Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.76/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.61/2009, emisă de Baroul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat critică hotărârea pronunțată de Tribunalul Tulcea, pentru nelegalitate și netemeinicie. Consideră că aceasta în mod greșit a motivat hotărârea în sensul că tentativa nu este o cauză de reducere a cuantumului pedepsei la Apreciază că aceasta a făcut o confuzie cu o problemă de drept tratată într-o
- 2 -
decizia a Înaltei Curți de Casație și Justiție care privea o problemă ce privea un minor.
Învederează instanței că infracțiunea săvârșită în forma tentativei este tratată în Titlul II al Codului penal și se sancționează cu pedepse situate între Ja minimului și Ja maximului.
Potrivit dispozițiilor art.144 Cod penal - "prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă".
Solicită admiterea recursului și să se constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă, întrucât din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, pentru infracțiunea săvârșită de inculpat limita maximă de pedeapsă este de 12 ani și J, împrejurare în care, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea pentru a se pronunța pe fondul cererii. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală. Învederează instanței că la soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cadru, iar norma de incriminare pentru infracțiunea de omor prevede o pedeapsă situată între 15 și 25 ani închisoare, iar pentru admisibilitatea unei astfel de cereri legea prevede că nu trebuie să depășească limita de 18 ani închisoare.
În ceea ce privește dispozițiile prevăzute de art.144 Cod penal se coroborează cu dispozițiile art.141 Cod penal și art.1603Cod procedură penală - referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecății.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Tulcea, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, în replică, subliniază că infracțiunea consumată și tentativa sunt fapte distincte.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
- 3 -
Prin încheierea de ședință pronunțată la 23 iunie 2009 în dosarul nr- Tribunalului Tulceaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul:
, fiul lui și, născut la 11.06.1978, deținut în Arestul T, ca inadmisibilă.
Totodată, în temeiul art.192 alin.(2) Cod procedură penală penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art.20-174-175 lit.(i) Cod penal, iar pentru această infracțiune în formă consumată legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.1602Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, chiar dacă infracțiunea comisă de inculpatul este sub forma tentativei, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal sau în legi speciale pentru infracțiunea săvârșită, fără a se lua în considerare cauzele de reducere a pedepsei.
Potrivit art.144 Cod penal, "prin săvârșirea unei infracțiunii" sau "comiterea unei infracțiunii" se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pentru care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
Cum legiuitorul nu a făcut distincție pentru cauzele de reducere a pedepsei, instanța constată că, cererea inculpatului nu este admisibilă având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod procedură penală.
Împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2009 Tribunalului Tulcea, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, infracțiunea săvârșită în forma tentativei este sancționată cu pedepse situate între Ja minimului și Ja maximului prevăzut de lege și, cum prevederile art.144 cod penal stipulează faptul că, prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată
- 4 -
sau ca tentativă, nu se poate vorbi de tentativă ca o cauză de reducere a pedepsei aplicabile.
Pe cale de consecință a solicitat ca, urmare constatării îndeplinirii cerințelor art.1602Cod procedură penală, să se admită recursul, să se caseze încheierea recurată și, să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, pentru a se pronunța pe fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii Tribunalului Tulcea din 23.06.2009 ca legală și temeinică motivat, în esență, de faptul că prevederile art.144 cod penal se coroborează cu prevederile art.1603Cod procedură penală și respectiv 1411Cod penal, în sensul că se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cadru, iar pedeapsa pentru infracțiunea de omor este situată între 15 și 25 ani închisoare.
Examinând încheierea din 23 iunie 2009 Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-, în lumina criticilor din recursul inculpatului, de actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856alin.(3) Cod procedură penală Curtea constată, cu majoritate de voturi, că este legală și temeinică iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul recurent este cercetat penal pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20-174-175 lit.(i), Cod penal și a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit prevederilor art.1602Cod procedură penală pentru a fi admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul infracțiunilor intenționate, pedeapsa prevăzută de lege nu trebuie să depășească 18 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art.144 Cod penal prin "săvârșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvârșirea unei fapte pe care legea o pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acesteia ca autor, instigator sau complice.
Potrivit prevederilor art.1411cod penal prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută în textul incriminator pentru fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Raportat la textul de lege prevăzut de art.1411Cod penal se impune constatarea că, atunci când legiuitorul vorbește despre "pedeapsa prevăzută de lege" se referă exclusiv la forma consumată a faptei prevăzută de legea penală, fără a mai face referire expresă la tentativă, așa cum a înțeles să precizeze în art.144 Cod penal.
- 5 -
Urmare interpretării și coroborării textelor de lege menționate se impune concluzia că, tentativa nu este decât o cauză de reducere a pedepsei, în sensul prevederilor art.1411Cod penal. Pe cale de consecință, în speță, trebuie să ne raportăm la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat în formă consumată, pentru a verifica dacă este îndeplinită cerința legală privind limita maximă de 18 ani închisoare, în vederea admisibilității sau nu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Infracțiunea de omor calificat, în formă consumată, este pedepsită cu închisoarea între 15 și 25 ani, fiind deci depășită limita maximă de 18 ani închisoare, stabilită de art.1602Cod procedură penală. Rezultă, așadar, că în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat neîndeplinirea cerințelor art.1602Cod procedură penală atunci când a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului recurent.
În sensul interpretării dată de curte, în opinia majoritară, textelor de lege operante în speță, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.16 din 22 mai 2006 secțiilor unite.
Pentru considerentele menționate, curtea, cu majoritate de voturi, reținând că este neîntemeiată critica recurentului va respinge recursul acestuia ca nefondat.
Cum în urma examinării din oficiu a încheierii recurate nu s-au identificat alte motive de reformare, aceasta va fi menținută ca legală și temeinică.
Urmare respingerii recursului, în conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
În cauză s-a exprimat și opinia separată, potrivit căreia recursul trebuia admis, casată încheierea Tribunalului Tulcea din 23 iunie 2009 și trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Cu majoritate de voturi;
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
- 6 -
Cu opinia separată a domnului judecător - --- care este pentru admiterea recursului, casarea încheierii de fond și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului cererii de Tribunalul Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
Cu opinie separată în sensul
admiterii recursului.
Judecător,
--- -
jud. fond.:
red.dec.jud.: V/2.07.2009
tehnored.gref.:
2 ex./3.07.2009
- 7 -
OPINIE SEPARATĂ
Am exprimat opinia minoritară în sensul admiterii recursului, al casării încheierii recurate și a rejudecării, de către prima instanță a cererii de eliberare provizorie sub control judiciar întrucât, în opinia mea constant exprimată, cererea era admisibilă în principiu, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în forma tentativei, încadrată juridic în prevederile art.20 raportat la art.174-175 lit.i) Cod penal are limitele speciale de 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare, fiind îndeplinite condițiile art.1602alin.(1) Cod procedură penală.
Tentativa este o formă a infracțiunii, având limite de pedeapsă stabilite prin intermediul unei norme de trimitere și nu reprezintă un caz de atenuare sau agravare a pedepsei, în interpretarea art.144 Cod penal.
Ca atare, sintagma, "pedeapsa prevăzută de lege" apreciez că trebuie interpretată în sensul stabilirii limitelor speciale ale pedepsei prin raportare la dispozițiile art.20 Cod penal, pentru similitudine de raționament ca în modalitatea primei etape de individualizare judiciară a pedepsei, când se stabilesc limitele speciale ale acesteia, prin intermediul art.20 Cod penal, raportat la natura incriminatoare pentru infracțiunea fapt consumat.
În plus, dreptul de a solicita liberarea provizorie îl apreciez ca izvorând, fără condiționalitate privind pedeapsa aplicabilă și din dispozițiile prevalente față de dreptul intern, în speță art.5 alin.(3) din O, care prin folosirea termenului "orice persoană arestată" creează dreptul general al arestatului preventiv de a fi pus în libertate în sensul procedurii, eventual sub subordonarea unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Relevantă, în acest sens, apare și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Calmanovici contra României.
JUDECĂTOR,
-
Tenored.gref.
2 ex./6.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
