Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 779/R/MF
Ședința publică din 23 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat G, personal, în stare de arest asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei se află depuse prin serviciul arhivă cereri din partea apărătorilor aleși ai inculpatului, avocat și, prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate de a se prezenta și respectiv lăsarea cauzei la orele 14,00.
S-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat
Avocat și reprezentanta parchetului având cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș,
în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii.
Motivarea tribunalului excede cadrului legal, prin această motivare se poate observa voința judecătorului de a nu-i admite cererea inculpatului.
Mai adaugă faptul că potrivit art.136 Cod procedură penală scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De asemenea învederează faptul că trebuie examinate condițiile de fond prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, trebuie verificate și condițiile prevăzute de 160 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la durata pedepsei și spune dumnealui că inculpatul se încadrează în aceste condiții, întrucât pedeapsa nu depășește 18 ani, nu trebuie să se facă confuzie între condițiile de fond și cele de formă și atunci când instanța va da verdictul, ori va respinge ca neîntemeiată cererea, ori o va admite. Problema este că întotdeauna se face o confuzie între condițiile prevăzute de art. 1607Cod procedură penală și cele prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală. Dacă instanța va respinge cererea ca neîntemeiată trebuie să se raporteze la un criteriu, iar acest criteriu nu există pentru că instanța verifică două chestiuni; să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și de asemenea, să nu existe date că lăsat în libertate acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Dacă aceste două condiții sunt îndeplinite, arată că obligația instanței este să dispună punerea în libertate a inculpatului.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată deoarece îndeplinește condițiile de fond. În situația în care instanța va respinge cererea ca neîntemeiată trebuie să motiveze de ce nu sunt îndeplinite condițiile.
Nu rezultă de nicăieri faptul că odată lăsat in libertate inculpatul va încerca în vreun fel să ascundă aflarea adevărului. Instanța îi poate pune în sarcină inculpatului o serie de obligații, cele prevăzute de art. 1602alin. 3 Cod penal, dacă acestea sunt insuficiente se mai poate reține în sarcina inculpatului pe toate sau numai o parte din cele de la art. 1602alin. 31și așa va avea control permanent asupra inculpatului.
Solicită ca la soluționarea cauzei instanța să țină cont că inculpatul are un copil minor în întreținere care suferă de o boală cumplită, a depus la dosar acte în acest sens.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Recurentul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, punerea în libertate deoarece este foarte bolnav suferă de sindromul picioarelor neliniștite și pentru a fi alături de familie și copii.
CURTEA
Din actele dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 17 2009, Tribunalul Argeș, n baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 22.04.1961 în comuna, jud. A, domiciliat în Pitești, str. - -, -.2,.A,. 8, jud. A, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 54/D/P/2009 din 11 august 2009 al - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus, între altele, trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. b, art. 13 alin. 1 și 3 din Legea 678/ 2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Prin încheierea de ședință din data de 10 2009 Tribunalului Argeșs -a menținut starea de arest a inculpatului G, considerându-se că menținerea acestei măsuri este justificată în raport de gravitatea faptelor pentru care este acuzat și în raport de părțile vătămate afectate de activitatea sa infracțională.
Potrivit art. 1602alin 2 cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea mijloace.
Din dispozițiile legale mai sus prezentate apreciem că liberarea provizorie este o măsură facultativă, iar beneficiul acesteia nu este un drept pentru inculpat ci doar o vocație a acestuia, chiar dacă condițiile negative enumerate de art. 160 ind.2 cod procedură penală nu ar fi îndeplinite.
Prima instanță nu și-a însușit concluziile apărătorilor apreciind susținerile acestora ca o interpretare forțată a legii atunci când afirmă că, dacă instanța va respinge cererea ca neîntemeiată trebuie să se raporteze la un criteriu, iar acest criteriu nu există pentru că instanța verifică două chestiuni; să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și de asemenea, să nu existe date că lăsat în libertate acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, iar dacă aceste două condiții sunt îndeplinite este obligația instanței să dispună punerea în libertate a inculpatului. Or, dispozițiile art. 160 ind.1 cod procedură penală sunt destul de clare atunci când lasă beneficiul acordării liberării la suverana apreciere a instanței de judecată, din moment ce legiuitorul uzitează formularea "se poate acorda", ceea ce în nici un caz nu seamănă cu o obligație.
În cadrul acestei aprecieri devine necesar un examen asupra motivelor ce au determinat instanța să dispună luarea măsurii preventive pentru a aprecia asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului.
În virtutea celor mai sus prezentate, apreciem că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment nu este oportună întrucât cercetarea judecătorească nu a debutat, iar menținerea stării de arest preventiv contribuie la buna desfășurare a acestei etape a procesului penal. În plus, temeiurile ce au condus la luarea măsurii se mențin în continuare, având în vedere și trecerea unui interval de timp relativ scurt de timp ce s-a scurs de la data arestării inculpatului. Se constată, în plus că inculpatul a avut o contribuție destul de însemnată la săvârșirea faptelor și totodată sunt relevante alte aspecte ce pledează pentru menținerea în continuare a detenției provizorii, respectiv, numărul actelor materiale, al părților vătămate afectate, calitatea de minore a acestora.
Încheierea a fost atacată cu recurs de inculpat care a susținut prin apărător, netemeinicia acesteia, invocând aceleași motive ca și în fața primei instanțe, respectiv faptul că odată îndeplinite cerințele art.1602Cod procedură penală, instanța are obligația să dispună liberarea provizorie.
Pe de altă parte, inculpatul arată că în opinia sa analiza cererii de liberare provizorie se raportează la cele două criterii stabilite de textul de lege mai sus precizat și nu poate avea în vedere alte aspecte, care țin de exemplu de temeiurile arestării preventive.
În cele din urmă, inculpatul apreciază că instanța nu a ținut seama de circumstanțele personale, de problemele sale de sănătate, de faptul că are în întreținere un copil minor de asemenea, cu probleme de sănătate.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
După cum a reținut și prima instanță textul art.1602alin.1 Cod procedură penală precizează fără echivoc, că liberarea provizorie " se poate acorda", expresie ce atribuie normei caracter distributiv, astfel încât instanța este suverană în a aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile formale menționate în art.1602Cod procedură penală.
Lăsând la aprecierea instanței acordarea liberării provizorii, legiuitorul a urmărit să coreleze dispozițiile art.1602Cod procedură penală cu cele ale art.136 alin.2 Cod procedură penală potrivit cărora prin liberarea provizorie se poate realiza scopul măsurilor preventive.
Altfel spus, urmărind rațiuni de interes general ce privesc buna desfășurare a procesului penal, legiuitorul a pus la dispoziția instanței alternativa de alege între arestarea preventivă și liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De aceea, în examinarea unei cereri de liberare provizorie sub aspectul temeiniciei pentru a concluziona că liberarea este în măsură să realizeze scopul arestării preventive, instanța trebuie să analizeze dacă temeiurile care au justificat inițial detenția inculpatului, determină în continuare această măsură.
Soluționarea unei cereri de liberare provizorie parcurge mai multe etape în care se înscriu măsurile premergătoare ce presupun verificarea cererii sub aspectul conținutului, examinarea și admiterea ei în principiu, etapă în care se verifică cerințele prevăzute în art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală și apoi soluționarea cererii, ceea ce înseamnă etapa în care inculpatul este adus în fața instanței, este ascultat, se desfășoară dezbateri de către procuror și apărătorul inculpatului cu privire la temeinicia ca atare a liberării provizorii în sensul dacă se justifică în cazul concret liberarea provizorie.
În această etapă se analizează și aspectele care țin de temeiurile arestării preventive pentru a observa dacă acestea impun pentru viitor privarea de libertate a inculpatului, cât și celelalte aspecte ce țin de situația personală a acestuia.
Prima instanță a parcurs toate coordonatele în examinarea cererii inculpatului, stabilind în mod just că o asemenea măsură este în contextul actual și particular al cauzei, nepotrivită și nu are aptitudinea să realizeze scopul arestării preventive, chiar dacă cerințele formale ale liberării provizorii sunt îndeplinite.
Prima instanță a argumentat pertinent concluzia la care a ajuns, o concluzie legală și temeinică de altfel, ca și hotărârea recurată.
Pentru că din oficiu nu s-au constatat alte aspecte care să determine reformarea încheierii atacate, curtea având în vedere argumentele de mai sus în raport cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul inculpatului, obligându-l potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 22.04.1961, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Raluca
Dr.- - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./07.01.2010.
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca
