Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1363/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 880/
Ședința publică de la data de 10 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de sentință din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.45424/10.06.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, critică încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că, în judecarea acestei cereri instanța de fond care a judecat-o a comis o gravă eroare de fapt în analiza întregului material probator. Astfel, în ceea ce privește participarea pe care a avut-o inculpatul la faptă apreciază că nu există probe care să dovedească vinovăția și totodată, consideră că nu există elemente care să conducă la concluzia că acesta, liber fiind, ar comite alte infracțiuni, sau ar zădărnici aflarea adevărului.
Față de cele arătate, consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecânt în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160/9 Cod procedură penală nu conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sau nu ar impieta supra aflării adevărului.
Solicită a se observa comportarea inculpatului pe parcursul procesului penal până la această dată, respectiv în faza de urmărire penală, declarațiile pe care le-a făcut în fața procurorului, dar și materialul probator administrat în cauză, aspecte care conduc la concluzia că inculpatul a participat la comiterea unor acte de violență împotriva părții vătămate.
Față de cele susținute, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, motiv pentru care formulează concluzii de respingerea a recursului inculpatului, ca fiind neîntemeiat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr- pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală la data de 21.05.2009 sub nr- inculpatul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună punerea sa în libertate sub control judiciar, fiind îndeplinite cerințele prev. de art.160 ind.2 alin.l și 2.C.P.P. în sensul că pentru infracțiunea comisă legea prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare. De asemenea, în motivarea cererii se mai arată că a fost audiat și a dat declarații cu privire la fapta, atât în fața procurorului cât și în fața instanței care a emis mandatul de arestare preventivă, că declarațiile sale sunt concordante cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei și nu are de gând să se sustragă de la cercetarea penală sau de la cercetarea judecătorească. A mai susținut inculpatul că pe perioada liberării provizorii sub control judiciar se angajează să îndeplinească întocmai condițiile impuse, respectiv cele prevăzute de art.160 ind.2 alin.3
C.P.P.La termenul de judecată de astăzi, instanța a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a procedat la audierea inculpatului.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză, instanța a reținut că în cauză inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina sa că, la data de 19.07.2008, în jurul orei 21:15-21:30, inculpatul împreună cu alte persoane acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe - din B, sector 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat (cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații înarmați cu săbii și bâte au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului, cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivelul cerebral.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a negat participarea la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Poziția procesuală a inculpatului a fost infirmată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Din analiza succintă a materialului probator administrat a rezultat că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor pentru care este în prezent cercetat, poziția acestuia de negare a faptelor fiind infirmată de declarațiile părții vătămate G, declarațiile martorului și procesele verbale de consemnare a convorbirilor efectuate între partea vătămată și învinuitul.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat.
În raport de disp. art.160 ind.2 alin.2 C.P.P. instanța a constatat că nu se acordă liberarea provizorie în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. In cauză, conform celor menționate mai sus, există probe conform cărora inculpatul ar fi încercat să influențeze declarația părții vătămate G, iar din examinarea succintă a celorlalte mijloace de probă se reține că inculpatul ar fi acționat în mod organizat, împreună cu alți inculpați, este cunoscut cu antecedente penale anterior fiind arestat pentru aceleași infracțiuni, ceea ce imprimă un grad de pericol social concret în condițiile liberării acestuia.
În consecință tribunalul a apreciat că realizarea scopului avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, scop constând, conform disp. art.136 alin.l C.P.P. în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se poate asigura, cel puțin în această fază procesuală numai prin cercetarea inculpatului în stare de arest și nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând hotărârea ca netemeinică și solicitând admiterea cererii.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală, apreciază că recursule este nefondat.
Curtea constată că în cauză inculpatul nu îndeplinește condițiile pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcină (omor calificat) este de 15-25 ani, iar condiția impusă de art. 1602Cod procedură penală este ca pedeapsa închisorii să nu depășească 18 ani.
Curtea constată însă că pentru a nu încălca principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac "non reformatio in pejus" este necesară și o analiză pe fond întrucât prima instanță nu a pus în discuție admisibilitatea cererii și a procedat la o astfel de analiză pe fond.
În mod întemeiat prima instanță a considerat că cererea este nefondată, constatând că în raport de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, și de comportamentul acestuia pe durata procesului penal nu se poate asigura o bună desfășurare a urmăririi penale și a judecății decât prin cercetarea acestuia în stare de arest.
De aceea Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat, urmând ca în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală să-l oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr- pronunțată Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-23.07.2009
-Secția a II-a Penală
Jud. fond:
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
