Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.778/R/2009
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale nr.511 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. S-a făcut o aplicare greșită a legii, încadrarea juridică a faptei nu este corectă și nici afirmația că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a aplicat un pumn victimei, dar între lovitura aplicată și deces nu există nicio legătură de cauzalitate. Prin urmare, inculpatul se face vinovat doar pentru infracțiunea de lovire, față de care măsura arestării preventive nu se justifică. A recunoscut lovirea victimei, a fost sincer, era în stare de ebrietate în acel moment, are o comportare corespunzătoare în societate, astfel că nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În baza art.192 alin.2 pr.pen. solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Arată că după ce i-a aplicat o lovitură cu pumnul victimei, aceasta nu a căzut imediat, ci era conștient și a căzut doar după circa 2 minute, fiind lovit și anterior, de alte persoane, cu picioarele și pumnii. Se afla în stare de ebrietate la momentul respectiv și nu a practicat boxul.
CURTEA
Prin încheiere apenală nr.511 din 26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 160/8a alin. 6.pr.pen. rap. la art.160/2 pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 01.08.1972 în C-N, jud.C, domiciliat în comuna sat nr.242, CNP - în prezent deținut în Arestul IPJ
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul a solicitat instanței, în baza art.160/2 și urm. pr.pen. să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar și, pe cale de consecință, să dispună cercetarea lui în continuare în stare de libertate, arătând în motivare, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, iar aceasta este întemeiată.
Analizând cererea formulată de inculpat, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr. 76/C/2009 a Tribunalului Cluj în baza 149/1 alin.9 pr.pen. rap. la art.148 lit.f pr.pen. s-a dispus la data de 7.11.2009 luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pe o durată de 29 de zile pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 29.10.2009 i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față victimei, lovitură în urma căreia acesta a căzut la pământ și, deși a fost supus mai multor intervenții chirurgicale, acesta a decedat în data de 5 noiembrie 2009.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 și 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 și alin.2 pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Aceasta deoarece, tribunalul a considerat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptei comise, modul și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, urmările deosebit de grave constând în decesul unei persoane în vârstă de doar 42 de ani precum și rezonanța pe care această faptă ar avea-o în sânul colectivității rurale din care face parte inculpatul și din care a făcut parte și victima. Chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei în materialitatea sa, acesta a încercat să își minimalizeze vinovăția arătând că anterior victima ar fi fost bătută și de alte persoane, nu este de neglijat faptul că acesta a mai fost condamnat anterior, chiar dacă pentru această condamnare a intervenit reabilitarea.
La dosarul de urmărire penală există probe și chiar indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 pen. din care reiese că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce a fost reținută în sarcina sa, probe la care s-a făcut referire și în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă (în dos- al Tribunalului Cluj acvirat la prezenta cauză) și din care cele mai importante sunt constatările preliminare ale IML C și declarațiile martorilor oculari. De altfel, numitul a arătat în declarațiile date că inculpatul a zis că i-a aplicat victimei un "somnifer", că a făcut box și că dacă martorul mai intervine îl va agresa și pe acesta.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierea penală nr.143/R/2009 a Curții de APEL CLUJ, în baza căreia s-a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, care prin apărătorul său a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. S-a arătat în motivarea recursului că s-a făcut o aplicare greșită a legii, încadrarea juridică a faptei nu este corectă și nici afirmația că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a aplicat un pumn victimei, dar între lovitura aplicată și deces nu există nicio legătură de cauzalitate. Prin urmare, inculpatul se face vinovat doar pentru infracțiunea de lovire, față de care măsura arestării preventive nu se justifică. A recunoscut lovirea victimei, a fost sincer, era în stare de ebrietate în acel moment, are o comportare corespunzătoare în societate, astfel că nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art. 160/2 alin. 1,2.pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea, potrivit art.160/8a al.2 pr.pen. instanța, în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, cererea este întemeiată, admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care este cercetat și pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat,o infracțiune în urma căreia a decedat o persoană.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării -8.11.2009 nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptei, a pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere (în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și posibilitatea ca acuzatul, lăsat în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 1.08.1972, aflat în Arestul IPJ C, împotriva încheierii penale nr.511 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
Dact./3ex./31.12.2009
Judecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
