Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 753/R/MF.
Ședința publică din 12 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, fiul lui și, născut la data de 18 octombrie 1970, și, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocat, desemnați din oficiu pentru aceștia astfel:, asistat de avocat -a, conform delegației avocațiale nr. 4870/2009, asistat de avocat -a, conform aceleiași delegații anterior menționate și -, conform delegației nr. 4871/2009, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii desemnați din oficiu au luat legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat -a desemnată din oficiu pentru recurenții inculpați și, susține că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune admiterea recursului și liberarea provizorie sub control judiciar. Arată că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este mai mică de 18 ani și nu există probe sau indicii din care să rezulte că, lăsați în libertate ar săvârși alte infracțiuni.
Precizează că, urmărirea penală a fost finalizată și solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpaților.
Avocat -a pentru inculpatul achiesează la concluziile colegei sale avocat. Solicită admiterea recursului și modificarea încheierii cu consecința admiterii cererii de liberare.
Susține că, din probele administrate nu există indicii că, inculpatul ar mai putea săvârși alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici chiar părțile din proces.
Reprezentantul parchetului susține că, cererile erau admisibile în principiu, dar corect au fost respinse pe fond. Nu există garanții că, lăsați în libertate nu ar mai săvârși alte infracțiuni. Este adevărat și că inculpatul are mai puține infracțiuni reținute în sarcina sa, dar are antecedente penale.
Pune concluzii de respingerea recursurilor inculpaților.
Recurenții inculpați, având pe rând ultimul cuvânt, solicită următoarele:
solicită admiterea recursului cu consecința liberării sale.
, arată că, lasă la aprecierea instanței.
- susține că este arestat de 2 ani și J pentru infracțiunea de furt. Consideră că. Este suficient timp de când este arestat.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 1608aalin.6 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, CNP -, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în com., jud. V, cu domiciliul în or. H,-, jud. V, CNP -, și, fiul lui și, născut la data 05.07.1973, în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în com., sat, jud.V, CNP -.
A respins ca neîntemeiată cererea de revocare și înlocuirea măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, fiul lui și a, născut la data de 05.01.1960 în mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul în com., sat, jud. V, CNP -.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpații, - și, la câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că,
Inculpații, și - și au formulat la data de 18 noiembrie 2009 cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile comise nu depășește 18 ani și nu există pericolul să săvârșească alte infracțiuni, să împiedice aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părților sau experților.
Printre alte motive au fost și cele cu privire la starea familiară, și cea de sănătate.
Cererile au fost admise în principiu întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod de procedură penală, iar la cererea părților s-a trecut la soluționarea cererilor în aceeași ședință.
Potrivit art.1602Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.1602pr.penală nu determină admiterea automată a cererii,aprecierea temeiniciei acesteia trebuie raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt judecați cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni, spălare de bani, evaziune fiscală, șantaj, lipsire de libertate, înșelăciune și infracțiuni la legea privind comerțul electronic, prejudiciul creat de aceștia fiind de ordinul miliardelor.
Față de pericolul social concret al faptelor săvârșite descrise pe larg în rechizitoriu, multitudinea părților din proces și de existența unor declarații de negare a comiterii faptelor, liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică, impunându-se judecarea,în continuare, a inculpaților în stare de arest.
S-a avut în vedere și faptul că la data de 4 noiembrie 2009 s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților,măsură împotriva căreia aceștia au formulat recursuri, care au fost respinse la data de 16 noiembrie 2009 prin decizia penală nr. 693/R/MF pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI,în dosarul nr-. Cu ocazia menținerii arestării preventive au fost verificate toate aceste împrejurări invocate de inculpați, iar de la data verificării măsurii arestării preventive și până la data soluționării prezentelor cereri nu s-a schimbat nimic din împrejurările invocate în prezent și avute în vedere și de celelalte instanțe.
Având în vedere cele expuse, instanța nu a avut certitudinea că liberarea provizorie a inculpaților, și reprezintă o măsură preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal,desfășurare care impune implicit siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice și în consecință,în temeiul art.1608aal.6 pr.pen. a respins cererile ca neîntemeiate.
Nici cererea de revocare și înlocuirea măsurii arestării preventive formulată oral de inculpatul nu poate fi admisă, în opinia primei instanțe, întrucât nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la data când a fost luată măsura arestării preventive față de inculpat.
De precizat, că inculpatul a fost liberat sub control judiciar la data de 6 decembrie 2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, însă nu a respectat obligațiile ce i-au fost impuse,în sensul că a luat legătura cu inculpatul în timp ce acesta se afla în Penitenciarul Colibași, județul A, depășind și limita teritorială impusă, astfel că s-a revocat măsura liberării provizorii sub control judiciar.
Împotriva încheierii au formulat recurs inculpații, și -, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În primul rând inculpații opinează că, nu există probe ori indicii din care să rezulte că odată puși în libertate ar comite alte infracțiuni ori ar influența bunul mers al procesului penal. Pe de altă parte, durata arestării de peste doi ani nu corespunde noțiunii de termen rezonabil consacrată în practica CEDO.
În cele din urmă, inculpații au probleme de sănătate, au în întreținere copii minori, aspecte de care instanța ar fi trebuit să țină seama în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. ultim cod procedură penală.
Curtea apreciază nefondate recursurile formulate de inculpați.
În acest sens curtea reține că, dispozițiile art. 1602alin. 2 cod procedură penală, împiedică acordarea liberării provizorii în cazul în care există date ce arată necesitatea de a împiedica pe inculpați să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
Chiar dacă nu au promovat recurs în cauză, curtea apreciază relevant să reamintească așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, respectiv volumul 15, filele 7 și 9, că inculpatul a exercitat amenințări directe asupra lucrătorilor de poliție, implicați în anchetă cât și a familiilor acestora, începând cu data de 09.07.2007, la momentul introducerii sale în arest și apoi la 07.11.2007 când se afla deja în detenție, fiind evidentă tendința acestuia de a denatura aflarea adevărului în cauză.
În același sens, curtea precizează că, inculpatul deși a fost pus în libertate sub control judiciar, prin decizia penală nr. 981/R/05.12.2008, a Curții de APEL PITEȘTI, și se afla sub imperiul interdicțiilor impuse de art. 1602alin. 2 și 3 Cod procedură penală, în zilele de 22.01.2009 și 29.01.2009 s-a prezentat la Penitenciarul Colibași unde se aflau încarcerați ceilalți membri din grupul, pentru a lua legătura cu aceștia, procedând într-o manieră similară și pe data de 12.02.2009.
Toate aceste date indică împrejurarea că inculpații având în continuare interese comune, pentru că fac parte din același grup infracțional, în situația în care fie și unul dintre ei este pus în libertate îi contactează pe ceilalți încercând evident să influențeze în favoarea lor, mersul anchetei penale.
În condițiile în care încă nu s-au finalizat administrarea probelor, circumstanțele arătate conturând intenția inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, determină incidența dispozițiilor art. 1602alin. 2 din Codul d e procedură penală, conform cărora în asemenea ipoteze, liberarea provizorie nu se acordă.
În ce privește durata rezonabilă a arestării, aceasta se apreciază funcție de particularitățile concrete ale fiecărei cauze, în funcție de complexitatea dosarului, atitudinea organelor judiciare cât și a părților.
Inculpații au fost supuși detenției la data de 09 iulie 2007, măsură ce a fost menținută sistematic de instanțele de judecată până în momentul actual.
În tot acest interval de timp din evidențele ECRIS, rezultă că inculpatul, a formulat 39 de cereri de recurs, a formulat un număr de 29 de cereri, iar - un număr de 38 de cereri, toate în legătură cu detenția la care au fost supuși.
Pentru soluționarea unei cereri de recurs sunt necesare circa 7 zile, în care dosarul se transportă de la o instanță la alta, se stabilește termenul de judecată, se soluționează, și alte 3 zile pentru redactarea hotărârii și restituirea dosarului la instanța inițială.
Numai în legătură cu acest aspect, un calcul matematic simplu, relevă că dosarul s-a aflat la diferite instanțe, pentru soluționarea unor cereri accesorii fondului, o perioadă de aproape un an.
De asemenea, urmare excepțiilor invocate de inculpat, dosarul a fost înaintat Curții Constituționale în intervalul cuprins în 11.03 - 11.07. 2008.
În practica judiciară europeană, fosta Comisie a constatat că anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului, pentru că atunci când legea națională oferă dreptul de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni pentru a alege între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă astfel încât până la un punct trebuie să își asume consecințele alegerii făcute (Comisia, rap. 11 decembrie 1980, cauza Schertehnleib DR.nr.23 ).
Deși în principiu comunicarea dosarului altei instanțe nu trebuie să conducă la suspendarea activității judiciare în cauza respectivă, nu se poate face abstracție de faptul că acest lucru, se întâmplă în mod obiectiv, câtă vreme toate actele procesuale specifice fiecărei etape, nu se pot efectua în lipsa dosarului cauzei.
Cu toate că așa cum s-a arătat în practica europeană, a fost atribuită această situație ca o culpă în sarcina inculpaților, totuși dacă se acceptă ideea că, în cele din urmă aceștia nu pot avea vreo vină, este totuși notoriu și obiectiv că lipsa dosarului împiedică instrumentarea oricărui act procesual, echivalând practic cu o suspendare implicită a procedurilor de fond, astfel încât nu poate atrage nici culpa organelor judiciare și prin urmare nici nu poate fi avută în vedere la calculul duratei rezonabile.
În ce privesc problemele de sănătate sau care rezultă din raporturile de familie, invocate de inculpați, acestea au fost analizate cu ocazia luării și menținerii arestării preventive în raport cu fiecare inculpat, în condițiile în care recurenții au și produs în acest sens dovezi pertinente.
De data aceasta însă curtea observă, lipsa oricăror dovezi în legătură cu aceste aspecte personale, și prin urmare, nu poate avea în vedere numai susținerile recurenților.
Pentru aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, curtea urmează să respingă recursurile inculpaților apreciindu-le nefondate, iar potrivit art. 192 cod procedură penală să îi oblige pe aceștia la cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30 martie 1971, fiul lui și, născut la data de 18 octombrie 1970, și, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marius
Dr.Gh.- - dr. Grefier,
Red.:
Tehnored.:.
2 ex./21 decembrie 2009.
Jud.fond:Cl.
Încheierea a fost atacată cu recurs de inculpații, susținând casarea încheierii nr.21/F din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că îndeplinește condițiile prev.de art. de art.1602Cod procedură penală,
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică cerințelor impuse de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie, cât și a temeiurilor ce au determinat arestarea inculpatului.
Curtea precizează în raport cu practica ei constantă că liberarea provizorie sub control judiciar, ori pe cauțiune, presupune analiza atât a dispozițiilor art.1602Cod procedură penală ce reprezintă cadrul general în materie cât și a temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive, pentru a stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.
Curtea reține ca indiscutabil din perspectiva arătată faptul existenței unor indicii convingătoare că inculpatul
a fost implicat în comiterea unor fapte pentru care este acum cercetat, aspecte ce rezultă din vol.3, filele 168, 169; vol.41, filele 97-170; vol.32, filele 215, 216, 223, 224, 253, 265, 277; vol.33, filele 2, 111, 129, unde se evidențiază convorbiri telefonice și mesaje de la și pentru inculpatul, conducătorul grupului infracțional, în legătură cu tranzacții frauduloase pe internet.
Art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție permite arestarea unei persoane atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpatului, acesta se degajă din consecințele pe care o faptă periculoasă le propagă în mediul public, încălcând ordinea de drept și liniștea socială.
Faptele ce fac obiectul acestui dosar pun problema conjugării eforturilor unui grup de persoane, în interesul comun al fraudării unui număr mare de părți vătămate, din acest grup făcând parte și inculpatul.
Acest lucru face ca situația lui juridică să fie în permanență raportată la activitatea grupului, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv sub aspectul incidenței măsurilor preventive.
Pe lângă faptul că infracționalitatea de grup are o puternică influență asupra opiniei publice, în ultimii doi ani pe raza județelor A și V au fost trimise în judecată alte 4 grupuri infracționale cu mod de acțiune similar, o asemenea grupare fiind identificată de curând în municipiul
Astfel de evoluții reprezintă indicatorul pericolului pentru ordinea publică, determinat de lăsarea în libertate a inculpaților implicați, reclamă reacții ferme din partea organelor judiciare și nu se diminuează câtă vreme faptele redevin actuale în memoria oamenilor.
Curtea apreciază prin urmare, în acord cu prima instanță că temeiul arestării inculpatului nu a dispărut justificând și pe viitor arestarea sa preventivă, astfel că liberarea provizorie nu se justifică.
În legătură cu problemele de sănătate pe care le invocă recurentul în sprijinul cererii sale, curtea arată că acestea nu determină liberarea sa provizorie, pentru că potrivit art.1391Cod procedură penală, în asemenea ipoteze, administrația locului de deținere dispune efectuarea sub pază permanentă a tratamentului medical în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății dacă unitățile din cadrul ANP, nu oferă aceste posibilități.
Curtea apreciază așadar, nefondat recursul inculpatului și conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
