Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 79/R/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -: -
GREFIER: -
Ministerul public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluj -
reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, cauza având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună admiterea cererii cu instituirea obligaților pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Apreciază neîntemeiată încheierea atacată întrucât conține motive contradictorii. Încheierea nu este motivată și susținerile judecătorului sunt în contradicție cu întreaga probațiune administrată în cauză. Astfel s-a reținut că sunt întrunite condițiile de admisbilitate în principiu și că cererea este și întemeiată. Judecătorul investit să judece cererea de liberare condiționată constată admisibilitatea în principiu a cererii, la fila 4 a încheierii din 27 ianuarie 2009, și menționează în contradictoriu că în cazul în care va fi admisă cererea de liberare, pe fond inculpatul ar putea zădărnicii aflarea adevărului având în vedere că în cauză mai sunt martori de audiat. Față de această susținere arată că față de inculpatul a fost epuizată probațiunea, sens în care a solicitat și disjungerea în condițiile în care pentru ceilalți doi inculpați urmează să mai fie administrate probe în cauză, însă prin încheierea din 27 ianuarie Tribunalul Cluja arătat că nu se impune disjungerea cauzei având în vedere indivizibilitatea faptelor comise de inculpați.
Mai arată că nu sunt date că inculpatul ar zădărnicii aflarea adevărului prin influențarea martorilor, precum și faptul că inculpatul a recunoscut faptele în materialitatea lor. De asemenea, apreciază că situația inculpatului trebuie analizată și vis a vis de situația inculpatului care este recidivist și cu toate acestea este cercetat în stare de libertate.
Cererea formulată de inculpat este fondată din perspectiva că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate nu poate să zădărnicească aflarea adevărului și să creeze această temere pentru ordinea publică și că ar comite alte infracțiuni. De asemenea, obligațiile pe care le-ar institui instanța pe timpul liberării provizorii sub control judiciar poate să prevină o alterare a faptelor și de intrare în conflict cu legea penală.
De asemenea, apreciază că este inacceptabil să se motiveze o astfel de cerere pe alte încheieri în care inculpații au fost puși în libertate, privind alte infracțiuni, apreciindu-se că acele încheieri ar fi greșite.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheirii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a respins cererea de liberare provizorie formulată de inculpat. Soluția este una temeinică, apreciind că introducerea unei astfel de cereri nu atrage și admisibilitatea acesteia. Liberarea provizorie constituie un beneficiu de care inculpații se pot bucura, însă admisibilitatea unei astfel de cereri trebuie analizată raportat la probele administrate în cauză. În acest sens solicită să se rețină că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de corupție deosebit de grave.
Apreciază că criticiile apărării sunt netemeinice și arată că deși judecătorul a înțeles să motiveze încheierea recurată într-o manieră originală, o analiză judicioasă a probelor impune soluția adoptată de Tribunalul Cluj.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii cu consecința cercetării în stare de libertate.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în principiu cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în baza art.160 ind.1, art.160 ind.2 pr.pen. și trecând la soluționarea pe fond a acesteia, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen inculpatul a fost obligat să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că prin încheierea penală nr.29/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.132din Legea 78/2000 modificată cu referire la art.248 și art.2481pen cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.( 16 acte materiale), luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin1 Cod pen. rap. la art.6 din Legea 78/2000 modific. cu aplic art. 41 alin2 Cod pen( 12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290Cod penal rap.la art.17 litc din Legea 78/2000 modif., cu aplic art.41 alin2 cod penal (9 acte materiale), faptele fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art.33 Cod pen. și cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.257 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art.41 alin 2. pen. și dare de mită în formă continuată prev. de art.255 alin.1 pen. rap. la art 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art.41 alin2 pen. faptele comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Măsura a fost prelungită prin încheierea penală nr.33/C/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe o durată de 30 de zile.
Prin Rechizitoriu Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DNA C, nr. nr.43/P/2008, din data de 07 iulie 2008 cei doi inculpați au fost trimiși în judecată împreună cu inculpatul, față de care prin Ordonanța din 13.06.2008 a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care a expirat la data de 12.07.2008, fără să se fi solicitat prelungirea respectivei măsuri.
Prin încheierea penală nr. din 10.07.2008, instanța în temeiul art. 3001.pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul este legală și temeinică și a menținut starea de arest a acestuia, măsură ce s-a menținut și la termenele ulterioare apreciindu-se că sunt prezente temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Inculpatul a mai solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, iar prin Încheierea din. 25.XI.2008, instanța i-a respins ca nefondată cererea de liberare.
S-a reținut că din punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, îndeplinește condițiile prevăzute de lege în această materie, însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, așa cum s-a arătat și la termenele anterioare, instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi lăsat în stare de libertate.
S-a arătat că faza de cercetare judecătorească se apropie de sfârșit și există riscul zădărnicirii aflării adevărului după ajungerea în libertate, prin influențarea unor martori ce urmează a fi audiați și care ar putea să aibă anumite rezerve și chiar să fie influențați în depoziția lor, văzând că inculpații au fost puși în libertate înainte de finalizarea cercetării judecătorești, la infracțiuni de corupție cu sume de bani apreciabile, cu toate că în speță nu se poate pune în discuție incidența termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
Inculpatul se consideră nevinovat arătând că nu avea cunoștință de faptul că inculpatul a încălcat legea, iar prin activitatea sa nu consideră că ar fi comis vreo infracțiune, că a ajuns să plătească cu vârf și îndesat din cauza unui polițist care l-a înșelat și care i-a garantat că totul se face legal, că nu poate fi complicele inculpatului, care și-a început activitatea infracțională cu mult timp în urmă, că inc. este judecat în stare de libertate și mulți alți inculpați, pe care-i și nominalizează, sunt judecați în stare de libertate, cu toate că faptele acestora sunt deosebit de grave.
Firma condusă de inculpatul se ocupa de înmatricularea autovehiculelor de multă vreme, și acest inculpat știa prea bine că nu există taxe diferențiate în funcție de calitatea persoanei, iar în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare, susținerea acestuia că taxa respectivă ar fi fost scoasă, adică abrogată respectiva normă juridică, subliniem faptul că doar denumirea taxei a fost schimbată, aspect care nu are prea mare relevanță în speța noastră.
Admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe argumente că inc. este judecat în stare de libertate cu toate că este recidivist, sau că inculpați implicați în alte cauze, pentru fapte mult mai grave, se află în libertate, nu a fost primită, fiecare cauză are particularitățile ei, iar dacă probabil în una din cauze s-a greșit în ceea ce privește starea de libertate a inculpaților, respectiva greșeală nu este un izvor de drept și nici un temei de admitere a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar într-un alt dosar.
S-a reținut că temeiurile ce s-au avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent și nu există riscul punerii în discuție a principiului celerității cauzei și nesoluționarea ei într-un termen rezonabil, iar menținerea arestării inculpaților se impune pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Referitor la inculpatul, față de care prin Ordonanța din 13.06.2008 a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care a expirat la data de 12.07.2008, fără să se fi solicitat prelungirea respectivei măsuri, subliniem că acesta nu se află în stare de libertate ca urmare a unei hotărâri a instanței de fond, așa cum încearcă inculpatul să insinueze, iar pe parcursul judecării cauzei, până in prezent nu s-a impus luarea față de acesta a unei măsuri privative de libertate.
În cauză sunt trimise în judecată, așa cum s-a arătat mai sus, persoane care erau angajate la instituții ce reprezentau statul, în speță fiind vorba de un reprezentant al poliției, iar o cauză în care sunt antrenate persoane ce dețineau asemenea funcții, este o cauză cu riscuri mai mari în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, în concret, o parte din martorii ce trebuie audiați în cauză ar putea fi influențați în depoziția lor, așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru considerentele de mai sus, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal de inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună admiterea cererii cu instituirea obligaților pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În motivarea recursului se arată că încheierea atacată nu este motivată astfel s-a reținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu și că cererea este și întemeiată. Judecătorul investit să judece cererea de liberare condiționată constată admisibilitatea în principiu a cererii, la fila 4 încheierii din 27 ianuarie 2009, și menționează în contradictoriu că în cazul în care va fi admisă cererea de liberare, pe fond inculpatul ar putea zădărnicii aflarea adevărului având în vedere că în cauză mai sunt martori de audiat deși față de inculpatul a fost epuizată probațiunea.De asemenea nu sunt date că inculpatul ar zădărnicii aflarea adevărului prin influențarea martorilor, precum și faptul că inculpatul a recunoscut faptele și situația inculpatului trebuie analizată și față de situația inculpatului care este recidivist și cu toate acestea este cercetat în stare de libertate.
Examinând probele dosarului Curtea va constatat că recursul declarat în cauză de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente
Potrivit art. 160 indice 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infrac iunilor săvâr ite din culpă, precum ș i în cazul infrac iunilor inten ionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depă te 18 ani, iar alin. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvâr ească alte infrac iuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influen area unor păr i, martori sau exper i, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru ca inculpatul să aibă voca ie la acordarea liberării sub control judiciar, art 160 indice 2 p Cod Penal prevede în alin 1 o condi ie pozitivă, iar în alin. 2 o condi ie negativă.
Îndeplinirea condi iei pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1.C.P.P. i lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 nu C.P.P. conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai voca ie, instan a având posibilitatea de refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garan ii pentru buna desfă urare a procesului penal.
Adică,îndeplinirea formală a condi iilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p nu conduce automat la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, în spe ă, fiind lăsată la latitudinea instan ei solu ionarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta i nu o obliga ie.
Potrivit art.160 indice 8 alin. 1.instanța C.P.P. este obligată să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar, verificare care însă nu implică automat admiterea pe fond a acestei cererii.
La solu ionarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face nici abstrac ie de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului
Prin încheierea penală nr.29/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.132din Legea 78/2000 modificată cu referire la art.248 și art.2481pen cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.( 16 acte materiale), luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin1 Cod pen. rap. la art.6 din Legea 78/2000 modific. cu aplic art. 41 alin2 Cod pen( 12 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290Cod penal rap.la art.17 litc din Legea 78/2000 modif., cu aplic art.41 alin2 cod penal (9 acte materiale), faptele fiind comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art.33 Cod pen. și cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.257 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art.41 alin 2. pen. și dare de mită în formă continuată prev. de art.255 alin.1 pen. rap. la art 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art.41 alin2 pen. faptele comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal. măsură care a fost prelungită și menținută succesiv.
Art, 148 lit. f) implică C.P.P. existen cumulativă a două condi ii, i anume, inculpatul a săvâr it o infrac iune pentru care legea pedeapsa deten iunii pe via ă, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani i există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive s- procedat la o analiză obiectivă acestor condi ii motiv pentru care s-a i dispus arestarea în baza acestui temei legal.
Nu se poate acorda liberarea provizorie pe sub control judiciar atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garan iile de ordin personal.
Este irelevant și faptul că inculpatul este cercetat în stare de libertate deoarece situația juridică a fiecărui inculpat se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale speței și participația penală a acestora, dar și calitatea persoanei la data comiteriii faptei,astfel că admisibilitatea unei cereri de liberare sub control judiciar nu este condiționată de situația juridică a unui alt inculpat din același dosar.
Instanța de fond a procedat la o analiză concretă a condițiilor de formă și de fond a cererii de liberare sub control judiciar formulată de către inculpat și constatând că nu este pertinentă în mod corect a respins-
În contextul celor expuse mai sus,Curtea în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 2.01.1968, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 va C.P.P. stabili onorariu parțial din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în favoarea av..
În baza art. 192 alin.2 Cp.p. va obligă pe inculpat la sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 2.01.1968, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 27 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește onorariu parțial din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în favoarea av..
Obligă pe inculpat la plata în favoarea statului a sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - -
RED./MN
3 ex.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
