

În plus, pentru a se asigura o bună desfășurare în continuare a procesului penal în faza de judecată, inclusiv pentru a se verifica susținerile petentului privind existența"provocării polițienești", instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurii preventive a arestului față de acest inculpat.

Ținând cont de durata acestei măsuri, care a început la data de 06.11.2009, instanța a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile legale privind durata rezonabilă a acestei măsuri preventive privative de libertate în raport de complexitatea cauzei.

Pentru aceste considerente, apreciind că cererea inculpatului este neîntemeiată, în baza art.160 ind.8a alin.6 raportat la art.160 ind.2 Cod procedură penală, aceasta a fost respinsă ca atare.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de partea căreia i s-a respins cererea, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei în cuantum de 400 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul admiterii pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Față de toate considerentele expuse, solicită admiterea recursului, în sensul admiterii pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu stabilirea tuturor obligațiilor pe care legea le-ar impune în sarcina inculpatului pentru a nu prejudicia în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.

Curtea, examinând hotărârea, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.9 alin.3 Cod procedură penală, combinate cu art.385 ind.6 alin.1 și art.385 ind.7 alin.1 Cod procedură penală, constată că, toate criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

Prima instanță a analizat în mod exhaustiv și garanțiile pentru buna desfășurare a procesului penal alături de temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului.

Astfel, a arătat în mod explicit că pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal în faza de judecată, inclusiv pentru a se verifica susținerile inculpatului privind existența provocării polițienești, se impune în continuare menținerea măsurilor preventive.

Instanța de recurs achiesează în totalitate la concluziile instanței de fond, considerând că pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, pentru a se realiza o cercetare judecătorească de calitate, aspect extrem de important în cadrul actului de judecată, se impune rămânerea în continuare în stare de arest a inculpatului, respingându-se cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar.

Față de cele menționate mai sus, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art.192 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 18.06.1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale nr.27 din 2.02.2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 8.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

decizie - jud.- -

În concept - 11.02.2010

Judecător fond -

- - -

2 ex./12.02.2010

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea

#Judecator Rus Claudia

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Oradea