Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.783/2009
Sedința publică din 31 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
- - -JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
- - - judecător
-grefier
-Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 231 din 28 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată la dosar.
În motivarea orală a recursului inculpatul învederează că este nevinovat și precizează că nu a fost plecat din țară.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a se dispune punerea sa în libertate.
În susținerea recursului învederează că nu se mai justifică măsura arestării preventive a inculpatului, față de natura infracțiunii și raportat la atitudinea sa față de organele judiciare.
Mai învederează că operează prezumția de nevinovăție, iar în libertate ar putea beneficia de o mai bună apărare. Mai arată că nu va influența martorii.
Reprezentantul Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată, întrucât nu au intervenit în cauză elemente noi care să justifice cercetarea inculpatului în cauză de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că nu este o persoană periculoasă, muncit la fabrica de sticlă 14 ani și nu avut abateri, respectiv nici amendă aplicată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală nr. 231 din 28 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-, în baza art. 160 ind. 8a pr.pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 al. 1, art. 160 ind. 6 și art. 160 ind. 7.pr.pen. cererea inculpatului fiind admisibilă.
Examinând pe fond cererea inculpatului, instanța a constatat că liberarea provizorie sub control judiciar nu are un caracter obligatoriu, ci facultativ, acordarea liberării fiind lăsată la aprecierea judecătorului în funcție de împrejurările concrete ale cauzei.
Instanța a apreciat că în speță subzistă cel puțin impedimentul prevăzut de teza a II-a din cel de-al doilea aliniat al art. 160 ind. 2.pr.pen.
Astfel, în cauză inculpatul a fost arestat în lipsă, în temeiul art. 148 lit. a, b, f C.P.P. prin încheierea penală nr. 5/10.06.2008 a Tribunalului Alba, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1,2 lit. a,b din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.
Procesul penal s-a derulat în lipsa petentului, fiind identificat în Varșovia - Polonia, unde a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă, cu începere de la data de 22.05.2009.
Având în vedere că în cauză există martori care au fost abordați de membrii familiei inculpaților care le-au cerut să își modifice declarațiile (a se vedea spre exemplu, declarațiile martorilor, ), față de împrejurarea că inculpatul după punerea în executare a mandatelor de arestare a solicitat readministrarea probatoriului în prezența lor, pretinzând că martorii nu au declarat adevărul, luând în considerare faptul că acele colectivități din care provin inculpații, victima și martorii sunt restrânse, tribunalul a apreciat că în cauză există suficiente date din care rezultă temerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
În același timp, a fost subliniată și împrejurarea că dosarul se află încă pe rol datorită cererilor în probațiune formulate de inculpații - în două rânduri - și doar după prinderea lor și aducerea în fața instanței, precum și faptul că de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu se poate susține că temeiurile avute în vedere s-au modificat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul, personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, nu este o persoană periculoasă, are o situație familială dificilă, astfel că se impune lăsarea sa în libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurenta inculpată, precum și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.Cod Penal, cu referire la art. 160 ind. 2 Cod pr.p., Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea reamintește dintr-un început că din economia dispozițiilor art. 160/2 și urm. Cod pr. pen. simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acordarea acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Cu alte cuvinte, în cazul în care inculpatul formulează cerere de liberare provizorie, instanța învestită cu judecarea cererii are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul dacă temeiurile arestării se mențin, simpla îndeplinire formală a cerințelor prevăzute de lege neputând duce automat la admiterea acesteia.
Astfel, potrivit art. 160/2 al. Cod pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, Curtea observă că, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen. pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă raportat la dispozițiile art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. liberarea provizorie a petentului inculpat nu poate fi acordată.
În concret, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Alba pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1, 2 lit. a, b din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) pen, fiind arestat preventiv în lipsă, conform încheierii penale nr. 5/10.06.2008 a Tribunalului Alba, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de 22.05.2009, când inculpatul a fost depistat la Varșovia.
Temeiurile arestării le-au constituit prevederile art. 148 lit. a), b) și f) pr.pen. reținându-se că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai mult, acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății, iar prin intermediul membrilor familiei a cerut martorilor audiați în cauză să își schimbe depozițiile.
Raportat la natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, Curtea constată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată nu este întemeiată, criticile aduse de recurenta petent încheierii atacate fiind nefondate.
Sub un prim aspect, se constată o contrarietate între temeiurile care au fundamentat arestarea preventivă a inculpatului și condițiile impuse de art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar neputând fi acordată în cazul în care există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La dosar există date din care rezultă că, indirect, prin intermediul familiei, inculpatul a încercat să determine martorii să își modifice depozițiile.
În acest context, având în vedere stadiul actual al procedurilor și gravitatea acuzațiilor aduse, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
Curtea mai constată că toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, Curtea de Apel, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Ca o consecință a acestei soluții în baza art. 192 al. 2.pr.pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 231 din 28 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.MM
Dact. 2 ex/04.01.2010
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Sanda Trif, Marius Aurel
