Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 46720/3/2009
68/2010
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.79
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza delegației nr.-/13.01.2010 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat criticând încheierea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
că au fost încălcate dispozițiile art.5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiile art.160 și art.1602din Codul procedură penală.
Consideră că, prin motivarea soluției primei instanțe de apreciere ca inoportună a liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului datorită gravității deosebite a faptelor, pericolului unor asemenea fapte pentru mediul financiar și comercial și nefinalizării urmăririi penale, se încalcă principiul prezumției de nevinovăție și cel al răspunderii personale și directe. Pentru aceste considerente, nu se poate aprecia ca neîntemeiată o cerere care îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de dreptul intern, instanței de fond, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, revenindu-i să stabilească dacă inculpatul a săvârșit o faptă penală, dacă aceasta este de o anumită gravitate și dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
De altfel, nefinalizarea urmăririi penale nu este imputabilă inculpatului, ci se datorează neîntocmirii rapoartelor informatice.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, constatându-se că încheierea atacată este legală și temeinică.
În ceea ce privește motivele de legalitate, a merge pe argumentul apărării, ar însemna ca ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile prevăzut de art. 1602și, respectiv, nu este incident aliniatul 2 al aceluiași articol, instanța să fie obligată, în mod automat, să dispună liberarea provizorie sub control judiciar.
Consideră că în cauză, instanța de fond a constatat în mod legal ca fiind admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, mergând, ulterior, pe analiza temeiniciei acestei cereri. În cazurile în care se formulează o astfel de cerere, instanța de fond are dreptul și posibilitatea să aprecieze dacă, în concret, o asemenea cerere este oportună raportat atât la stadiul dosarului, cât și la persoana inculpatului. În cauză, inculpații sunt arestați de 4 luni, este vorba de un grup de criminalitate organizat, 14 dintre membrii acestor grupări fiind arestați, iar activitatea grupului din care se reține că face parte inculpatul s-a desfășurat nu doar pe teritoriul României, ci și pe teritoriul Australiei și al.
Faptul că urmărirea penală nu este finalizată nu se datorează inactivității organelor de urmărire penală, ci printre altele faptului că au trebuit să fie obținute răspunsuri la comisiile rogatorii făcute în.
Față de complexitatea cauzei, apreciază că nu se poate discuta de o depășire a duratei rezonabile.
Totodată, solicită a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, precum și modalitatea de săvârșire a acestora.
În replică, apărătorul ales al recurentului subliniază că nu a susținut nici un moment că nu este atributul suprem al instanței de a aprecia asupra oportunității liberării, ci că au fost înfrânte câteva dintre principiile care au stat la baza luării uneia dintre cele mai severe măsuri.
Mai precizează că inculpatul nu are nicio legătură cu grupul cu care în prezent este arestat și nici cu grupul din, neexistând nicio probă la dosar în acest sens.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Referitor la, precizează că singura sa legătură este că sora sa l-a rugat să-i recomande un avocat, întrucât în urmă cu două săptămâni soțul acesteia a fost arestat în. Precizează că nu a fost niciodată în.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul București - Secția I-a Penală, prin încheierea din 07.01.2010, în baza art.1602alin.2 Cod procedură penală a respins,ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul,cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
n cursul anului 2009, inculpații și au constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul României și a altor țări. La grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul a aderat și învinuitul asigurând depozitarea aparaturii de skimming la domiciliul său în orașul B, jud. n executarea scopului grupului infracțional organizat, învinuiții și au achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe cârduri bancare de la învinuitul, care au fost folosite în activități de skimming pe teritoriul. n acest sens, învinuiții și ar fi organizat mai multe echipe formate din învinuiții, -, -, -, -, -, și -, care au aderat la grupul infracțional organizat constituit de cei doi învinuiți. Sub coordonarea învinuitului, aceștia ar fi efectuat activității de skimming pe teritoriul, în sensul că au instalat la bancomate dispozitive destinate copierii datelor de pe cărțile de credit (guri de bancomat și camere video miniaturale) și ar fi utilizat aceste date pentru contrafacerea de cărți de credit, pe care le-au folosit la retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate.
Tribunalul a constatat că deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pe care este cercetat inculpatul nu depășește limita de 18 ani închisoare și nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar avea conduita negativă la care face referire art. 1602alin. 2 Cod procedură penală), cererea este neîntemeiată, atât din punct de vedere al oportunității - în raport cu stadiul actual al procesului, cât și în raport cu gravitatea deosebită a activității infracționale reținute în sarcina inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 5 paragraful 1 din CEDO cât și dispozițiile art. 1602Cod procedură penală.
Apărarea a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată o cerere care îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dreptul intern pe motiv că nu este finalizată urmărirea penală, această cauză nefiind imputabilă inculpatului.
Deasemenea, a mai susținut că instanța de fond a încălcat principiul de nevinovăție prin aprecierea făcută cu privire la inoportunitatea librării condiționate sub control judiciar în raport cu gravitatea deosebită a activității infracționale reținută în sarcina inculpatului.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că admisibilitatea în principiu a cererii a fost examinată de către instanța de fond în condițiile prevăzute de art. 1608Cod procedură penală.
Ca urmare a îndeplinirii condițiile prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, în mod corect instanța de fond a verificat dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Ca și instanța de fond, Curtea apreciază că admiterea în mod automat a cererii ca urmare a îndeplinirii condițiilor prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală ar duce la pronunțarea unei soluții netemeinice în cauză.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă, după săvârșirea acesteia.
În cauza penală de față s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului la 18.09.2009, cu privire la săvârșirea unor fapte penale și anume:
-constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003;
-deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor
de plată electronică prev. de art. 25 din Legea 365/2002;
-efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art.
27 al. 1 rap. la art. 1 pct. 11 din Legea 365/2002.
Cercetarea penală a inculpatului se efectuează ca urmare a desfășurării unor activități infracționale de către inculpat pe teritoriul.
Deși la dosar nu sunt probe care să demonstreze că inculpatul ar săvârși "alte infracțiuni" sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, Curtea constată față de împrejurările referitoare la săvârșirea unor fapte penale pe teritoriul, că liberarea provizorie sub control judiciar este inoportună cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Aprecierea referitoare la faptele mai sus reținute a fi săvârșite de către inculpat au în vedere dispozițiile art. 681Cod procedură penală, în sensul existenței unor indicii temeinice care au dus la efectuarea de cercetări de către Parchet.
Mai mult, prevederile de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală nu conferă inculpatului un drept la liberare provizorie în condițiile în care instanța de fond a avut în vedere împrejurările legale în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Deasemenea, Curtea constată că instanța de fond nu a încălcat principiul prezumției de nevinovăție făcând trimitere la gravitatea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, care prezintă pericolul pentru ordinea publică.
Astfel, Curtea constată din motivarea hotărârii instanței de fond că aceasta nu s-a pronunțat în sensul vinovăției inculpatului, ce ar duce la încălcarea prezumției de nevinovăție (a se vedea CEDO hotărârea nr. 26 martie 2002 în cauza Brtkevicuis contra Lituaniei).
Față de cele mai sus arătate și de împrejurarea că este necesară efectuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de arest preventiv și având în vedere totodată complexitatea cauzei, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./01.03.2010.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Cîrstoiu Veronica, Risantea Găgescu
