Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 821/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 821
Ședința publică din data de 15 noiembrie
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 23 iulie 1970, în prezent aflat în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2009, prin care în baza art. 1608aCod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 36/29.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, a dat posibilitate apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, sen în care solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act de susținerile părților și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul în dezbateri pentru recurentul - inculpat, solicită în temeiul art. 3856alin.3, și 1609Cod procedură penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, casarea încheierii Tribunalului Prahova în temeiul art. 38515pct. 2 lit.b Cod procedură penală.
Este adevărat că recurentul - inculpat a fost trimis, în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din 24 august 2009, pentru trei infracțiuni și anume; luare de mită, fals intelectual și uz de fals, pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre ele fiind mai mari de 4 ani, însă, în această situație numai una din cele trei condiții prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală, este îndeplinită.
Cu privire la prima condiție, respectiv aceea că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date certe că odată lăsat în libertate inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni, solicită a se observa că, în momentul de față, acest lucru este imposibil de realizat întrucât inculpatul nu mai are calitatea pe care o avea la momentul săvârșirii faptei, aceea de polițist, riscul săvârșirii unei fapte de același gen nu există.
Mai mult, inculpatul nu poate să zădărnicească aflarea adevărului, atâta timp cât a recunoscut faptele comise, la acest moment nu dorește decât să se stabilească adevărul, în plus, nu poate să distrugă mijloacele de probă, întrucât dosarul se află în curs de judecată, având atașate toate mijloacele de probă pentru stabilirea adevărului, în cauză nemaifiind de administrat decât proba cu martorii din acte, nici unul dintre inculpați nu a solicitat probatorii pe situația de fap.
În ceea ce privește pericolul social, supune atenției instanței de control judiciar, persoana recurentului - inculpat poziția pe care a avut-o acesta înainte de săvârșirea faptei, respectiv aceea că a fost polițist timp 19 ani, iar în ultimii 5 ani acesta a avut numai calificativul " foarte bine", cu o conduită corespunzătoare la locul de muncă.
Pe de o parte, instanța trebuie să aibă în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, care recunoaște în declarația dată în fața instanței fondului condițiile în care a fost comisă infracțiunea și care constituie un alt argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, în cauza de față, recurentul - inculpat este cel mai nevinovat, iar dintre toate persoanele trimise în judecată el este singurul aflat în stare de arest preventiv, asupra tuturor celorlalți coinculpați fiind luată câte o măsură restrictivă dar nu privativă de libertate, astfel încât pentru egalitate de tratament solicită punerea în libertate a clientului său.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă și datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, care este căsătorit, are doi copii minori, iar veniturile soției sale care este asistentă nu sunt suficiente pentru întreținerea copiilor și achitarea împrumuturilor pe care acesta le are la bancă și nu în ultimul rând nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum a precizat anterior și-a desfășurat activitatea pe o perioadă de 19 ani în cadrul poliției.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al.1 Cod penal combinat cu art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. și ped. de art.291 Cod penal, fapta deosebit de grave, astfel încât apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602al.1 Cod procedură penală, privitor la cuantumul pedepsei, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602al.2 Cod procedură penală, întrucât inculpatul poate să zădărnicească aflarea adevărului în situația în care cercetarea judecătorească este abia la început.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate așa cum sunt judecați și ceilalți coinculpați trimiși în judecată în prezenta cauză, cunoaște obligațiile ce-i revin ca urmare a admiterii cererii și liberarea sa provizorie sub control judiciar, precizând că le va respecta întocmai.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea 12.11.2009, în baza art. 1608aCod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 17 din data de 30.06.2009, s-a reținut în sarcina acestuia comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 Cod penal comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, fals intelectual prev. și ped. de art.289 cp și uz de fals prev.si ped.de art.291 Cod penal oate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Instanța a reținut pe baza materialului probator administrat in cauza ca sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele de care sunt învinuiți, precum și disp.art.148 lit.b și f Cod procedură penală, reținându-se pentru inculpații și că aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului atunci când au luat legătura cu persoanele implicate în prezenta cauză, sfătuindu-le să nu spună adevărul.
Instanța de fond a mai reținut faptul că inculpații au manifestat o poziție procesuală nesinceră inițial, prin nerecunoașterea faptelor pentru care au fost cercetați, precum și faptul că prin comiterea acestor fapte s-a creat pericolul știrbirii autoritarii justiției și subminarea încrederii cetățenilor în instituția Politiei Romane fiind deturnat scopul pentru care ființează această instituție.
Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați, respectiv prin încheierea din 28 iulie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Față de probele administrate până în prezent în cauză s-a apreciat că, nu sunt îndeplinite cumulativ disp.art.160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală privind condițiile liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului în sensul că sunt îndeplinite numai dispozițiile de la alineatul 1 al acestui articol și anume faptul că este cercetat pentru infracțiuni a căror pedepse nu depășesc pedeapsa închisorii de 18 ani, dar nu sunt îndeplinite dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol așa cum se va arata în continuare.
Din procesele verbale în care sunt redate convorbirile telefonice, rezultă că inculpații și au avut discuții cu denunțătorul în legătură cu împrejurările în care acesta a fost oprit în trafic în noaptea de 8 -9 11 2008 și în care agentul de poliție a pretins și a primit o sumă de bani de la, de comun acord cu celălalt agent de poliție respectiv, aducându-i la cunoștință acestuia că faptele petrecute în noaptea respectivă sunt cunoscute de organele de urmărire penală încercând să îl determine să nu spună adevărul în cazul în care va fi audiat.
De asemenea, într-o discuție telefonică pe care a avut-o cu denunțătorul, agentul de poliție l-a informat că faptele petrecute pe data de 25 06 2008 când denunțătorul a fost surprins in trafic conducând un autoturism având numerele provizorii de înmatriculare expirate de către agentul de poliție și apoi înțelegerea făcută de către cu cu care a luat legătura în sensul de a nu întocmi actele necesare pentru a fi angajată răspunderea penală a lui pentru fapta respectivă în schimbul oferirii unei sume de bani este cunoscută de organele de parchet, solicitându-i acestuia în cazul în care va fi chemat să ascundă adevărul.
La data de 20 07 2009, parchetul a extins urmărirea penală față de agentul de poliție pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită prev de art. 254 Cod penal combinat cu art 7 al 1 din legea nr 78/ 2000 și a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art 248 Cod penal.
Fapta de luare de mită ar consta în primirea de la prin intermediul lui la data de 25 06 2008 sumei de 400 dolari SUA în scopul mai sus menționat.
Această faptă reținută în sarcina inculpatului are legătură cu activitatea infracțională a agentului de poliție, întrucât în sarcina acestuia din urmă s-a reținut corelativ comiterea unei fapte de complicitate la luare de mită prev de art 26 Cod penal rap. la art.254 Cod penal combinat cu art. 6 din legea nr. 78/ 2000.
De asemenea, parchetul a extins urmărirea penală față de și prin Ordonanța nr. 612 /P/2008 din 15 07 2009, pentru comiterea unei alte infracțiuni de luare de mită prev. de art.254 Cod penal combinat cu art. 7 alin 1 din legea nr. 78/ 2000 și față de pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal combinat cu art. 7 alin 2 din legea nr. 78/ 2000 reținându-se că la 06.07 2009 și 9 07 2009, cei doi inculpați au făcut doua denunțuri în care arătau ca în noaptea de 9-10.11.2008 l-au surprins în traficul rutier pe în timp ce conducea un autoturism având o viteză peste limita legală și sub influența băuturilor alcoolice și pentru a nu - întocmi actele de constatare necesare prin intermediul lui cei doi agenți de poliție au primit la 10 11 2008 un monitor LG și un monitor Samsung, bunuri electronice ce au fost găsite în locuințele lui și a lui.
Din materialul probator administrat în cauză reiese faptul că fenomenul infracțional în care era implicat agentul de poliție avea o amploare deosebită, devenind o obișnuință obținerea unor foloase ilicite profitând de neglijența și comportamentul ilicit al conducătorilor auto în traficul rutier.
In speță, tribunalul, reținând că subzistă in continuare temeiurile avute in vedere de instanță cu ocazia arestării preventive a inculpatului constată că nu este îndeplinită cea de a doua condiție prevăzută de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală întrucât există date și indicii că acesta, odată lăsat in libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Având în vedere faptul că urmează să fie administrate și alte probatorii, instanța apreciază că o eventuală liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a cercetărilor, prin posibilitatea pe care ar avea-o inculpatul de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac s-a precizat că el este singurul care în prezent se află în stare de arest preventiv din toți cei trei inculpați trimiși în judecată. Celălalt inculpat care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și care a avut o contribuție infracțională mai mare decât a sa a fost liberat sub control judiciar de către Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 4.11.2009. Deși, în sarcina sa se reține multe infracțiuni, aceasta se datorează faptului că el a fost cel care efectiv a completat procesul verbal ceea ce nu înseamnă că a avut inițiativa infracțională, ci numai a fost determinat de către să acționeze în acest sens.
A mai precizat inculpatul că, în prezent nu poate zădărnici aflarea adevărului deoarece atât el cât și ceilalți inculpați au recunoscut comiterea faptelor astfel cum sunt expuse în rechizitoriu, atât în faza urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești, iar referitor la martorii ce mai sunt de audiat s-a arătat că aceștia sunt martorii din acte a cărei audiere a decis să fie audiată numai de către instanța de fond, nici unul dintre inculpați nesolicitând administrarea unei probe în ce privește situația de fapt.
În final, a arătat că situația familiei sale este deosebit de grea ținând cont că cei doi copii minori au rămas numai în grija soției.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate și sub toate aspectele conform art. 3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată așa cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 5 alin. 5 Cod procedură penală și art. 1601Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Același drept este prevăzut de art. 23 alin. 10 din Constituția României.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv atât condiția pozitivă prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală astfel cum a precizat și tribunalul infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 Cod penal, combinat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, fiind o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, cât și cerințele negative prevăzute de art. 1602alin.2 Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului, nu există date care să justifice temerea, că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, dacă s-ar afla în libertate. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a îndeplinit funcția de agent de poliție în cadrul Poliției Rutiere P, iar infracțiunea pentru care este trimis în judecată a comis-o în exercitarea acestei funcții. În condițiile în care împotriva sa este pusă în mișcare acțiunea penală exercitarea funcției menționate nu mai este posibilă astfel încât nu mai există nici premisele pentru comiterea unor infracțiuni similare.
În ceea ce privește natura și pericolul social al faptei, este adevărat că infracțiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în care se va dovedi că există și a fost săvârșită cu vinovăție de acesta, este gravă, afectând imaginea și credibilitatea poliției, dar natura și gravitatea faptei nu pot constitui criterii, care să îl excludăde planope inculpat de la beneficiul legal și constituțional al liberării provizorii.
A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv și menținută în această stare până la soluționarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.
De asemenea, Curtea apreciază că poziția procesuală a inculpatului, care recunoaște și detaliază în declarația dată în fața instanței fondului condițiile în care a fost comisă infracțiunea, constituie un argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Așadar, în opinia Curții, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).
În concluzie, Curtea constată nu numai îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie, dar apreciază că raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpatului, aceasta este și întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei), putând fi realizat și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi și libertăți, prin instituirea unor obligații stricte în sarcina acestuia și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea-credință a acestor obligații va fi din nou arestat.
Pentru aceste considerente recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul - va fi admis, va fi casată și, rejudecând cauza, Curtea va dispune n baza art. 1602al.1, 2 Cod procedură penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată, urmând ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații stabilite conform art. 1602al.3 și 31Cod procedură penală să nu depășească limita teritorială a municipiului P; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată, după caz, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție conform programului de supraveghere întocmit de acesta ori de câte ori este chemat; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu intre în legătură și să nu comunice cu ceilalți inculpați și cu martorii din cauză; să nu exercite profesia de care s-a folosit la săvârșirea faptei;
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 16010Cod procedură penală privind revocarea liberării provizorii.
Va dispune punerea in libertate, de îndată, a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/U/30.06.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, respectiv Poliția Municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la data de 23 iulie 1970, în prezent aflat în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, pe care o casează și în consecință:
În baza art. 1602al.1, 2 Cod procedură penală admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și dispune ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte următoarele obligații stabilite conform art. 1602al.3 și 31Cod procedură penală:
- să nu depășească limita teritorială a municipiului P;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată, după caz, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție conform programului de supraveghere întocmit de acesta ori de câte ori este chemat;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură și să nu comunice cu ceilalți inculpați și cu martorii din cauză;
- să nu exercite profesia de care s-a folosit la săvârșirea faptei;
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 16010Cod procedură penală privind revocarea liberării provizorii și luarea măsurii arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care-i revin.
Dispune punerea în libertate, de îndată, a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/U/30.06.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, respectiv Poliția Municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. FT/DC
8ex/16.11.2009
-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran, Paul
