Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 906
Ședința publică de la 12 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 24 1968, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 02 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza dispozițiilor art.1608aalin.6 Cod proc. penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
De asemenea, conform disp. art.139 Cod proc. penală a fost respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Prin aceeași încheiere, în temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a aceluiași inculpat și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat G, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr. 7522 din 12.12.2009 aflată la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, se permite apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, aflat în stare de arest, să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu sunt cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, susține că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecătă.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de recurs și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul G, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 2 2009 prin care a fost respinsă cererea acestuia de liberare propvizorie sub control judiciar și menținută starea de arest preventiv, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Se susține că tribunalul nu a analizat complet toate actele și lucrările dosarului, în sensul că nu a dat eficiența cuvenită circumstanțelor reale în care s-a comis infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și a celor personale de care beneficiază acesta, în condițiile în care recursul a avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret a faptei, contrar atitudinii celorlalți inculpați.
De asemenea, se arată că instanța nu a avut în vedere nici faptul că punerea în libertate a inculpatului este absolut necesară, pentru ca acesta să-și ajute familia(soția și cei doi copii) să-și construiască o locuință, precum și pentru a-și îngriji sănătatea, având probleme la un picior.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, constatându-se că în mod nelegal instanța de fond a menținut arestarea preventivă față de inculpat, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în mod corect și legal Tribunalul Prahovaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, având în vedere circumstanțele reale în care a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, modalitatea de comitere și circumstanțele personale ale acestuia, aflat în stare de recidivă.
Se solicită a se constata ca fiind legală și temeinică măsura menținerii arestării preventive față de inculpat și pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de acesta.
Recurentul-inculpat G, având cuvântul personal, solicită punerea în libertate pentru a putea să-și ajute familia la ridicarea casei, cu mențiunea că regretă sincer comiterea faptei pentru care a fost trimis în jduecată și condamnat de instanța de fond.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02 2009 Tribunalului Prahovas -au respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar și respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpatul G.
Prin aceeași încheiere s-a respins și cererea inculpatului G de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
În baza art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și s-a menținut această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 208 al. 1 lit. a, g cu aplic. art. 37 lit. b cod penal și pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească instanța de fond a reținut vinovăția acestora și a condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pe inculpatul G și la 7 ani și 6 luni pe inculpatul
Împotriva hotărârii de condamnare inculpații au declarat apel și tribunalul fiind investit cu soluționarea apelurilor, din oficiu a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților.
S-a reținut că inculpatul G prin cererea formulată a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar inculpatul Gas olicitat, de asemeni, aplicarea disp. art. 139 Cod proc. penală respectiv înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Examinând cererile formulate s-a reținut că inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03 mai 2009.
Se reține că deși sunt îndeplinite condițiile formale cerute de lege pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, întrucât pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea de la 3 la 15 ani, liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică, nefiind îndeplinite criteriile de temeinicie prevăzute de legiuitor, întrucât există temerea că lăsat în libertate acesta ar putea să comită fapte de același gen, având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului pentru fapte de aceleași gen, precum și modalitatea de comitere a faptei deduse judecății.
De asemenea, se mai arată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun privarea de libertate astfel că cererile celor doi inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara sunt neîntemeiate.
Din probele administrate în cursul urmării penale și în primă instanță rezultă indicii temeinice că cei doi inculpați au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legiuitor este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în temerea în rândul opiniei publice că nu se iau măsuri ferme împotriva celor care săvârșesc infracțiuni contra patrimoniului și dovedesc perseverență infracțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul prin apărătorul desemnat din oficiu susține că în mod greșit s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a recunoscut și regretat fapta, are probleme de sănătate, având o afecțiune la un picior și o situație familială dificilă, soția și cei doi copii sunt lipsiți de sprijin material, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pentru edificarea locuinței.
Curtea, examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea, constată că prima instanță și-a argumentat pe larg elementele în raport de care a reținut ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Într-adevăr în tot cursul procesului penal inculpatul sau învinuitul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1602al. 2 Cod proc. penală, legiuitorul a prevăzut că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă în mod clar existența unor indicii verosimile privind săvârșirea faptei penale de către recurentul trimis în judecată, și pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.
Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului și starea de recidivă postexecutorie determinată de multiplele condamnări pentru fapte asemănătoare așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 54, în mod justificat instanța de apel a constatat că prin lăsarea în libertate a inculpatului există riscul ca acesta să continue săvârșirea unor fapte penale și chiar să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, pe care ar putea să-i propună a fi audiați pe situația de fapt, în calea de atac exercitată, apelul declarat fiind în curs de soluționare.
În mod constant jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat patru motive acceptabile pentru a se refuza liberarea provizorie a inculpatului și anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, riscul ca în cazul punerii în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului penal sau să comită alte infracțiuni ori riscul ca acesta să ordinea publică.
Ca atare, Curtea consideră că în mod justificat tribunalul a respins cererea de liberare provizorie ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile de temeinicie prevăzute de legiuitor și arătate mai sus.
Aspectele învederate de inculpatul recurent referitoare la starea de sănătateși la situația familială nu sunt de natură să conducă la admiterea unei astfel de cereri câtă vreme subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, creându-se temerea că organele abilitate să asigure respectarea ordinii de drept și să protejeze patrimoniul persoanelor fizice nu iau măsuri ferme împotriva celor care încalcă în mod grav normele penale.
Așadar, în mod justificat instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G și a menținut această măsură.
Concluzionând, în raport de cele învederate, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință critica inculpatului este neîntemeiată, astfel că recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 02 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din fociu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 2009.
Președinte, Judecători,
,
fiind în concediul fără plată
conform Legii nr. 329/2009,
se semnează de președintele
completului,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./15 2009
. fond - Trib.
Jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
