Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.76/R/2009
Ședința publică din 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații trimis în judecată pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; și trimis în judecată pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; împotriva încheierii penale din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar și apărătorul ales avocat G, din cadrul Baroului M, cu delegația la dosar, inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar și apărătorul ales avocat din cadrul Baroului M, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii penale din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar; admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602alin 1 Cod procedură penală și pe cale de consecință, a se dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, cu onorariu avocațial.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii penale din data de 29 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar; admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602alin 1 Cod procedură penală și pe cale de consecință, a se dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar înaintată Tribunalului Maramureș, înregistrată în dosarul nr-, inculpatul, prin avocat, a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar, invocând prevederile art. 1602alin 1 Cod procedură penală.
Prin încheierea penală din data de 29 ianuarie 2010 Tribunalul Maramureșa respins cererea de liberare sub control judiciar a inculpatului, invocând netemeinicia acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1601Cod procedură penală "în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar".
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat și trimis în judecată, se pedepsesc cu închisoare de maximum 15 ani.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului trebuie să nu depășească 18 ani, condiție care este îndeplinită în speță.
Temeiul arestării în cazul inculpatului, îl constituie art. 148 lit f Cod procedură penală, respectiv "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, la care România este parte contractantă, statuează prin art. 5 pct 3 că orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi privită doar cu referire la existența și menținerea temeiurilor care au justificat arestarea preventivă a inculpatului deoarece dispozițiile legale de la instituția liberării provizorie nu sunt condiționate de existența în continuare sau inexistența temeiurilor arestării preventive, caz în care măsura arestării preventive poate fi revocată sau poate fi înlocuită conform art. 139 Cod procedură penală, pe când liberarea provizorie sub control judiciar impune tocmai un control judiciar care, prin conținutul său impus de judecător, reprezintă o alternativă a măsurii arestării preventive.
Nu poate fi acceptată ideea existenței unei stări de pericol social pentru ordinea publică raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora sau la împrejurările în care au fost comise deoarece aceasta ar echivala cu nerecunoașterea legalității și a însăși liberării provizorii, în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni și influența probatoriul.
Curtea a constatat în mod repetat că, deși severitatea pedepsei reprezintă un element în analiza riscului de sustragere, necesitatea privării de libertate nu poate fi motivată prin considerente abstracte, avându-se în vedere doar gravitatea infracțiunii. La fel cum menținerea arestării preventive nu poate anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
Reprezentantul DNA solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii penale din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Inculpatul având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul
având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin cererile formulate în acest dosar inculpații ȘI au solicitat a fi liberați provizoriu sub control judiciar de sub efectele mandatelor de arestare preventivă nr. 39/U/31.07.2009 și, respectiv, nr. 22/U/26.05.2009 emise de Tribunalul Maramureș în baza încheierilor penale nr. 380/31.07.2009 și nr. 287/26.05.2009 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii sale, inculpatul, prin apărătorul său ales, a arătat că sunt întrunite condițiile legale privitoare la eliberarea sa sub control judiciar, conform prevederilor art. 1602alin. 1.proc.pen. Pe de altă parte, a arătat că nu se află în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 1602alin. 2.proc.pen. pentru a nu putea beneficia de punerea în libertate sub control judiciar.
De asemenea, în motivarea cererii sale, inculpatul, prin apărătorul său ales, a arătat că nu a comis faptele pentru care este cercetat în stare de privare de libertate. Astfel, arată că a îndeplinit funcția de șef adjunct la Administrația Finanțelor Publice, Contribuabili Mijlocii, având atribuții de verificare numai la agenții economici contribuabili mijlocii, iar în faza de urmărire penală nu au fost analizate în mod legal atribuțiile sale de serviciu pe care le-ar fi încălcat și nici nu au fost descrise infracțiunile reținute în sarcina sa.
Mai arată că în cererea prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive rezultă că ar fi comis infracțiunile de luare de mită, complicitate la luare de mită și șantaj, dar ulterior, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penală întrucât faptele imputate nu există.
Precizează că nu a comis acte de participație, nici proprii și nici improprii, la comiterea vreunei infracțiuni de evaziune fiscală, nu a comis, sub forma participației improprii, nici infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa, nu a desfășurat acte de participație prin care să determine contribuabili să efectueze înregistrări ilegale în contabilitate, prin denaturarea rezultatelor financiare și nu s-a asociat cu nici o persoană în vederea săvârșirii împreună de fapte prevăzute de legea penală.
Susține că, în faza de urmărire penală, pe lângă dispozițiile legale din dreptul intern, au fost încălcate și dispozițiile art. 5 paragraful 1 litera a, art. 5 paragraful 1 litera c, art. 5 paragraful 2, art. 5 paragraful 3, art. 5 paragraful 4, art. 6 paragraful 1, art. 6 paragraful 2, art. 6 paragraful 3 litera a, art. 6 paragraful 3 litera d și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, mai susține că, potrivit legii, este posibilă individualizarea sancțiunii penale pentru pretinsele infracțiuni reținute în sarcina sa, în condițiile art. 861.proc.pen.
Arată că nu a mai fost condamnat, este căsătorit, are un copil minor, iar familia sa este supusă unor privațiuni importante în lipsa sa de la domiciliu, fiind confruntată și cu grave probleme financiare cu referire la restituirea unor împrumuturi bancare.
Prin încheierea din 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în temeiul art. 1608aalin. 6.proc.pen. s-au respins cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații -, fiul lui -G și, născut la 21.08.1972 în B M, în prezent în Penitenciarul Gherla, și, fiul lui și, născut la data de 26.12.1973, în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut că, prin încheierea penală nr. 380 din 31.07.2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, complicitate la infracțiunea de șantaj, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 26 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal, fiind emis împotriva acestuia mandat de arestare preventivă cu începere de la 31 iulie 2009 și până la 28 august 2009 inclusiv.
S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul, începând cu anul 2007, s-a asociat cu ceilalți inculpați, toți având calitatea de funcționari publici în cadrul M și având atribuții de a dispune efectuarea inspecțiilor fiscale, de a efectua asemenea inspecții, de a le aviza și a le aproba, în vederea săvârșirii infracțiunilor de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție ori în legătură directă cu acestea, precum și în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual. În acest scop și având în vedere funcția deținută, de director executiv a M, pe care a exercitat-o o anumită perioadă de timp, a facilitat desfășurarea activității infracționale având ca obiect rambursările ilegale de și, împreună cu ceilalți inculpați, a reușit să atragă în circuitul infracțional mai multe societăți comerciale.
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de 26 mai 2009 și până la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 131din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 194 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 31 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul s-a asociat, în cursul anului 2008, cu ceilalți coinculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni. Inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA. De banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiilor art. 1602Cod procedură penală raportat la art. 1608aCod procedură penală, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea măsurii. Potrivit art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea, alin. 2 al aceluiași articol prevede că nu se acordă liberare provizorie sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care acești inculpați au fost arestați preventiv se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, nu există date că aceștia ar încerca să comită alte infracțiuni, însă există temerea că lăsați fiind în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De altfel, la luarea măsurii arestării preventive și, ulterior, la verificarea legalității acesteia, instanțele au apreciat că în privința inculpatului subzistă și temeiul prevăzut la art. 148 lit. b Cod procedură penală.
Mai exact, față de inculpatul a continuat să subziste temeiul prevăzut la art. 148 lit. b Cod procedură penală, respectiv că există date că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, date rezultate din înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de părțile vătămate și, care atestă o prezumtivă înțelegere între inculpatul și ceilalți coinculpați, care intenționau să acționeze pentru ascunderea adevărului în cauză.
De asemenea, din conținutul acelorași interceptări a rezultat faptul că inculpatul ar încerca distrugerea anumitor înscrisuri care servesc ca și probe în procesul penal.
Verificând cererea formulată de inculpatul prin prisma dispozițiilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută în textul legal menționat anterior.
În ceea ce privește cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpatul, instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, prin prisma dispozițiilor art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, întrucât pedepsele pentru infracțiunile pentru care acesta este trimis se situează sub limita legală impusă de textul legal menționat anterior.
Pe de altă parte însă, atât cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, precum și cea formulată de inculpatul apar ca fiind neîntemeiate sub următorul aspect: garantarea libertății individuale în procesul penal presupune și adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate pot asigura desfășurarea normală a procesului penal, prevenția fiind asigurată prin restrângerea unor drepturi, cum se întâmplă în cazul liberării provizorii.
Tribunalul a apreciat că, în raport de scopul măsurilor preventive prevăzut la art. 136 Cod procedură penală, acesta nu poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați, eventualele obligații ce ar putea fi impuse acestora în situația luării unei astfel de măsuri nefiind de natură a asigura garanțiile necesare pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, tribunalul nu și-a însușit argumentele aduse de inculpați în susținerea cererilor, mai exact faptul că aceștia au familii organizate, sunt persoane cu studii superioare și la primul conflict cu legea penală. Măsura liberării sub control judiciar a fost analizată de instanță ca alternativă la măsura preventivă a arestării și prin prisma unor alte criterii care țin de împrejurările concrete ale cauzei și stadiul cercetărilor, elemente care fac la acest moment ca cererile să nu fie întemeiate.
În cauza de față, Tribunalul a apreciat că, în raport de stadiul judecății, nefiind începută cercetarea judecătorească, nefiind audiați inculpații, nefăcându-se niciun act de probațiune, împrejurările speciale în care se presupune că ar fi fost comise faptele, precum și amploarea rezonanței sociale a faptelor, buna desfășurare a procesului penal la acest moment a impus respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și.
Văzând cererile de amânare formulate de inculpatul și de apărătorul ales al părții civile Orion & Electric B M, doamna avocat, considerându-le legale și întemeiate, instanța le-a admis, acordând un nou termen de judecată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, solicitând casarea încheierii penale din data de 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate provizorie a inculpaților.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul său, a precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1608aproc.pen. pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar. S-a invocat faptul că inculpatul este căsătorit, are un copil minor și provine dintr-o familie organizată, că este suspendat din funcție și este în detenție de aproximativ 9 luni.
Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat, de asemenea, liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile legale privitoare la eliberarea sub control judiciar, respectiv infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat și trimis în judecată, sunt sancționate cu închisoare de maxim 15 ani, iar inculpatul nu se află în situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 1602alin. 2.proc.pen. Pe de altă parte, nu se poate accepta ideea existenței unei stări de pericol social pentru ordinea publică raportat exclusiv la natura și gravitatea faptelor. Astfel, măsura liberării provizorii sub control judiciar nu este de natură să constituie un impact negativ asupra opiniei publice.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul s-a asociat cu ceilalți inculpați, toți având calitatea de funcționari publici în cadrul M, având ca atribuții dispunerea și efectuarea inspecțiilor fiscale, în scopul săvârșirii infracțiunilor de corupție ori în legătură directă cu acestea. Astfel, inculpatul a facilitat desfășurarea activității infracționale având ca obiect rambursările ilegale de TVA și atrăgând în circuitul infracțional împreună cu ceilalți inculpați mai multe societăți comerciale.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, prin încheierea penală nr. 380/31.07.2009.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în sarcina acestuia s-a reținut că în cursul anului 2008 s-a asociat cu ceilalți inculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni, a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firmă care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA.
Împotriva inculpatului s-a dispus arestarea preventivă prin încheierea penală nr. 287/26.05.2009 a Tribunalului Maramureș.
Examinând cererile de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma dispozițiile art. 1602rap. la 1608aproc.pen. instanța de fond a apreciat în mod temeinic că se impune respingerea cererilor de liberare provizorie formulate de cei doi inculpați.
Potrivit art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană, persoana privată de libertate poate fi pusă în libertate, existând posibilitatea impunerii unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a se dispune liberarea provizorie, trebuie îndeplinite mai multe condiții: să existe o stare de arest legală și temeinică, suspiciunea rezonabilă reținută ca temei al arestării preventive, să vizeze săvârșirea unei infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani și să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori ca acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Ori, în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a reținut că, în privința acestuia, subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. b proc.pen. respectiv există date desprinse din înregistrările ambientale ale convorbirilor că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Mai mult, în practica judiciară s-a statuat în mod frecvent, că deși condițiile liberării provizorii sunt formal îndeplinite, instanța poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului sau că punerea în libertate chiar subsumată unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare a liniștii publice. Instanța apreciază astfel asupra oportunității liberării provizorii, întrucât îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602și 1604.proc.pen. nu conferă persoanei arestată un drept, ci doar o vocație, "instanța putând acorda liberarea provizorie".
În speță, raportat la stadiul judecății, întrucât nu s-a procedat la audierea inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, nu a fost începută cercetarea judecătorească în scopul bunei desfășurări a procesului penal, se vor respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât eventualele obligații ce ar putea fi impuse inculpaților, nu asigură garanțiilor necesare bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. recursurile declarate în cauză de inculpați vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2.proc.pen. se va stabili onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C și vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 29 ianuarie 2010 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției (av. u ).
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
5ex./12.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer