Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 189/2/2010
69/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.78
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/12.01.2010 (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că în prezenta cauză sunt pe deplin îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, acesta arătând că, pe toată perioada arestării preventive, a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și cercetare judecătorească, lăsat în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar regimul de detenție are deja un caracter excesiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, prima instanță, în mod corect, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.1602alin.2 Cod procedură penală, față de atitudinea nesinceră a inculpatului, de faptul că este cunoscut cu antecedente penale, de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite. Atitudinea nesinceră a inculpatului poate conduce la concluzia că, lăsat în libertate, ar putea să zădărnicească aflarea adevărului și, fiind cunoscut cu antecedente penale, există necesitatea de a îl împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, fiind îndeplinite condițiile legale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și respectiv a greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în libertate nu va împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.1227/P/2009 din 30.07.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul (alături de alții), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică - prev.de art.25 din Legea nr.365/2002 și, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică - prev.de art.24 din Legea nr.365/2002, precum și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos - art.26 Cod penal, raportat a art.27 din Legea nr.365/2002, constând în aceea că, în perioada martie-mai 2009 montat împreună cu inculpații și dispozitive de copiere a cârdurilor la mai multe -uri aparținând din B, după care informațiile de pe magnetică a cardurilor bancare au fost reinscripționate pe carduri falsificate, cu care au fost efectuate tranzacții, constând în retrageri de numerar din localitatea, jud. La data de 04.05.2009, împreună cu inculpații și, a montat dispozitive de copiere a informațiilor de pe cardurile bancare de la -ul 856, aparținând -Sucursala, fiind surprinși de organele de poliție în timp ce demontau dispozitivele respective.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 5 mai 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța anterioară.
În recursul asupra menținerii stării de arest, inculpatul, asistat juridic de avocat din oficiu, a contestat îndeplinirea, în ceea ce îl privește, numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, susținând că lăsarea lui în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, invocând atitudinea procesuală sinceră și existența de circumstanțe personale favorabile.
În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că în cauză există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, acestea determinând trimiterea în judecată a recurentului, alături de alți doi inculpați, prin întocmirea rechizitoriului.
În același timp, Curtea constată ca fiind corectă și aprecierea asupra pericolului la care ar fi expusă societatea, prin lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă că nu a conștientizat importanța valorilor apărate de lege și nu a înțeles să se reintegreze în societate, deși vârsta și sancțiunile suferite anterior impuneau această împrejurare.
Față de toate aceste argumente - reținând și împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă stabil (fie el chiar și fără forme legale), care să-i permită a realiza venituri și pe alte căi decât cele ilicite, în care perseverează, făcându-și o practică din aceasta - este rezonabilă temerea că, aflat în libertate, există un risc major de a-și relua activitatea infracțională, aceasta devenind practic un obicei pentru inculpat, astfel că securitatea relațiilor sociale este - în mod real - amenințată, motiv pentru care se justifică în continuare menținerea sa în stare de arest preventiv.
Susținerile invocate de apărare, cu privire la atitudinea procesuală sinceră și eventuale alte date personale favorabile, nedovedite și neinvocate în concret, nu sunt de natură, doar prin ele însele, a determina reconsiderarea asupra stării de arest a inculpatului, ele fiind oricum evaluate în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
În plus, această măsură se impune a fi menținută și potrivit art.136 Cod procedură penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că în cazul infracțiunilor informatice, probele pot fi - cu ușurință - distruse, astfel că nu se impune lăsarea în libertate - prin luarea vreunei alte măsuri preventive mai blânde.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
2x.2
Red.-
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Cîrstoiu Veronica, Risantea Găgescu
