Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 765/
Ședința publică de la 28 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr. 29 din data de 23.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciare( art. 1602Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond al cauzei.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 178-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat pentru recurentul inculpat,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind ca greșită soluția instanței de fond care a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere elemente ce nu țin de condițiile prevăzute de lege, pe care instanța constatându-le să respingă cererea.
Criticile aduse încheierii de respingere a cererii vizează temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ce nu pot constitui argumente din perspectiva legii, din perspectiva cererii formulate pentru a fi respinsă ca neîntemeiată. Se impune în acest sens a se verifica cele două condiții pe care instanța trebuie să le analizeze potrivit art. 1602al.2 Cod procedură penală,dacă există date că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin alterarea probelor, sau că ar exista pericolul de a săvârși alte infracțiuni și deși le-a analizat, instanța de fond a reținut că există dovezi certe că cei doi inculpați au intenția de a zădărnici aflarea adevărului. Comparând declarațiile celor doi inculpați, până la acest moment procesual să se constate care anume declarații, probe sunt mai puternice, în sensul susținerii acuzării sau nevinovăției și raportat la declarațiile celor doi, din perspectiva analizării acestora, este criticabilă și numai pentru acest motiv s-a dispus respingerea cererii de către prima instanță reținând în argumentația soluției cele două elemente; gravitatea faptelor și rezonanța socială a faptei, elemente pe care nici procurorul și nici instanța, când a soluționat prelungirea nu le-a avut în vedere iar împrejurarea că este posibil, în legătură cu fapta să fie implicate mai multe persoane, urmărirea penală ar fi putut fi interesată în descoperirea acestor persoane. Se susține că nu i s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea faptei decât împreună cu inculpatul și de asemenea nu există indicii că s-ar fi săvârșit în cadrul unui grup infracțional, motiv pentru care lăsarea în libertate a inculpatului recurent nu poate influența negativ buna desfășurare a procesului penal.
Se solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar existând la acest moment temeiuri de natură a contura certitudinea că inculpatul nu este predispus la săvârșirea de infracțiuni, la zădărnicirea aflării adevărului în condițiile în care urmărirea penală nu mai are de efectuat decât un demers administrativ, depunerea unui raport de către Institutul Național de Înaltă Tehnologie din la acestea angajamentul inculpatului recurent de a respecta, în situația admiterii cererii obligațiilor impuse de către organul judiciar și asigurarea faptului că familia l-a sprijinit, îl sprijină și îl va sprijini pentru a se integra în viață, în muncă și pentru a evita în viitor implicarea în astfel de situații.
Reprezentantul Parchetuluisolicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, nefiind îndeplinită una din cerințele esențiale, apreciind că inculpatul nu prezintă suficiente garanții care să creeze convingerea că nu ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, sens în care instanța în mod corect a apreciat asupra atitudinii inculpatului, respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Raportat la impactul negativ asupra opiniei publice, prin lezarea valorilor sociale și încrederii opiniei publice în instituțiile și relațiile bancare, la natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, apreciază că se impune, în continuare privarea de libertate acestuia.
Recurentul inculpat,în ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului, precizând că zilele petrecute în arest l-au marcat pentru totdeauna.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 29 din data de 23.12.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din interpretarea prev. art. 1602Cod procedură penală rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului; regula de interpretare,per a contrario" nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului. Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala.
Avand in vedere ca institutia liberarii provizorii este inscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, tribunalul retine ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune", formulare care, de asemenea, impune instantei sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstantele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevazut la art. 136 cod pr penala.
În ce privește situația premisă a prezentei cereri, tribunalul reține că inculpații și sunt cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 2/03.10.2009, folosind instrumente de plată electronică falsificate, au efectuat fără drept operațiuni de retragere în numerar.
Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că în noaptea de 02/03.10.2009, folosind instrumente de plată electronice falsificate, inculpații au retras sume de bani dintr-un bancomat situat în C,-, în momentul depistării asupra acestora fiind găsită suma de 42.020 lei.
De asemenea, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, organele de poliție au descoperit asupra celor doi inculpați 81 carduri bancare falsificate, alături de suma de 42.020 lei, ce nu au putut fi justificați.
Referitor la situațiile prevăzute de art. 1602alin 2 Cod procedură penală, care impun respingerea cererii de liberare provizorie, tribunalul reține că în dosar există date pertinente din care rezultă temerea că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului.
Astfel, din examinarea declarațiilor acestuia în comparație cu cele ale coinculpatului, se constată diferențe majore de expunere a situației de fapt, și în același timp unele susțineri ale inculpatului nu se confirmă prin ansamblul probator, rezultând indicii comportamentului simulat, disimularea adevărului și deci interesul de a zădărnici aflarea adevărului.
Din acest punct de vedere, întrucât există date din care rezultă interesul inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului, cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă.
Din punctul de vedere al oportunității liberării provizorii sub control judiciar, tribunalul a reținut că datele rezultate din mijloacele de probă administrate, relevă posibilitatea implicării mai multor persoane în falsificarea și folosirea instrumentelor de plată electronică falsificate, neidentificate și a căror participație nu a fost încă stabilită. De asemenea, faptele reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestora, intensitatea pericolului concret pentru ordinea publică, elemente esențiale în justa apreciere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, determină instanța să aprecieze că în actualul stadiu procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
Faptele de care este acuzat inculpatul, prin modul de comitere și persoanele potențial implicate, numărul mare al instrumentelor de plată electronică falsificate, sumele mari de bani obținute în mod ilicit în decursul unei singure nopți relevă un pericol concret pentru ordinea publică, care este într-o măsură semnificativă, în așa fel încât să înfrângă facultatea inculpatului de a fi liberat provizoriu,
Falsificarea și folosirea instrumentelor de plată electronică falsificate creează un sentiment de nesiguranță în societate, dat fiind că un număr important de persoane pot fi în mod direct vătămate prin comiterea acestui gen de fapte, este diminuată încrederea populației în operațiunile financiar-bancare, pe fondul unei recrudescențe în comiterea unor astfel de gen de fapte penale, așa încât o măsură privativă de libertate a persoanei este justificată prin raportare la interesul general ocrotit, care are prioritate față de circumstanțele speței.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse la termenul din data de 28.12.2009, cu ocazia dezbaterilor, fiind cuprinse în practicaua acestei decizii, neimpunându-se reiterarea acestora.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 109 din data de 03.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanțaaa dmis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și, în baza art.149/1 Cod de procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 04.10.2009 până la data de 01.11.2009, ulterior dispunându-se prelungirea acesteia pe o durata de 30 de zile. apreciindu-se în cauză, raportat la probele administrate, că sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de falsificare a instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 2/03.10.2009, folosind instrumente de plată electronice falsificate, inculpații au retras sume de bani dintr-un bancomat situat în C,-, în momentul depistării asupra acestora fiind găsită suma de 42.020 lei.
Temeiul arestării preventive l-a constituit prevederile art. 148 lit. f proc.pen.
Este adevărat că potrivit art.160 ind.2 alin.1 C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, iar potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol liberarea provizorie nu se acorda, cand exista date ca inculpatul ar comite alte infractiuni, ca ar incerca sa influienteze aflarea adevarului.
Curtea constată însă, din interpretarea art. 160 indice 8a alin. 2 raportat la art. 160 indice 8 alin. 1.proc.pen. că cerințele art.160 ind.2 alin.1 proc.pen. reprezintă doar condiții legale pentru admiterea în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, instanța trebuind să verifice și dacă această cerere este întemeiată, astfel cum se precizează în art. art. 160 indice 8a alin. 2.proc.pen.
Prin urmare, îndeplinirea cerințelor art.160 ind.2 alin.1 proc.pen. nu determină în mod automat admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, instanța trebuind să analizeze și dacă prin admiterea cererii se asigure scopul procesului penal prev. de art. 1 alin. 1,2.proc.penal, respectiv "constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni" (alin. 1) precum și faptul că "procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor" (alin. 2), aceste aspecte urmând să fie avute în vedere la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că scopul liberării provizorii se identifica cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, art. 136 alin. 2.proc.pen. prevăzând în mod expres că,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune".
Curtea apreciază că raportat la infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, respectiv infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cercetarea în stare de libertate ( la aprox. 2 luni și 3 săptămâni de la data săvârșirii faptei ) a unei persoane învinuite de săvârșirea unor infracțiuni grave, cu un important impact asupra încrederii în relațiile financiar-bancare și patrimoniale, ar crea în sânul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea unor fapte de asemenea natură și putând încuraja alte persoane predispuse la săvârșirea unor asemenea fapte să acționeze fără teama unei reacții imediate a justiției, având în vedere și amploarea ridicată a acestui gen de infracțiuni din ultima perioadă de timp, ar aduce atingere scopului procesului penal prev. de art. 1 alin. 1, 2.proc.pen. precum și scopului măsurilor preventive potrivit art. 136 alin. 1,2.proc.pen.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de către inculpatul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE;
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat,fiul lui împotriva încheierii de ședință nr. 29 din data de 23.12.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art. 192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.12.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
Grefier,
Jud fond
Red jud rec DI-
2ex/28.12.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Dan
