Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂNr. 84/
Ședința publică din data de 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat, personal, asistat de avocat, în substituirea avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie astfel cum a fost formulată și motivată în scris. Consideră că în mod greșit tribunalul a respins această cerere. Instanța de fond a reținut că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori, sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la cercetarea judecătorească. Toate acestea sunt cazuri iar dacă judecătorul constată că aceste cazuri nu există, măsura arestării preventive nu trebuie menținută. Cererea de liberare provizorie este admisibilă în principiu față de limitele de pedeapsă însă judecătorul fondului nu a indicat împrejurările, probele, indiciile pentru care se impune respingerea cererii de liberare provizorie. Dacă inculpatul ar fi avut intenția să se sustragă de la cercetare, să influențeze părțile sau martorii, ar fi făcut-o până acum. Inculpatul nu a plecat din țară în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la cercetarea judecătorească. La momentul plecării sale nu exista vreo interdicție de a părăsi țara. Chiar dacă o persoană cunoaște că este începută urmărirea penală împotriva sa, ea poate părăsi teritoriul țării în scopuri licite, ori având în vedere prezumția de nevinovăție, până la proba contrarie părăsirea teritoriului s-a făcut în scop licit. Dosarul se află în faza judecății în fond. Se discută despre necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, despre posibilitatea alterării mijloacelor de probă, sau influențarea martorilor. Dacă aceasta era intenția inculpatului, acesta avea timp suficient să facă acest lucru.
Solicită admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie, apreciind că în acest mod instanța are un control strict asupra prezenței inculpatului într-o anume localitate, putându-se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de prevederile art. 1602cod procedură penală solicită instanței să apr4ecieze dacă inculpatul prezintă garanțiile necesare pentru a fi pus în libertate și de a răspunde celorlalte obligații pe care instanța le va institui. Inculpatul este cercetat pentru fapte deosebit de grave, cererea inculpatului nefiind întemeiată, motiv pentru care a și fost respinsă de instanța de fond.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat apreciind că inculpatul nu prezintă garanțiile necesare pentru admiterea cererii de liberare provizorie.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii de liberare provizorie precizând că, în situația în care va fi pus în libertate sub control judiciar va locui împreună cu băiatul și cu fosta sa soție. Referitor la cele spuse de apărător precizează că atunci când a plecat din țară a plecat cu acceptul organelor de control, nu pentru a se sustrage.
,
Asupra recursului penal de față, Curtea constată:
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art. 1608alin 1 cod procedură penală:
Constantă ca fiind admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 1608aalin 6 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul."
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
S-a constat admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că infracțiunile pentru care a fost trimis inculpatul în judecată sunt pedepsite cu închisoare ce nu depășește 18 ani, precum și faptul că cererea îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art. 1606cod procedură penală.
Cu privire la temeinicia cererii de liberare provizorie, tribunalul a reținut că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpa, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
S-a avut în vedere totodată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezulta ca instanta este obligata sa respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa săvârșească alte infracțiuni sau ca va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului; regula de interpretare,per a contrario" nefiind însă aplicabilă, respectiv instanța nu este obligata sa admită cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va încerca sa săvârșească alte infracțiuni sau sa zădărnicească aflarea adevărului. Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creează pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decât cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod procedură penala.
Având in vedere ca instituția liberării provizorii este înscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, tribunalul retine ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevăzut de art. 136 cod procedură penala (Dispoziții generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune", formulare care, de asemenea, impune instanței sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstanțele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevăzut la art. 136 cod pr penala.
In ce privește sensul sintagmei,buna desfășurare a procesului penal", câta vreme printre masurile preventive se regăsește si arestarea preventiva, iar instituția acesteia cuprinde unele scopuri specifice deduse din art. 146 alin 1 si art. 148 cod procedură penala, rezulta ca acestea sunt incluse in scopul general de,buna desfășurare a procesului penal"
In același timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la îndeplinirea căruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovăției sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala.
Tribunalul a examinat probele dosarului din perspectiva aprecierii asupra măsurilor preventive, reținând în baza acestora că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu.
Din cuprinsul acestor mijloace de probă rezultă implicarea mai multor persoane în activitatea care a avut ca urmare plata de la bugetul statului a sumei de 165 miliarde lei, pe baza unor acte cu aparență de fals, și de asemenea se constată că inculpatul a părăsit țara imediat după declanșarea cercetărilor în cauză, fiind găsit în SUA după acte de urmărire internațională efectuate pe parcursul a peste 5 ani.
În raport de valoarea mare a sumei încasate prin intermediul societății comerciale a inculpatului, nerecuperată, și a cărei destinație externă este necunoscută, de faptul că inculpatul nu a intenționat să se prezinte în fața organelor judiciare, de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, tribunalul a apreciat că se menține în continuare interesul inculpatului de a se sustrage răspunderii penale, iar punerea acestuia în libertate provizorie nu este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, care include și prezența inculpatului în scopul administrării de probe în contradictoriu, în scopul reaudierii pentru lămurirea unor aspecte noi ce reies din probe, în scopul menținerii acestuia la dispoziția organelor judiciare până la finalizarea procesului penal.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În susținerea orală, recurentul prin apărător a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivată de îndeplinirea cerințelor prev. de art. 1602cod procedură penală și de existența garanțiilor necesare pentru ca inculpatul să fie pus în libertate și pentru a răspunde celorlalte obligații pe care instanța le va institui.
La curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului, În raport de criticile aduse și din oficiu instanța constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 527/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, art. 290 cod penal, art. 292 cod penal, art. 323 cod penal și art. 23 pct. 1 lit. "b" din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 230/2005.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de administrator al SC ROMÂNIA SRL, în perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003 s-a asociat, în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu ceilalți inculpați trimiși în judecată și a creat un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze, dar și faptul că aceste măști au fost exportate după care a depus 4 cereri de rambursare TVA, cu consecința aprobării a 3 dintre acestea și încasarea sumei de 165.015.158.956 lei. De asemenea, s-a reținut că ar fi disimulat și ascuns originea ilicită a sumelor de bani obținute prin rambursarea ilegală de TVA.
Potrivit art. 1602alin. 1 cod procedură penală "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
Conform alin. 2 al aceluiași articol "Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte".
Este real că, sub aspect formal, inculpatul are vocație la liberare provizorie sub control judiciar raportat la faptul că îndeplinește condițiile prev. de art. 1602alin. 1 cod procedură penală.
Liberarea este însă facultativă pentru instanță, care o va dispune în raport de elementele care vizează temeinicia cererii.
In cauză, prima instanță a motivat, în esență, netemeinicia cererii, având în vedere mai multe elemente corect și judicios reținute, care configurează amploarea participării infracționale a inculpatului, gravitatea urmărilor patrimoniale pentru bugetul statului, implicarea mai multor persoane în activitatea de încasare fără drept a sumei de 165 miliarde lei pe baza unor acte aparent false, precum și îngreunarea desfășurării procesului penal fără asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția instanței.
Reținând că Tribunalul Constanța nu a comis nici o încălcare care să ducă la casarea hotărârii, Curtea constată că încheierea din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- este legală și temeinică.
Ca atare, în lipsa unor motive de nulitate care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpatului, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondat.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondat.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 309 alineatul ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnored.gref.: -
Ex. 2/ 19.02.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Adriana Ispas
