Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 76/
Ședința publică din 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui G și, ns. la 04.08.1968 în G, domiciliat în G,-, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 13.05 2009 Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 15.05.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009, pentru 2 motive de nelegalitate și unul de netemeinicie.
Primul motiv de nelegalitate al încheierii recurate se referă la momentul la care s-au pus concluziile pe fond de către av., prin care s-a făcut o anumită motivare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care există la dosarul instanței de fond. Instanța a răspuns la cu totul altceva, în nici un caz la cererile formulate de apărare, deși nici măcar nu s-a solicitat să se răspundă la cele arătate în încheiere, motiv pentru care apreciază - ca prim motiv de nelegalitate- că hotărârea este nemotivată.
Un al doilea motiv de nelegalitate constă în încălcarea de către instanță, probabil că din grabă, a disp.art.1608lit.a Cod pr.penală - prin faptul că soluționarea cererii se face după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului și a procurorilor, însă în prezenta cauză, concluziile apărătorului și ale procurorului există, dar lipsește declarația inculpatului.
Acestea sunt cele două motive de nelegalitate pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru că la acest moment instanța de recurs nu poate acoperi lipsa declarației inculpatului.
Pe fondul cauzei, arată că s-a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care a fost admisă în principiu și cu care și procurorul a fost de acord.
Una dintre condițiile esențiale pentru formularea acestei cererii este ca inculpatul să fie arestat în cauză, pentru că cererea nu se poate formula dacă acesta nu este arestat. Inculpatul este arestat, iar una dintre premisele pentru care inculpatul este arestat este existența pericolului pentru ordinea publică, ceea ce nu s-a negat.
În schimb, ca instituție de drept procesual penal, liberarea provizorie prevede în momentul în care cererea este admisibilă în principiu și instituirea unor obligații, legiuitorul având în vedere tocmai anihilarea pericolului pentru ordinea publică pe care ar putea să îl prezinte inculpatul, aceste obligații fiind enumerate în cuprinsul art.1602al.3 lit.a- Cod pr.penală, iar instanța poate să aplice una sau toate obligațiile, pentru a anihila acest pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, a arătat faptul că în nici un caz nu ar exista date sau temeri că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât motivul pentru care s-a dispus arestarea acestuia și ulterior prelungirea acestei măsuri este întemeiat doar pe disp.art.148 lit.f Cod pr.penală.
În continuare și fără a intra în analiza fondului, arată că ne aflăm în fața unui dosar de droguri de trafic de droguri de risc, în care au participat din partea organelor statului un investigator sub acoperire și un martor cu identitate protejată. Rolul acestora este exact de a-i identifica pe toți aceia care participă la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.Problema în acest dosar se pune în felul următor: că acești oameni abilitați cu surprinderea în flagrant a celor care se ocupă cu săvârșirea unor asemenea faptei, nu l-au identificat absolut deloc pe inculpatul.
S-au efectuat interceptări telefonice în prezenta cauză, care nu îl privesc pe inculpatul, care nu apare în nici o interceptare telefonică.
Instanța de fond mai face referire la faptul că ar exista o bănuială. Când a promovat această cerere, rechizitoriul nu era întocmit la data judecării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă a apărut în aceeași zi, fiind înaintat instanței.Nu se mai poate vorbi la acest moment de aceste bănuieli, ar trebui vorbit despre probe, iar probe împotriva inculpatului, în afară de declarațiile celor doi coinculpați, nu există în acest dosar și instanța de recurs a observat aceasta în dosarul cauzei, motiv pentru care, având în vedere toate cele susținute mai sus, apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată la acest moment întrucât,din punctul său de vedere nu există probe care să confirme învinuirea adusă de către parchet inculpatului, învinuirea excede grav și limita bunului simț la un moment dat.
Inculpatul nu are antecedente penale, este cercetat pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală din 2001, dar dosarul este în stare de nelucrare, iar inculpatul se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, pentru că legea prevede ca să nu aibă antecedente penale. Inculpatul nu are antecedente penale, cercetarea lui pentru săvârșirea altei infracțiuni nu denotă din un grad mai ridicat de pericol social al inculpatului.
Având în vedere toate aceste considerente și faptul că, până la urmă, inculpatul este arestat doar pe baza declarațiilor a doi coinculpați, nici măcar pe declarațiile unor martori în prezenta cauză, care să vină și să spună că au cumpărat droguri de la, apreciază că la acest moment, până la soluționarea definitivă ca cauzei, după parcurgerea celor trei cicluri procesuale, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii, trimiterea dosarului spre rejudecare pentru motivele de nelegalitate și în subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea recurată este legală și temeinică, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul nu este întemeiată în raport de disp. art.1602Cod pr.penală, de natura faptei pentru care este trimis în judecată, faptă ce face obiectul activității infracționale deduse judecății, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată, modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptei - în formă continuată -, persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, toate aceste elemente relevând necesitatea de a preîntâmpina sau înlătura prin menținerea stării de arest a inculpatului a situațiilor de pericol ce tind să zădărnicească aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
De asemenea, precizează că încheierea de ședință este motivată, iar referitor la audierea inculpatului, arată că acesta a fost audiat,și-a precizat punctul de vedere cu privire la cererea pe care a formulat-o, dar, este adevărat că nu în ordinea care este precizată în art.1608lit.a pr.penală.Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent arată că are 40 de ani, nu a făcut nimic din ceea ce se spune și solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând, printre altele, că față de el nu s-au efectuat acte de urmărire penală și nu sunt probe din care să rezulte că în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul TERITORIAL GALAȚIa fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 în referire la art. 41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. a,c Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că în perioada martie - aprilie 2009, procurat, deținut și distribuit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inclusiv împreună cu alte persoane dintre care un minor, respectiv inculpații și, diverse cantități de produse canabice (marijuana și hașiș) - droguri de risc.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 2 al.1 din Lg. 143/2000 în referire la art. 41 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 al. 1 lit. a,c Cod penal.
Se pot aminti în acest sens: rapoarte de constatare tehnico - științifică, procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, planșe fotografice, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor -, -, declarațiile inculpatului.
S-a precizat că este adevărat că prezenta cerere îndeplinește condiția privitoare la cuantumul pedepsei (sub 18 ani închisoare), însă este nefondată din perspectiva oportunității punerii în libertate a inculpatului.
În cauză se mențin în continuare condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.penală, însă față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, amploarea acestor fapte, împrejurările în care a fost comisă, mai multe persoane împreună, participarea și a unui infractor minor, mai multe acte materiale, instanța a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru a stopa astfel de activități ilicite și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Chiar dacă instituția liberării provizorii sub control judiciar oferă unele garanții prin obligațiile care se pot impune inculpatului, în speța de față acesta trebuie să suporte restricțiile unei arestări preventive efective, întrucât nu e la primul impact cu legea penală, fiind cercetat pentru o altă infracțiune gravă, prev. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, ceea ce denotă o anumită perseverență infracțională a acestuia.
Împotriva acestei horărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub aspectul nelegalității, inculpatul a invocat două motive de recurs, respectiv:
- instanța de fond a indicat alte motive, răspunzând la altceva decât la apărările formulate, sens în care încheierea recurată apare ca fiind nemotivată.
- au fost încălcate dispozițiile art.1608lit.a Cod pr.penală, întrucât prima instanță nu a dispus ascultarea inculpatului.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpatul a susținut că se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât nu există date sau temeiuri din care să rezulte că ar încerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Pentru cele arătate mai sus, inculpatul a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,iar în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de liberare provizorie.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată următoarele:
Tribunalul Galația fost sesizat cu o cerere de liberare provizorie formulată de inculpatul.
Se constată însă că instanța de fond nu a respectat dispozițiile legale în materie ( așa cum se va arăta în continuare) cu ocazia soluționării cererii de liberare provizorie.
1. Conform art.1608alin.1 Cod pr.penală soluționarea cererii se face după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorilor, precum și ale procurorului.
Rezultă astfel, față de dispozițiile legale arătate mai sus, că pentru soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar se impune ascultarea, respectiv audierea inculpatului.
Acordarea ultimului cuvânt inculpatului, așa cum s-a procedat în speță, nu echivalează în sensul legii și a practicii judiciare existente, cu ascultarea acestuia ( a se vedea în acest sens și dispozițiile art. 323 Cod pr.penală - cu titlul marginal " ascultarea inculpatului").
Legiuitorul a prevăzut în textul legal arătat mai sus necesitatea "ascultării" inculpatului, în virtutea respectării dreptului la apărare al acestuia și asigurării dreptului la un proces echitabil.
Doar prin audierea inculpatului, în condiții de publicitate și nemijlocire se dă posibilitatea acestuia de a-și formula toate apărările necesare soluționării juste a cererii cu care a fost sesizată instanța.
Procedând la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, fără ascultarea acestuia, instanța de foind a încălcat dispozițiile art. 6 și art.197 alin.2 Cod pr.penală, care atunci când se referă la prezența inculpatului arestat și a apărătorului în instanță presupun nu numai prezența lor fizică, ci și îndeplinirea obligațiilor de către instanță cu privire la exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare, drept în care se include și posibilitatea acordată inculpatului de a face declarații și de a formula toate apărările pe care le consideră necesare.
2. Motivarea instanței excede atât cadrului procesual echivalent cererii cu care a fost investită, cât și apărărilor formulate de inculpat.
Argumentând respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța analizează incidența dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, ceea ce echivalează cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive prin prisma prevederilor art.3001Cod pr.penală, art.3002Cod pr.penală și art. 160 Cod pr.penală și omite analizarea acestei cauze prin prisma prevederilor art.1602Cod pr.penală.
3.Instanța de fond nu a verificat cererea aflată la dosarul cauzei, prin prisma prevederilor art.1606Cod pr.penală.
Astfel, în condițiile în care cererea a fost formulată și semnată de avocatul ales, aceasta trebuie însușită de inculpat.
Față de cele de mai sus se va admite recursul declarat de inculpatul, se va casa încheierea de ședință din 13.05.2009 a Tribunalului Galați și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va respecta dispozițiile legale în materie ( așa cum au fost arătate mai sus) vizând modalitatea de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și va avea în vedere toate apărările formulate de inculpat.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, ns. la 04.08.1968 în G, domiciliat în G,-, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și în consecință:
Casează încheierea de ședință nr- din 13.05 2009 Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2009.
Președinte, Judecător Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud.
Jud.fond.; Tehnored.CG/2 ex./28.05.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Mariana Cristache, Daniela Liliana
