Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.82/
Ședința publică din data de 03 Februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Galați- Cabinet individual de avocatură "".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați la 26.01.2010 este netemeinică întrucât, din motivarea acesteia rezultă că instanța de fond a confundat cererea formulată de către inculpat, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar, cu o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Arată că, in întreaga motivare a hotărârii, deși nu sunt indicate în mod concret, se fac referire la condițiile prevăzute de art.18 lit.f Cod procedură penală.
Se susține în motivarea hotărârii de fond că dacă ar fi pus în libertate s-ar încălca dispozițiile art.1602alin.2 Cod procedură penală, care prevăd că liberarea sub control judiciar nu se acordă pentru a fi împiedicat învinuitul sau inculpatul să săvârșească alte infracțiuni dacă constată că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă.
Insă, printre condițiile prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.1602Cod procedură penală această condiție a terminării urmăririi penale nu este prevăzută.
Mai mult, art.1602lit.a prevede că liberarea poate fi dispusă atât în cursul urmăririi penale cat și în cursul judecății de către instanță. Ceea ce înseamnă că această cerere este perfect admisibilă atâta timp cât urmărirea penală nu s-a încheiat.
Astfel, argumentul folosit de judecătorul fondului nu poate subzista.
De asemenea, susține că în mod greșit s-a reținut că "faptele săvârșite de inculpat", în condițiile în care inculpatul nu a săvârșit fapte ci a săvârșit o singură "faptă" deoarece acesta, practic, a fost sunat de către polițistul din orașul, inculpatul, care l-a rugat să il ducă cu mașina până la linia de înaltă tensiune menționată în actele dosarului ca fiind Dunărea Veche, fără a-i spune ce anume trebuie să facă acolo și alte amănunte. Având în vedere autoritatea legală și morală pe care o are în oraș, inculpatul a fost de acord să il transporte cu mașina în acel loc. Pe drum, inculpatul i-a spus să oprească și în alte locuri pentru a-i lua și pe și pe, persoane cu care anterior inculpatul nu mai discutase, nu aflase nimic despre săvârșirea acestei fapte. Inculpatul i-a spus să ii lase undeva pe camp, cei trei au plecat iar inculpatul s- întors cu mașina în oraș.
Și din declarațiile celorlalți trei inculpați rezultă că aceștia afirmă că inculpatul nu a știut ce urma să se întâmple și nu a fost la locul faptei, lăsându-i la o distanță de 1 km.
Pentru aceste motive, apreciază că analizarea art.148 șit f Cod procedură penală nu trebuia să se realizeze în motivarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care pleacă de la premisa că inculpatul se află în stare de arest.
Susține că legiuitorul a prevăzut posibilitatea liberării provizorii sub control judiciar pentru inculpat în timpul urmăririi penale, acordând judecătorului care va soluționa această cerere posibilitatea de a stabili gradul de pericol social pe care il prezintă fapta presupus a fi săvârșită de către inculpat plecând de la nivelul necesar luării măsurii arestării preventive în sus și nu în jos. Dacă s-ar considera altfel, ar insemna că o astfel de cerere nu iși are rostul pentru că pentru situațiile în care nivelul de pericol social de la momentul arestării a coborât există instituția înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Ca atare, măsura liberării sub control judiciar este prevăzută de legiuitor numai pentru cazurile în care pericolul social necesar luării măsurii arestării preventive subzistă.
Din această perspectivă, apreciază ca fiind evident că motivarea instanței de fond este eronată.
Susține că nu sunt dovedite și susținute de mijloace de probă susținerile instanței de fond în sensul că inculpatul s-ar putea sustrage cercetărilor sau compromite administrarea mijloacelor de probă iar judecătorul de la instanța de fond nu face nicio referire la vreo astfel de probă, neexistând nici măcar un indiciu în acest sens.
Arată că în dispozițiile art.1602și următoarele nu se face vorbire nici de depășirea unei perioade de rezonabilitate a duratei măsurii arestării preventive în care nu se poate formula vreo cerere de liberare sub control judiciar și nici de pericolul care, după o trecere a timpului, teoretic ar putea fi mai scăzut la momentul luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul nu face parte din vreun grup infracțional organizat, nici nu a știut despre sarcinile din cadrul acestui grup, și nici nu știa ce urma să se întâmple acolo, ce se transporta, care era valoarea obiectului infracțiunii.
Consideră că nu degeaba, pe parcursul acestei motivări, instanța de fond face referire la faptele inculpatului pentru că, în opinia apărării, judecătorul fondului nici nu a știut că faptele inculpatului sunt de fapt, doar una, și nici nu a știut ce a făcut inculpatul concret, respectiv că doar a transportat trei persoane intr-un loc, care nici măcar nu era locul săvârșirii infracțiunii, fără a ști ce anume se întâmplă.
Pentru aceste considerente, având în vedere și ceea ce se poate stabili la acest moment cu privire la "participarea" inculpatului la săvârșirea unei astfel de fapte care este mai mult decât minoră, lipsită de gravitate, apreciază că se poate dispune la acest moment liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Solicită admiterea recursului formulat, să se constate că persoana inculpatului nu are caracterele uneia care, lăsată în stare de libertate, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, să fie admis recursul formulat, să fie casată hotărârea pronunțată de instanța de fond și, pe fond să fie admisă cererea inculpatului, urmând să se dispună măsurile pentru garanțiile procesuale pe care instanța le apreciază necesare pe durata procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat, apreciind că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Prin motivarea făcută instanța de fond a demonstrat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală iar în condițiile subzistenței acestor temeiuri simpla indeplinire formulă a condițiilor art.1602Cod procedură penală nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care are un caracter facultativ.
De asemenea, apreciază că în momentul aprecierii acestei cereri se ține seama atât de persoana inculpatului dar și de faptele pentru care acesta este cercetat, foarte grav, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, contrabandă în formă continuată.
De asemenea, consideră că admiterea unei asemenea cereri s-ar justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, or inculpatul este cercetat pentru infracțiuni deosebit de grave.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, precizează că a fost solicitat de polițistul din localitate să il transporte pe acesta. Acest polițist și-a lăsat mașina personală la distanță de câteva străzi, și s-a înțeles cu să vină la el, pentru a nu apărea mașina lor. Nu a avut cunoștință despre cele ce se vor întâmpla. Solicită să fie cercetat în stare de libertate doar pentru ceea ce a făcut el.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra procesului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.01.2010 Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12.12.2009 sub aspectul comiterii infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni grave prev. de art. 8 din Legea 39/2003 și complicitate la contrabandă transfrontalieră prev. de art. 26 Cod penal în referire la art. 270 și 274 din Legea 86/2006.
În fapt, la începutul lunii decembrie 2009, inculpatul împreună cu alți participanți au format o grupare bine organizată cu scopul de a ajuta și înlesni aducerea unor mari cantități de țigări din Ucraina în România, în valoare de circa 38.000 euro, urmărind astfel obținerea de avantaje bănești.
S-a reținut, de asemenea, că cererea nu poate fi admisă întrucât s-ar încălca dispozițiile art.1602alin.2 Cod procedură penală și s-ar zădărnici aflarea adevărului și chiar influența negativ probele care nu au fost administrate întrucât urmărirea penală nici nu s-a finalizat iar rezonabilitatea nu poate fi pusă în discuție.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul.
Prin motivele de recurs inculpatul, prin apărător, susține că hotărârea atacată este netemeinică întrucât instanța ar fi confundat cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă și că cererea de liberare sub control judiciar poate fi făcută atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, se mai precizează că inculpatul nu se face vinovat de faptele reținute și că nu a avut cunoștință de ceea ce se va întâmpla și nu a făcut parte dintr-un grup infracțional.
Se solicită ca în rejudecare să se caseze încheierea de ședință și pe fond și să se admită cererea formulată de inculpată.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din verificarea soluției date de instanța de fond și analiza ansamblului probator existent la dosar până la data prezentei Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Din probele dosarului rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul împreună cu alți coinculpați au format un grup infracțional bine organizat în scopul realizării de fapte penale cu un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Cererea formulată de inculpat este prevăzută de procedura penală ca un drept la care acesta poate apela în apărarea sa atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, însă admisibilitatea în cadrul oportunității cererii revine spre analiză ca o prerogativă prevăzută de lege judecătorului și nu o obligație pentru acesta.
Analiza pe care judecătorul trebuie să o efectueze nu trebuie să fie una simplistă și să se aibă în vedere doar unele aspecte ce l-ar avantaja pe iNculpat ci toate problematicele ce țin de cauza aflată în faza de urmărire penală sau de judecată.
Din probe rezultă indicii temeinice că inculpatul a făcut parte dintr-un grup infracțional, indicii care încă subzistă și la data prezentei.
Că inculpatul, în exercitarea activității infracționale are un rol mai important sau o contribuție anume, acestea sunt analizate de judecător în contextul tuturor probelor și dacă acesta va fi vinovat gradul de implicare și vinovăție sunt evaluate în condițiile prevăzute de lege.
Cauza aflată în faza de urmărire penală este una complexă cu un grad ridicat de pericol social și schimbarea regimului juridic în care inculpatul se află la data prezentei este neprielnică unei bune administrări a actelor de urmărire penală, ceea ce ar putea duce la îngreunarea aflării adevărului cât și la tergiversare.
Față de aceste considerente, și având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.09.1970 în orașul, județul T, cu domiciliul în orașul,-, județul T, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul-recurent la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /11.02.2010
Tehnored. -/ 2 ex./15.02.2010
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Ion Avram, Petruș Dumitru
