Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 778/
Ședința publică din data de 23 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii nr.396 din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, personal, în stare de arest asistat de avocați aleși -. și, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu intimatul inculpat.
Reprezentanta parchetului, avocat -. și arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul acestuia.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii nr.396 din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În opinia sa motivația instanței de fond se bazează exclusiv pe circumstanțe de ordin personal care nu se circumscriu articolului 160/2 din Codul d e procedură penală.
De asemenea arată că inculpatul este cercetat alături de alți coinculpați în această cauză care sunt cercetați pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.365/2002, iar pericolul concret pentru ordinea publică a fost avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Pericolul social derivă din pericolul generic constituit în textul incriminator și rezultă tocmai din circumstanțele săvârșirii faptelor, respectiv participarea inculpatului alături de alți coinculpați la săvârșirea infracțiunii pe raza mai multor orașe, cauzarea de prejudiciul mai multor instituții bancare, iar în ceea ce privește complexitatea cauzei solicită a se avea în vedere numărul mare de părți implicate, anvergura activităților infracționale și prin natura acestor infracțiuni se impune o analiză temeinică și menținerea stării de arest a inculpatului.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.396 din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului, apreciază că instanța de fond în mod corect a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În motivare arată că nu există date din care să rezulte pe de o parte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, date care înseamnă informații, care înseamnă relații, acte procesuale. Nu există nici date că odată lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Așa cum la fiecare cerere de verificare a stării de arest și legalității stării de arest, parchetul a subliniat că au nevoie de timp în continuare întrucât nu sunt identificate părțile civile și părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, dacă nici parchetul nu le știu, cum le-ar putea ști inculpatul.
Există un singur martor în cauză care a observat doi ceilalți inculpați aflați în acest dosar la un bancomat în, nu pe inculpat, deci nu ar avea nici un interes să influențeze acest martor care nu declară despre inculpat.
De asemenea mai arată că perchezițiile informatice s-au efectuat rezultatul fiind negativ, percheziția domiciliară s-a soldat cu rezultat negativ deci aceste acte procesuale nu pot fi în nici-un fel mistificate sau denaturate, odată ce au fost instrumentate așa își păstrează caracterul de a stabili o stare de fapt fără puterea inculpatului de a intra în conținutul lor, deci dacă nu sunt astfel de date, este suficient ca instanță să-l pună în libertate.
Dacă nu practica, atunci alte rațiuni care țin de justiție, se apreciază și asupra pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Trebuie analizat dacă au existat temeiuri la luarea măsurii și dacă aceste temeiuri se păstrează astăzi, sau dacă au survenit temeiuri noi. Temeiuri noi nu sunt, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu au existat și prin urmare nu se justifică o temere din moment ce nu au existat temeiuri că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ar putea să prezinte astăzi după trei luni de detenție.
Solicită ca instanța să țină cont că suntem un stat european și la ora actuală ceea ce hotărăște CEDO prin hotărârile date, trebuie să se țină cont de ele. De asemenea în motivare invocă și cazul împotriva României precum și art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană.
Această măsură nu este deloc convingătoare, în momentul când au expirat cele 24 de ore, tribunalul a respins cererea parchetului, a admis-o curtea și inculpatul când a aflat că, instanța de recurs a admis recursul parchetului, s-a prezentat singur la locul de deținere, dacă avea ceva de ascuns, sau era un element periculos încerca măcar să șteargă anumite urme pe care parchetul susține că ar încerca și astăzi să le șteargă din câmpul infracțional, nimic mai neadevărat.
Ca un bun cetățean, ca un om care își dă seama că dacă se sustrage ar fi mai rău și toată lumea ar pune un semn de întrebare asupra lui, s-a prezentat imediat și verdictul Curții a fost de mandat pe 29 de zile. Solicită ca instanța să analizeze cazul individual pentru fiecare inculpat în cauză, nu global.
Important este că dacă după trei luni de zile, dacă inculpatul ar fi avut o cât de mică participație, ceilalți inculpați ar fi furnizat date, informații probe, în sensul că a participat împreună cu ei.
Liberarea provizorie sub control judiciar alături de cea pe cauțiune duce și ea la îndeplinirea scopului măsurii preventive așa este stabilit în art.136 alin.2, dacă legea spune acest lucru iar toate hotărârile CEDO converg către acest lucru în spiritul legii naționale nu trebuie decât să vrem să aplicăm acest lucru.
Față de toate motivele invocate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, apreciind că inculpatul odată lăsat liber nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere că faptele reale nu există.
Analizând tot probatoriul administrat solicită a se observa în planșele foto judiciare există la un moment dat și figura inculpatului în spatele unei persoane care sunt prietenii săi care ridică niște bai de la un bancomat, apreciază că singura prezență alături de ceilalți inculpați nu înseamnă că acesta a săvârșit și faptele.
Avocat -. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.396 din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului.
În motivare arată că nu există date din care să rezulte că inculpatul odată pus în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale, și-a asigurat existența din propriile venituri, își întreține familia singur cu un copil de 5 ani și cu ajutorul mamei sale. Care sunt aceste împrejurările concrete. Nu trebuiesc confundate datele cu probele din dosar, împrejurările concrete trebuiesc demonstrate de parchet, iar acestea nu sunt dovedite cu nimic.
A doua condiție ar fi aceea că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, experților, în acest dosar nu există așa ceva.
A treia condiție ar fi alterarea sau distrugerea tuturor mijloace de probă, care mijloace de probă toate sunt la dosar, inculpatul nu are cum să facă acest lucru.
Față de toate aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită punerea în libertate, precizând că îi cunoaște pe ceilalți inculpați din dosar, dar nu are legătură cu această cauză.
De asemenea precizează că i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată urătoarele:
Prin încheierea nr.396 din 21.12.2009, Tribunalul Argeș, în baza art.160/2 Cod pr.penală, a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.01.1984, în M, domiciliat în M, str.- -, -,.A,.19, jud. C, CNP - și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.
În baza art.160/2 alin.3 Cod pr.penală pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească raza teritorială a județului
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la IPJ C conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
A instituit în sarcina inculpatului interdicția prev. de art.160/2 alin.3/1 Cod pr.penală de a nu se apropria de ceilalți coinculpați, martori sau familiile acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.160/10 Cod pr.penală
În baza art.160/2 alin. 4 rap.la art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală, a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, la organul de poliție desemnat cu supravegherea acestuia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.82/CC/12.10.2009 a Tribunalului Argeș, s-a dispus respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș privind arestarea preventivă a petentului inculpat, încheierea fiind casată integral prin încheierea nr.92/R din 15.10.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, în sensul admiterii propunerii de arestare preventivă pentru 29 zile în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală.
Prin rezoluția nr.319/P/2009 din 08.10.2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții, -, pentru infracțiunile prev.de art.24 alin.1, 2, art.25 și art.27 din Legea 356/2002, reținându-se în fapt că în perioada iulie - aug.2009 aceștia au montat dispozitive skimming la -uri ale băncilor BCR, POST și BANK în mai multe orașe din țară. efectuând majoritatea retragerilor din Pitești la data de 15.08.2009. S-au produs astfel imense prejudicii mai multor persoane fizice și juridice, numai BANK comunicând un prejudiciu de peste 70500 lei.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care petentul inculpat este cercetat nu depășesc 18 ani, astfel încât s-a constatat îndeplinirea condițiilor prev.de art.1602Cod pr.penală.
Într-adevăr, petentul inculpat nu are antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor, în vârstă de 5 luni, anterior arestării ocupând postul de conducător auto în cadrul SC - & CU COM SRL
Până în acest moment s-au administrat probele în majoritatea lor, iar inculpatul, dacă ar fi cercetat în stare de libertate nu ar mai avea posibilitatea să influențeze în mod negativ desfășurarea procesului penal.
În plus, trebuie observat că acesta se află la primul contact cu legea penală, a avut un loc de muncă și-a întemeiat o familie și are și un copil minor în întreținere.
De altfel, liberarea provizorie sub control judiciar implică instituirea în sarcina inculpatului a mai multor restricții, menite să-l facă să conștientizeze că se află sub permanentă supraveghere și, totodată, i se face cunoscut și riscul nerespectării acestor obligații, care are ca finalitate arestarea lui.
Încheierea a fost atacată cu recurs de parchet, care susținând netemeinicia acesteia a arătat că liberarea provizorie reprezintă o vocație a inculpatului, instanța neavând obligația să o acorde chiar dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de textul legal, apreciind că este o măsură inoportună dacă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea socială ori ar putea conduce la comiterea de noi infracțiuni.
Parchetul este de părere, în același timp, că atitudinea refractară pe care inculpatul a arătat-o în cursul anchetei, poate reprezenta un indiciu că odată lăsat în libertate va fi tentat să denatureze aflarea adevărului împreună și cu ceilalți coinculpați, iar din punct de vedere al pericolului care a justificat arestarea inculpatului, acesta se menține și presupune implicit menținerea detenției sale.
Asemenea fapte sunt în opinia parchetului un impact deosebit iar opinia publică așteaptă o ripostă mai fermă din partea autorităților.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului.
În acest sens, curtea arată că textul art.1602alin.1 Cod procedură penală precizează fără echivoc, că liberarea provizorie " se poate acorda", expresie ce atribuie normei caracter distributiv, astfel încât instanța este suverană în a aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile formale menționate în art.1602Cod procedură penală.
Lăsând la aprecierea instanței acordarea liberării provizorii, legiuitorul a urmărit să coreleze dispozițiile art.1602Cod procedură penală cu cele ale art.136 alin.2 Cod procedură penală potrivit cărora prin liberarea provizorie se poate realiza scopul măsurilor preventive.
Altfel spus, urmărind rațiuni de interes general ce privesc buna desfășurare a procesului penal, legiuitorul a pus la dispoziția instanței alternativa de alege între arestarea preventivă și liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De aceea, în examinarea unei cereri de liberare provizorie sub aspectul temeiniciei pentru a concluziona că liberarea este în măsură să realizeze scopul arestării preventive, instanța trebuie să analizeze dacă temeiurile care au determinat inițial detenția inculpatului, justifică în continuare această măsură.
Soluționarea unei cereri de liberare provizorie parcurge mai multe etape în care se înscriu măsurile premergătoare ce presupun verificarea cererii sub aspectul conținutului, examinarea și admiterea ei în principiu, etapă în care se verifică cerințele prevăzute în art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală și apoi soluționarea cererii, ceea ce înseamnă etapa în care inculpatul este adus în fața instanței, este ascultat, se desfășoară dezbateri de către procuror și apărătorul inculpatului cu privire la temeinicia ca atare a liberării provizorii în sensul dacă se justifică în cazul concret liberarea provizorie.
În această etapă se analizează și aspectele care țin de temeiurile arestării preventive pentru a observa dacă acestea impun pentru viitor privarea de libertate a inculpatului, cât și celelalte aspecte ce țin de situația personală a acestuia.
Prima instanță a trecut cu ușurință peste aceste coordonate, ajungând la concluzia greșită că liberarea provizorie a inculpatului este în măsură să realizeze scopul arestării preventive.
Împotriva inculpatului se derulează cercetări pentru comiterea infracțiunilor incriminate de art.24 alin.1, 2, art.25 și art.27 din Legea nr.356/2002, constând în aceea că în perioada iulie - august 2009, împreună cu, și au montat dispozitive skimmin la -urile băncilor BCR, și Bank în mai multe orașe din țară, efectuând retrageri de numerar, majoritatea din municipiul Pitești.
înregistrate de camerele video îl plasează pe inculpat la locul comiterii faptelor, tricoul și . pe care le-a purtat în acele momente au fost identificate în domiciliul său cu ocazia percheziției, actul de identitate și telefonul mobil s-au găsit în autoturismul coinculpaților, toate acestea reprezentând suficiente indicii care să convingă un observator independent și obiectiv că inculpatul este posibil să fi comis faptele pentru care se efectuează cercetări împotriva sa.
Dispozițiile art.148, 143 Cod procedură penală, legitimează arestarea inculpatului pe baza acestor indicii, curtea stabilind deja prin încheierea din 15.10.2009, că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La puțin peste 2 luni de la arestarea inculpatului, curtea apreciază că rezonanța socială a faptelor sale nu s-a diminuat și având în vedere că acest gen de infracțiuni proliferează, afectând veniturile cât mai multor persoane, pericolul pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, justifică în continuare această măsură, astfel că liberarea provizorie a acestuia nu este de natură să servească scopului prevenției, cum în mod greșit a concluzionat prima instanță.
Având în vedere aceste argumente, în baza dispoz.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, curtea va admite recursul parchetului, casând în totalitate încheierea recurată și cu ocazia rejudecării, va respinge în fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate în primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii nr.396 din 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și, rejudecând, respinge în fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.01.1984, aflat în Arestul IPJ
Obligă pe intimatul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare efectuate în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr.- - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
4 ex./11.01.2010.
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca
